Mereu acelaşi vis: mergeam pe o pajişte plină de flori, îmbrăcată în pijama. Călcam prin iarba înaltă şi moale. În depărtare se zăreau câteva dealuri înconjurate de copaci, iar pe cer alunecau grupuri de nori zdrenţuiţi. Se făcea dimineaţă.

imaginea utilizatorului Virgil
,

Cînd am fost astăzi în piață, m-am oprit în fața tarabei vînzătorilor de pește. Căutam rockfish. L-am găsit. Dar mirosea. Puțin mai mult decît eram dispus să accept. Știam că are carne albă de răpitor. Mult mai bună decît obișnuita carne a somonului sau decît cea albă a bibanului de mare.

imaginea utilizatorului bobadil

Toată această tevatură începuse să mă obosească.

imaginea utilizatorului elena katamira
,

ajunsese până acolo aproape inconștient. fără să înțeleagă de ce. trebuia să existe un răspuns, cel puțin unul provizoriu, dar încă nu îl găsea. nu și-l apropia din nici unul din semnele care își trecuseră fulgurant trupul prin fața ei . nu își mai suporta mâinile. nu știa ce să facă cu ele.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

,

toamna asta ne defoliază ca pe niște sălcii
femeie
ne gonește în afara orașului de parcă am fi infractori
ți-am mai spus odată că
jocul sorții e câștigat de cel ce posedă
două lucruri de căpătâi
1. o viață încâlcită ca barba unui călugăr

sacha deschide ochii. îngropat în automatisme, orașul îi transformă inima într-o casă frumoasă.
în casă ninge, o să vină crăciunul. o să avem mâncare de la supermarket.
pisicile or să toarcă un basm în care sacha aleargă liber, printre tranșee.

Am ochii foarte triști și mîinile foarte albe.
Copilul meu se va naște fericit.

când ies din mine cu ochii închişi trupul
pe care îl port de obicei stretch
se moleşeşte şi cade ca o rufă

imaginea utilizatorului Virgil

cîndva credeam că seara
este forma discretă
prin care viața
ne exorcizează regulile
excepția de care avem nevoie
pentru a supraviețui
ecluza noastră tunelul
în care ne putem săruta abisal
ca într-o realitate paralelă

Link-uri recomandate