... după plecarea popii, colorat ca un păun, bărbierul din Sevilla ce avea acum interese, era convins că realizase o capodoperă. Se lăuda celor rămaşi cam aşa:

,

Anticariatul mă aştepta, parcă, să îi descopăr eleganţa. Dacă cineva mi-ar fi cerut să îi asociez un cuvânt, acela ar fi fost bijuterie.

Numele meu adevărat nu este Eli. La fel cum nici pe femeia, care a trecut şi mai trece încă, asemeni unui fier înroşit în foc, prin viaţa mea, nu o chema Elle.

imaginea utilizatorului Sixtus

La doctor T,  specialistă  în angiografie, am ajuns printr-o recomandare. Pentru nişte probleme cardiace  extrem de serioase al unei fiinţe dragi mie. Încă de la început am fost şocat.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

 
anii trec rostogolindu-se
ca roata unei căruțe pe un drum de țară
le-am pierdut numărătoarea
nu mai păstrez în memorie
decât dimineaţa acelei zile de toamnă
când ai plecat si m-ai lăsat singură
cu moartea mea
 

Iată, Magna Carta Libertatum,
privită cu lupa, 
pare a fi o păpădie țesută de lumina stelelor.
Privită de departe era doar o iluzie
a unui clavecin bine temperat de
un amestec în procente clare de viață și moarte

câteodată iubirea se izbeşte de mine
încerc să-i fac faţă cu mângâierile acelea în care
pielea se subţiază până la o întindere de ape
şi se îneacă umbrele se plimbă
multe bărci şi iahturi şi vase cum titanicul
pesemne de aceea uneori mă tem că se scufundă

nu mai vorbim de mult aceeaşi limbă
nu mai împărțim cerul noaptea
lăsând mângâierea să ne treacă prin oase

când eram copii o luam mereu de la capăt 
dacă lucrurile luau o întorsătură greşită 
începeam jocul din nou

imaginea utilizatorului Sixtus

Mergând pe drum văd o ceată de motociclişti
mă sperii fug
sunt într-un cimitir văd un coşciug gol mă întind fac pe mortu’…
 
Lăsând motoarele au sărit gardul
ajung la mine mă uit mort de groază la ei
„S-a întâmplat ceva? Te putem ajuta? De ce stai aici?”

Link-uri recomandate