imaginea utilizatorului Virgil
,

Cînd am fost astăzi în piață, m-am oprit în fața tarabei vînzătorilor de pește. Căutam rockfish. L-am găsit. Dar mirosea. Puțin mai mult decît eram dispus să accept. Știam că are carne albă de răpitor. Mult mai bună decît obișnuita carne a somonului sau decît cea albă a bibanului de mare.

imaginea utilizatorului Sixtus

X , pe internet,  întreabă : Ce-i «Identitatea» ?

Cum aș putea uita sfîșierea din muzica lui Enescu pe care am ascultat-o de Anul Nou, în timp ce priveam pe fereastră același peisaj întipărit în sufletul meu în fragedă copilărie?

Un cartof. Cartoful. Mă obişnuisem cu acest nume sau supranume. Eram eu, sau mai bine zis eram cel din trecut. Credeam că voi putea uita, că voi putea scăpa dar era parte din fiinţa mea şi nu aveam cum să uit, cum să scap.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

imaginea utilizatorului Virgil

ești frumoasă
nedrept de frumoasă
romanii ar fi ucis o întreagă cetate pentru tine
fenicienii ar fi dăruit un tezaur
rușii ar fi bombardat un oraș
americanii ar fi dezgropat o civilizație
ești frumoasă
nedrept de...
nemții ar fi ars un ducat

a – b – r – a – c – a – d – a – b – r – a
a – b – r – a – c – a – d – a – b – r
a – b – r – a – c – a – d – a – b
a – b – r – a – c – a – d – a
a – b – r – a – c – a – d
a – b – r – a – c – a

cei plecaţi poartă în ei apusul ca pe o inimă mare
pe umeri le cântă rănile un cântec pe care îl auzi
chiar dacă îţi astupi urechile
sonor
ca un izvor în care se scaldă întâmplările
înainte de naştere

imaginea utilizatorului elena katamira

plictisiți, umblând dintr-un cuvânt în altul
împinși de la spate de propriile bărbi lungi, decorative
făceau un fel de mizerie plastică în jurul lor până când cineva declara greva tăcerii 
se auzea doar o dimineață de struguri pocnind în butoaie

chipuri groteşti sculptate în întuneric de ură

lucruri, trupuri contorsionate lasciv, carbonizate înainte ca lumina să se fi fost ivit

shizofrenică stucatură a mileniului trecut: scheletul, trepiedul, minciuna, îndoiala

Link-uri recomandate