imaginea utilizatorului Virgil

În vremea aceea între noi lucrurile alunecaseră într-o altă direcție: aveam sentimente unul pentru celălalt dar nu mai aveam emoții. Ne resemnasem în exilul nobil al ideii de a simți. Așa îl numeam. Un lucru pe care îl discutam deseori. Goi, în amalgamul acela de perne și cearșafuri.

imaginea utilizatorului Virgil

Întotdeauna am disprețuit vulnerabilitatea noastră față de climă și anotimp. Am vrut să cred că totul între noi, mai ales exploziile intime, erau independente de context. În special de contextul fizic. Am privit ca pe un primitivism povestea aceea cu nimfe și fauni. Poate eram naiv.

imaginea utilizatorului Sixtus

X , pe internet,  întreabă : Ce-i «Identitatea» ?

imaginea utilizatorului elena katamira
,

ajunsese până acolo aproape inconștient. fără să înțeleagă de ce. trebuia să existe un răspuns, cel puțin unul provizoriu, dar încă nu îl găsea. nu și-l apropia din nici unul din semnele care își trecuseră fulgurant trupul prin fața ei . nu își mai suporta mâinile. nu știa ce să facă cu ele.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

cei plecaţi poartă în ei apusul ca pe o inimă mare
pe umeri le cântă rănile un cântec pe care îl auzi
chiar dacă îţi astupi urechile
sonor
ca un izvor în care se scaldă întâmplările
înainte de naştere

imaginea utilizatorului Trinity

de câte ori își julește genunchii în 
curtea spitalului dorothy
își caută creta în șorțuleț și desenează 
pe gardul verde: prințese, mure, corăbii 
și cai

,

toamna asta ne defoliază ca pe niște sălcii
femeie
ne gonește în afara orașului de parcă am fi infractori
ți-am mai spus odată că
jocul sorții e câștigat de cel ce posedă
două lucruri de căpătâi
1. o viață încâlcită ca barba unui călugăr

imaginea utilizatorului elena istrati

Nu mă mai trage în Rai
braţele tale vor obosi deşarte,
palmele -ţi vor plânge mirosind a trandafiri
însângerate de buruiana care sunt eu.
Numai vârful degetelor  va lumina până la Cer
sărutate de gândul meu nestatornic ca valul

imaginea utilizatorului Virgil

am promis tuturor
în ziua cînd la graniță îmi vor tăia limba
ca gest politic al trecerii timpului
am să o pun în plic și am să o trimit
acasă
să o îngroape în maidanul din fața blocului
sub o dacie parcată acolo
uitată de vreo douăzeci de ani

Link-uri recomandate