imaginea utilizatorului Sixtus

Plăteşte cu o bancnotă mare. Face taximetristului semn că nu vrea restul. Coboară şi lăsă portiera întredeschisă. Şoferul vrea s-o închidă. Îl roagă  să aştepte.

Cel mai bine mă simt afară. Nu neapărat în natură. Poate fi și la teatru. Într-o cameră de hotel. La coadă la impozite. În magazinul de la capătul străzii. În sala de așteptare din gara sordidă. În garsoniera iubitei. În crâșma cu aere de restaurant. Chiar și pe treptele Tribunalului. Nu acasă.

imaginea utilizatorului Ardagast

Amira găsi cutia unde păstra frunzele de ceai; prefera să le zdrobească în mâinile ce împrumutaseră puțin din rotunjimea trupului. Deschizând capacul, simți vechi senzații.

Un cartof. Cartoful. Mă obişnuisem cu acest nume sau supranume. Eram eu, sau mai bine zis eram cel din trecut. Credeam că voi putea uita, că voi putea scăpa dar era parte din fiinţa mea şi nu aveam cum să uit, cum să scap.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

, , ,

moartea e un pumn de nisip 
pe care-l voi arunca în ochii mei 
când mă voi sătura de privit ceruri

o ploaie torențială
pe care o aștept să cadă 
când mi se usucă izvoarele 

moartea e fluturele 
care mă învață culorile zburând

imaginea utilizatorului Celestin Antal

în liniştea mea
cuvintele tale încercau sufletul cu un rânjet 
pentru a vedea cum reacţionează 
după o cură cu salată de crudități
în spatele unui fir de păr încărunţit
veneau grijile pe care le-ai purtat toată noaptea 
pe miriştea planurilor mele mânoase

imaginea utilizatorului Trinity

mi-e capul plin de
un fel de curaj amestecat cu
o gură de bourbon și resturi de
oameni adunați ca
într-o sală de cinema cu
popcorn & soda privind cum
prin ochii mei curg fără-nce
tare cuvinte din
care nimic nu se
leagă cu degete

imaginea utilizatorului Trinity
, ,

mă deșurubez precum un raft de Ikea
ansamblat greșit
nu mai pot ține nimic nici cărțile
nici speranțele și hărțile lumii

imaginea utilizatorului Virgil
,

căutăm acele combinații
care amestecate în proporții divine
potrivite
bănuite aproape știute
fac explozie ne rup de tot ce ne leagă
ne rup de acest staccato al zilelor
și al nopților
ne rup de noi și mai ales ne rup
de nerupere

Link-uri recomandate