Zilele toamnei ne micşorează căutările

acoperă-mi trupul cu metafore
praful se lipeşte de mine
paşii devin tot mai grei

greierii trec la ora de toamnă
tălpile lor se afundă în freamătul frunzelor

trecutul a albit de atâta însingurare
pe degetul arătător s-a aşezat clipa
apoi şi-a strâns aripile înainte de somn

pe afară nu îndrăznesc să deschid ochii
întunericul ţipă
luna înfige razele în toţi porii
câinii trag de zalele lanţurilor 
lătratul priveşte adânc în noi
singuraticii  fac inima ghem
firul vieţii e lung se fac noduri
îndrăgostiţii tuşesc în timp ce veghează
până la ziuă doar o singură oră de linişte şi-a strâns părul în coc
pentru întălnirea cu sufletul

 


Comentarii

Penițe

- Pentru a putea acorda o peniță trebuie să fii logat și să fi introdus cel puțin un comentariu sub acest text.
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.



Acțiuni

- Pentru a interacționa cu textul trebuie să fii logat.
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com


Rețele