”Adevăr” e un cuvînt fundamental în limba română care nu există în nici una din limbile cunoscute de mine, și nu știu dacă există vreuna să îl conțină.

imaginea utilizatorului Sixtus

X , pe internet,  întreabă : Ce-i «Identitatea» ?

imaginea utilizatorului Virgil

E iarnă acum. În sudul Californiei iarna este un fel de primăvară. Recunosc, este greu să îmi mai imaginez ce înseamnă iarnă în România. Cu toate acestea, uneori mă cuprind amintirile.

Mic jurnal (de) la bord. Am ceva. Câteva. Zeci. Fără picior. Pahare. Hic. Zic. Ce? Sau nu. Cum? De unde? Ei, na. Ți se pare. N-ajung. La masă. E distantă. Da, masa. E rece. Eu vreau să intru. În vorbă. Cu ea. Și ea? Hic. Nimic. Tace. Stă și tace. Da` măcar ea are. Picioare.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

Poezia aceasta se numește:
Seara în care m-am îndrăgostit
de mâinile unei femei frumoase.
Nu mă cunoșteau
și nici nu știau că le privesc.
Îl ascultau pe Chopin vorbindu-le despre spini
și-au început, neliniștite,
să deseneze
pe genunchii femeii.

imaginea utilizatorului Trinity
, ,

după fanfară schije și 
flori
în poală se adună degetele
ca niște licheni
desprinși de pe cruce
sub tine
picioarele
sunt roți cu zimți 
inegali

în față dealul

imaginea utilizatorului Celestin Antal

aveam mâinile tremurate
mângâierea complota cu teama zilei de mâine
clipele nu mai vorbeau între ele
supărarea răsufla adânc
certurile fumegau ca nişte grămezi de gunoaie
luna trecea prin papura bălţii
raza ei bifurcată încolăcea umbra

imaginea utilizatorului Virgil
Alt

un scenariu
despre dragoste îţi scriu
cu o mînă legată la spate
ca într-un duel cu mine însumi
uneori mă trişez şi aştept
îţi dau telefon te iubesc pe nesăturate
apoi regret că te cunosc
şi vreau să te reinventez
ca pe un mecanism medieval

singurul lucru pe care nu l-aş schimba ar fi
poziţia mea faţă de mare
când mă ia în braţe
soarele

cu dimineaţa asta fără tine mă înec
aerul nu mai are nici măcar atâta consistenţă
îmi vine să vărs ca într-o mare

Link-uri recomandate