text de dimineață

,

de parcă totul s-ar petrece pe spatele unui delfin
de parcă totul ar depinde de asta
noi știm bine că nu
noi știm bine că nu
niciodată asta
nu

viețuirea e un fel de a sta grămadă
zburăm unul într-altul, ne împrumutăm ochii,  îi  scoatem
punem în locul lor pachețele legate cu funde, chestii decorative, fursecuri
frazăm înțelesuri, uităm minutul de cafea
ne iubim uneori,  mângâindu-ne columnele decolorate
nu vom fi zei, ți-am promis, nu vom fi zei
nu suntem decât gărgărițe refugiate în litere
omuleți de ceară pe niște străzi albe
nu știm nimic despre nimeni
doar ne imaginăm

poate mi se trage de la păpușile
care nu mă ascultau niciodată
tare vroiam să le iubesc dar tăceau, tăceau și tăceau
într-o zi am scos un ochi uneia
pe mine m-a durut, nu pe ea
de atunci în fiecare plâns celălalt ochi al ei mă privește din amintirea cea mică
și parcă îmi spune vezi, nu trebuia
să ne ceri atât de mult, tu erai îndeajuns

aseară vroiam să-ți  scriu despre toate aceste lucruri
în  timp ce mă fragmentam, bucăți din mine sfidau gravitația
văzusem upside down și mă gândeam cum ar fi
dincolo de plafoane să existe cineva care n-ar putea dormi fără să ne viseze
cum ar fi dacă insomniile  sunt doar  niște  apeluri metafizice
oamenii schimbă statusuri, dau fericire pe fericire
în alte locații triștii se îmbrățișează nostalgic
durii fac legile, noi scriem în alb, scriem fără patimă
aproape răstigniți în pixurile noastre de plastic

noi dormim/dorim cu ferestrele larg deschise
noi dormim/dorim cu ochii larg deschiși
noi dormim/dorim cu inimile larg deschise
cerul fără stele să intre în visele noastre
să ne trezim și să ni se pară că nu noi, nu
ci soarele a răsărit

și dintr-odată rămâi fără cuvinte
e ca și cum un iubit ți-ar pleca departe atât de departe
că nici nu mai știi, a fost sau n-a fost
așa cum nu mai știi dacă muțentia nu e cumva doar o stare normală
 unii nu-și iau adio până nu-ți vâră un glonț în tâmplă
la început nu simți, ai impresia că  este un glonț orb
după care gaura se mărește, se mărește și de acolo,  de pe marginea ei
chiar tu începi să pleci

în fiecare dimineață oglinda îți spune ești tânără, ești tânără
într-o noapte se schimbă câteva litere și  totul se îndreaptă  în  direcția  opusă  
de parcă   timpul e un truc 
deși deși 
timpul nu e decât această dimineață 


Comentarii

Penițe

- Pentru a putea acorda o peniță trebuie să fii logat și să fi introdus cel puțin un comentariu sub acest text.
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.


Cine a acordat penițe de aur

Ottilia Ardeleanu, aquamarine

Acțiuni

- Pentru a interacționa cu textul trebuie să fii logat.
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com


Rețele