Spor la treabă, gușterule! Nu mai pierde timpul cu tot felul de bazaconii și treci la împins bușteni la deal. Sau la strecurat nisipul din curte.

”Adevăr” e un cuvînt fundamental în limba română care nu există în nici una din limbile cunoscute de mine, și nu știu dacă există vreuna să îl conțină.

Cum aș putea uita sfîșierea din muzica lui Enescu pe care am ascultat-o de Anul Nou, în timp ce priveam pe fereastră același peisaj întipărit în sufletul meu în fragedă copilărie?

Cel mai bine mă simt afară. Nu neapărat în natură. Poate fi și la teatru. Într-o cameră de hotel. La coadă la impozite. În magazinul de la capătul străzii. În sala de așteptare din gara sordidă. În garsoniera iubitei. În crâșma cu aere de restaurant. Chiar și pe treptele Tribunalului. Nu acasă.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

Orice-am face, orice-am ști
timpul nu-l putem opri
curge lin necontenit
spre reperul infinit

Ducând dorurile noastre
în genunile albastre
clipele de fericire
în adânca rătăcire

imaginea utilizatorului elena katamira

fatima vinde iepuri 
vii 
nobilimea și plebea orașului cumpără deopotrivă 
iepurii fatimei 
la mesele duminicale iepurii stau întinși pe platouri de porțelan unși cu mirodenii amintindu-și ce bine era în cotețele fatimei 

imaginea utilizatorului elena katamira
, , ,

de fapt noi nu mergem nicăieri, rămânem aici,
creștem pe morții noștri, ne vindecăm cu aceleași bandaje, iubim aceeași iubire,
murim de aceeași moarte definitivă,
pentru că toate sunt rotunde nu vom ajunge niciodată mai departe de noi înșine,

imaginea utilizatorului Sixtus
,

De sute, mii, milioane…de ori am fost supus
principiului Decimării.
De tot atâtea ori în decursul anilor
la şirul infinit din care făceam parte
s-a mai adăugat cineva
şi am scăpat.
 
Rămas după atâta amar de timp singur

Așa precum ai lua amprenta unei măști mortuare, întru nemurire,
cerul primăverii iubește femeia și îi copiază trupul în mulaje:
din ochi cresc ouă în lăuntrul păsărilor, din unghii ies la lumină petale,
din degete penele aripilor, din păr toată suflarea ierbii de pe miriște.

Link-uri recomandate