x 2

ca două porți
brațele mele au așteptat să se deschidă din nou
ca atunci când lumina a intrat puhoi și cu
două mâini mi-a acoperit fața
pentru ca o clipă, universul
cu potecile lui rustice,
să se facă labirint și din el puțini să scape 

ca două puncte de pe o hartă
am fixat idealurile între carne și ochi
și am spus că fără pioneze
visele nu au un sfârșit probabil

ca în fiecare renaștere
am așteptat să agăț chinul în cârlige 
cu petale albe rupte din flori și 
am lăsat sângele din arterele lui să curgă 
prin coridoare cu intrări și ieșiri
ca între două maluri fără pod

ca întotdeauna pielea 
lovită s-a desprins
precum o coadă de reptilă
și rotundul a închis sufletul
într-o capsulă nouă cu
destinația X

ca și când am avea curaj
veni timpul
să scormonim pământul după bulbi
prin aceste troiene de iunie
ca după o cură de moarte
ca după o boală incurabilă împărțită egal
la doi nebuni


Penițe

- Pentru a putea acorda o peniță trebuie să fii logat și să fi introdus cel puțin un comentariu sub acest text.
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.



Acțiuni

- Pentru a interacționa cu textul trebuie să fii logat.
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com


Rețele