imaginea utilizatorului Virgil

A - Ți-am spus că trebuia să gîndești ca la șah. Cu cinci mutări înainte.
B - Da? Și cum aș fi putut face asta?

imaginea utilizatorului Sixtus

X , pe internet,  întreabă : Ce-i «Identitatea» ?

Numele meu este Harishima, eu sunt cel care ţine în palmă un înger pe care îl poartă până la intrarea în templu. Nu foarte departe de mare, se ridică un templu de aur.

Mereu acelaşi vis: mergeam pe o pajişte plină de flori, îmbrăcată în pijama. Călcam prin iarba înaltă şi moale. În depărtare se zăreau câteva dealuri înconjurate de copaci, iar pe cer alunecau grupuri de nori zdrenţuiţi. Se făcea dimineaţă.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

,

câteodată se face o lumină în capetele noastre, încât totul în jur pare impur, întunecat
aprindem țigările și privim prin ochii aceștia strălucitori
până iluzia, liniștea că suntem în siguranță, că lumea e perfectă și frumoasă dispare,

... dar mai stai, gând năvalnic,
mai dă-mi clipă de odihnă!
Uite..., păsări toate,
rănite-şi atârnă àripi de plumb.
 
Călătorul acesta e singur...,
şi moare -
asfinţitul deja bate la uşă...

***

Alt

e prea târziu
pentru o cană cu vin fiert –
începe vara

imaginea utilizatorului Virgil

zile
privesc în jur
oamenii îmi par
niște dinți de fierăstrău
este vina mea
am distanța dintre secunde
puțin mai mare
cînd ploaia toarce pe acoperiș
iar mîinile îmi devin brusc reci
gîndindu-mă la tine

am o scoică pentru tine  
dă-mi în schimb o mare-albastră
și promit să-ți leg la gleznă
spuma de la primul val
nu te-ascunde 
printre fire de nisip nu plânge
după noaptea din clepsidră
lasă-n loc de urme șoapte
despre tine despre noi

Link-uri recomandate