imaginea utilizatorului Virgil
,

Cînd am fost astăzi în piață, m-am oprit în fața tarabei vînzătorilor de pește. Căutam rockfish. L-am găsit. Dar mirosea. Puțin mai mult decît eram dispus să accept. Știam că are carne albă de răpitor. Mult mai bună decît obișnuita carne a somonului sau decît cea albă a bibanului de mare.

imaginea utilizatorului bobadil

Toată această tevatură începuse să mă obosească.

Spor la treabă, gușterule! Nu mai pierde timpul cu tot felul de bazaconii și treci la împins bușteni la deal. Sau la strecurat nisipul din curte.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

,

poemul acesta vine dinspre oameni
nu l-am scris
doar m-am uitat în ochii lor
am văzut sclipiri
am coborât în fiecare suflet
ca într-o mină

am cioplit până la zăcământul visat

ştiu cât sunt
de bogată

imaginea utilizatorului a.a.a.
,

A venit o zi când era să mă nasc
și chiar m-am născut;
n-am putut lepăda celulele și n-am putut nici măcar
să ratez de unul singur.

Alt

e prea târziu
pentru o cană cu vin fiert –
începe vara

imaginea utilizatorului bobadil

ora cinci dimineața
creierul nu mai vrea să vadă pe nimeni și gata!
televizorul e doar o mobilă
lângă care îți așezi vaza cu flori
să nu ajungă Dracula până acolo și crezi că dai cu tifla destinului
sau că hârtia și creionul te-ar putea salva acum dar oare

sunt cafeaua solubilă 
sau dorința de a nu te pierde în trezie 
parte din mine e laptele 
sau briciul care taie din puterea de a uita că exiști și fără mine 
sunt zahărul 
ori uimirea de a nu-mi conștientiza teama de fericire 

Link-uri recomandate