imaginea utilizatorului Virgil

În vremea aceea între noi lucrurile alunecaseră într-o altă direcție: aveam sentimente unul pentru celălalt dar nu mai aveam emoții. Ne resemnasem în exilul nobil al ideii de a simți. Așa îl numeam. Un lucru pe care îl discutam deseori. Goi, în amalgamul acela de perne și cearșafuri.

Și-o să te port, acum, dintr-o încăpere în alta, pană sub mansardă, și-o să te așez, frumoasă, între așternuturi și între pernele roșii.

... după plecarea popii, colorat ca un păun, bărbierul din Sevilla ce avea acum interese, era convins că realizase o capodoperă. Se lăuda celor rămaşi cam aşa:

Un cartof. Cartoful. Mă obişnuisem cu acest nume sau supranume. Eram eu, sau mai bine zis eram cel din trecut. Credeam că voi putea uita, că voi putea scăpa dar era parte din fiinţa mea şi nu aveam cum să uit, cum să scap.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

imaginea utilizatorului a.a.a.
,

A venit o zi când era să mă nasc
și chiar m-am născut;
n-am putut lepăda celulele și n-am putut nici măcar
să ratez de unul singur.

da maică,
se făcea că muream puţin
mă înţepasem într-un vis ascuţit
şi toate culorile picurau,
secându-mă,
urmă uscată pe cer
oare când o să mă trezesc
mă voi mai vedea
sau conturul gol îşi va lua zborul
către alte culori ?
 

imaginea utilizatorului bobadil

el se născuse cu două mâini stângi

dimineaţa strângea lucerna
şi privea la cei doi sori
care răsăreau şi urcau unul după celălalt pe cer

mai târziu se odihnea preţ de un ceas
între cele două ore 12 ale amiezilor sale
apoi relua lucrul

imaginea utilizatorului Sixtus
,

Cu toate că…

suntem pe aceeaşi stradă deşi arhicunoscută e alta o experimentăm şi ea ne experimentează cuprinzându-ne din toate părţile cum alţii suntem şi ea nu mai este …

Cu toate că…

imaginea utilizatorului elena katamira

de unde venea ea se murea de tânăr după ce îți fumai toate visele 
neîmplinite sterpe după ce simțeai gloanțele cimentului rece în plămâni și adormeai acolo în negura subsolurilor umezeala lor ți se-ntindea peste piele înfloreau batiste negre pline de unsoarea nopților lungi în care 

Link-uri recomandate