- Ce-ți place să faci? 
 - Ce-mi place să fac?
 - Citește ceva vesel sau uită-te la o comedie! 
 - O să citesc ceva vesel sau mă voi uita la o comedie.
 - Nu te doare nimic, de ce te complaci să-ți plângi de milă?

imaginea utilizatorului Sixtus

La doctor T,  specialistă  în angiografie, am ajuns printr-o recomandare. Pentru nişte probleme cardiace  extrem de serioase al unei fiinţe dragi mie. Încă de la început am fost şocat.

imaginea utilizatorului Ardagast

Amira găsi cutia unde păstra frunzele de ceai; prefera să le zdrobească în mâinile ce împrumutaseră puțin din rotunjimea trupului. Deschizând capacul, simți vechi senzații.

,

Anticariatul mă aştepta, parcă, să îi descopăr eleganţa. Dacă cineva mi-ar fi cerut să îi asociez un cuvânt, acela ar fi fost bijuterie.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

imaginea utilizatorului Celestin Antal

 rămân să pun într-o lumină mai bună ceea ce simt
trăiesc fără să trag de timp
uneori ajung să-mi pun mâinile în cap
când mi te amintesc 
ca pe o vreme a ploilor scurte de vară

imaginea utilizatorului elena katamira
,

de parcă totul s-ar petrece pe spatele unui delfin
de parcă totul ar depinde de asta
noi știm bine că nu
noi știm bine că nu
niciodată asta
nu

facturez ultimele zilele
le pun preţ şi tva
le bag la impozit
pentru toate tristeţile mele
pentru toate zilele ploioase
furtunile şi ceasurile înecate
în oceanul acesta
sufletul meu
fără faună şi floră
fără flotă
fără oameni

imaginea utilizatorului florin

gratii albe subţiri şi dese la ferestrele morţii.
somnul ei netulburat de vise.
o privesc printr-un tub negru şi mi se
pare că se mişcă lent şi ia proporţii
 
se desface de sine şi de aşternut
se zbate să iasă din celula de zid din vid.

,

peste pământ se lasă un timp cenușiu
despre care aveam premoniții
tristeți anxietăți risipite de vânt înfloresc și dau rod
le culege un fluture
pentru nu știu ce fel de amestec
amputată de amândouă picioarele

Link-uri recomandate