Numele meu este Harishima, eu sunt cel care ţine în palmă un înger pe care îl poartă până la intrarea în templu. Nu foarte departe de mare, se ridică un templu de aur.

imaginea utilizatorului Sixtus

Notă : textul a fost publicat în Dilema Veche
 

imaginea utilizatorului Virgil

În vremea aceea între noi lucrurile alunecaseră într-o altă direcție: aveam sentimente unul pentru celălalt dar nu mai aveam emoții. Ne resemnasem în exilul nobil al ideii de a simți. Așa îl numeam. Un lucru pe care îl discutam deseori. Goi, în amalgamul acela de perne și cearșafuri.

imaginea utilizatorului Ardagast

 Atunci nu știa  dacă acceptase să meargă spre orașul cimitir pentru ea sau datorită situației stânjenitoare.  Încă de la intrarea în clădirea ciudată, cu o jumătate de mașină zidită într-un perete, se descurajă auzindu-i glasul răstit. Îngropase tăcerile prin care se opunea miciilor ei răutăți.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

imaginea utilizatorului Virgil

românii sînt
puțin haotici cînd devin politici
și puțin poetici cînd devin isteți
pe alocuri aspri cînd devin amabili
idealiști ambigui rareori esteți
 

Poezia aceasta se numește:
Seara în care m-am îndrăgostit
de mâinile unei femei frumoase.
Nu mă cunoșteau
și nici nu știau că le privesc.
Îl ascultau pe Chopin vorbindu-le despre spini
și-au început, neliniștite,
să deseneze
pe genunchii femeii.

imaginea utilizatorului Sixtus

Se schimă vremea osia-n Centaur
roteşte lin egal şi monoton
iubita mea cu părul nins cu aur
sa îmbrăcăm veşminte de molton
 
Eşti pregătită? Hai păşeşte pragul
auzi deasupra iarba foşnind blând?
să închinăm acuma supuşi steagul

imaginea utilizatorului Celestin Antal

suntem prinşi unul de celălalt
uşor devii femeia cu pielea lipită de mine
m-am hotărât unde voi face un loc pentru lucrurile tale
am pregătit sufletul l-am curăţat pentru tine
frumuseţea te prinde bine ca o bunătate moştenită de la părinţi

imaginea utilizatorului Virgil

crăciunul
un fel de traistă cu fructe stafidite dulci amărui
în vitrina unui magazin
care și-a închis în noaptea asta obloanele
pentru tine
o traistă ciudată plină cu lucruri care au fost cîndva
iar acum nu mai pot decît să doară

Link-uri recomandate