Numele meu adevărat nu este Eli. La fel cum nici pe femeia, care a trecut şi mai trece încă, asemeni unui fier înroşit în foc, prin viaţa mea, nu o chema Elle.

imaginea utilizatorului Ardagast

Amira găsi cutia unde păstra frunzele de ceai; prefera să le zdrobească în mâinile ce împrumutaseră puțin din rotunjimea trupului. Deschizând capacul, simți vechi senzații.

Mic jurnal (de) la bord. Am ceva. Câteva. Zeci. Fără picior. Pahare. Hic. Zic. Ce? Sau nu. Cum? De unde? Ei, na. Ți se pare. N-ajung. La masă. E distantă. Da, masa. E rece. Eu vreau să intru. În vorbă. Cu ea. Și ea? Hic. Nimic. Tace. Stă și tace. Da` măcar ea are. Picioare.

imaginea utilizatorului elena katamira
,

ajunsese până acolo aproape inconștient. fără să înțeleagă de ce. trebuia să existe un răspuns, cel puțin unul provizoriu, dar încă nu îl găsea. nu și-l apropia din nici unul din semnele care își trecuseră fulgurant trupul prin fața ei . nu își mai suporta mâinile. nu știa ce să facă cu ele.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

imaginea utilizatorului Sixtus
,

I

Mă uit în oglindă:
Mă priveşte cineva care rânjeşte
deşi nu schiţez măcar
un zâmbet

II

Mă uit în oglindă:
Merg în spate eu însumi
dându-mi
şuturi

III

imaginea utilizatorului elena istrati
Alt

(dragule)
tu eşti o specie de  martor iubitor
o molcomă tortură desfătătoare
 
mă încolţeşti zâmbind prin fereastra deschisă
pe-acolo pe unde incertitudinea îşi strecoară un ram desfrunzit
 

imaginea utilizatorului elena istrati

uitasem timp de câțiva ani
starea de bine se face viperă peste noapte
și te mușcă de inimă
tocmai la soare-răsare
ies din casă ca și cum aș ieși din mine
privesc prelungirea cuvintelor
în întrebări fără răspuns
mă aplec
îmi apuc setea de umeri

imaginea utilizatorului elena istrati

lângă tine nu mai ştiu ce sunt cine sunt
uneori nici cafea în ceaşcă nu mai am
dar rămân cu tine
pândind gestul cu care ai putea să mă mântui de năuceală
ce îmbrăţişare sălbatică şi disperată
ca o încleștare a cuiva pe care l-ai scăpa de la înec

dormi întinsă pe canapeaua de plastic
niște zile de vară ți se plimbă prin somn
de mână cu locuri inexistente
alergi după un nor scăpat din lanț și vice-versa
parcă ești într-o închisoare a peștilor
între baton rouge și biloxi îți ies înainte cotiturile vieții

Link-uri recomandate