... după plecarea popii, colorat ca un păun, bărbierul din Sevilla ce avea acum interese, era convins că realizase o capodoperă. Se lăuda celor rămaşi cam aşa:

Cel mai bine mă simt afară. Nu neapărat în natură. Poate fi și la teatru. Într-o cameră de hotel. La coadă la impozite. În magazinul de la capătul străzii. În sala de așteptare din gara sordidă. În garsoniera iubitei. În crâșma cu aere de restaurant. Chiar și pe treptele Tribunalului. Nu acasă.

... pe-adevărat! Era într-o primăvară abia venită. În codrii seculari, dar cam tăiaţi de când cu sărăcia asta, mugurii dădeau să crape. Pe ogoarele patriei ţăranii ieşeau cu bucuria de a munci cu spor, pentru-al ţării viitor. Că, doar cu bucuria asta şi rămâneau.

imaginea utilizatorului elena katamira
,

ajunsese până acolo aproape inconștient. fără să înțeleagă de ce. trebuia să existe un răspuns, cel puțin unul provizoriu, dar încă nu îl găsea. nu și-l apropia din nici unul din semnele care își trecuseră fulgurant trupul prin fața ei . nu își mai suporta mâinile. nu știa ce să facă cu ele.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

imaginea utilizatorului Virgil

undeva în noi
un japonez iubește
lucrurile mici

imaginea utilizatorului elena istrati

epiderma ta e o coajă de măr
cu gust de cherimoya
stai  la masa de lucru
biserica rusă
îşi cheamă în fundal îngerii
la înţelepciune
tu-i numeri
vezi că unul lipseşte
te-nfurii
strigi ,,pleacă’’
câinele iese

cafeaua mi-e amar îndoliată
iar diminețile se vând la pet
când lumea pare-o clonă șifonată
la masa mea de gânduri mă repet

imaginea utilizatorului elena istrati

agresivitate spui tu
cea care ale cărei buze roşii se răsfrâng peste răceala cuvintelor
sânge şi zăpadă
ieri ai renunţat prima oară la a mă privi pieziş
ca o regină satisfăcută că pajul care îi scoate ciorapii
o venerează pentru sângele ei azuriu

,

Îți văd mâinile
îți văd mâinile în vreme ce scriu aceste cuvinte
unghiile tăiate nu foarte scurt
dar drept
ținând strâns țigara pe care-o împărțim 
ca pe un jurământ sau ca pe un blestem strecurat printre dinți
pe câtă dragoste
atâta groază

Link-uri recomandate