Spor la treabă, gușterule! Nu mai pierde timpul cu tot felul de bazaconii și treci la împins bușteni la deal. Sau la strecurat nisipul din curte.

imaginea utilizatorului Virgil

În vremea aceea între noi lucrurile alunecaseră într-o altă direcție: aveam sentimente unul pentru celălalt dar nu mai aveam emoții. Ne resemnasem în exilul nobil al ideii de a simți. Așa îl numeam. Un lucru pe care îl discutam deseori. Goi, în amalgamul acela de perne și cearșafuri.

imaginea utilizatorului Virgil

A - Ți-am spus că trebuia să gîndești ca la șah. Cu cinci mutări înainte.
B - Da? Și cum aș fi putut face asta?

Și-o să te port, acum, dintr-o încăpere în alta, pană sub mansardă, și-o să te așez, frumoasă, între așternuturi și între pernele roșii.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

o pasăre albă  egretă cred
nespus de frumoasă
 nu era de la noi
 
pe malul râului  îngheţat
pe malul râului mi-ai vorbit
am auzit ce ai spus
da, am plâns
cum se sparge gheaţa  la mai mult  soare
râul s-a spart
 

cînd mă săruți
intimitatea ne aduce toamna în gură
psalmi arome culori se trezesc din
somnul acela adamic și încep un tango
care n-a mai fost dansat niciodată

imaginea utilizatorului elena istrati

dintr-a dorului prisacă,
preapline gânduri către tine pleacă,
şi-apoi aşează tăinuit în faguri
îngeri cu trup de crini şi minţi de aburi,
cântând în noaptea mea fără lumină
numele tău, versetul de odihnă...
 

imaginea utilizatorului Sixtus

Cine eşti tu?

Atȃt de flexibil casant

Cȃnd te rupi?

Sufletu-mi
ȋngenunchează vorbind cu el ȋnsuşi

Şi umbra?

Străluceşte intens de negru fantă al treilea ochi secţionat

Nimeni
 

imaginea utilizatorului Celestin Antal

întunericul intră
prin fisura unui singur cuvânt
direct în suflet

intimitatea mi-a pus frâu limbii
tremurul mâinilor are destule emoţii

de nu ne-am cunoaşte 
m-ai putea împinge din cel mai frumos gând

Link-uri recomandate