, , , , ,

Era noapte, era iarnă şi mă dureau cumplit picioarele. Mă balansam de pe unul pe celălalt, într-un ritm egal şi monoton. Aşa reuşeam să scap de durere, doar pentru scurte momente, atunci când atenţia mi se concentra asupra muşchilor ce executau respectiva mişcare. Durerea era ascuţită.

imaginea utilizatorului Virgil

E iarnă acum. În sudul Californiei iarna este un fel de primăvară. Recunosc, este greu să îmi mai imaginez ce înseamnă iarnă în România. Cu toate acestea, uneori mă cuprind amintirile.

imaginea utilizatorului Virgil

În vremea aceea între noi lucrurile alunecaseră într-o altă direcție: aveam sentimente unul pentru celălalt dar nu mai aveam emoții. Ne resemnasem în exilul nobil al ideii de a simți. Așa îl numeam. Un lucru pe care îl discutam deseori. Goi, în amalgamul acela de perne și cearșafuri.

imaginea utilizatorului Sixtus

X , pe internet,  întreabă : Ce-i «Identitatea» ?

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

imaginea utilizatorului Trinity
,

luna intră pe geam ca o femeie goală
în chilie
și fără să vrea te leagă de scaun cu razele
nu te miști
te privești în oglindă lucid
un ochi îți râde un ochi îți plânge
pe masă un borcan cu păpădii

viaţa mea
o hârtie de pergament
tot ce am scris
transpare
străluceşte
nu se pătează
poţi trece în ţinutul meu
ca printr-o oglindă
eu sunt ceea ce vezi
uneori
o masă de sticlă pe care vântul
din direcţia ta
presară nisip

imaginea utilizatorului bobadil

în folclorul umoristic autohton desprins din perioada regilor germani se spune că dacă vorbești românește rar și apăsat te poți înțelege cu orice neamț pentru că de fapt limba germană este ca limba română doar că trebuie vorbită mai rar și mai apăsat

imaginea utilizatorului Sixtus

Îmi place jocul
cu trenuleţele
filosofia
poezia
dumnezeu
tăcând tăcerea renunţă
la dogme
e dogmă
întind o mână
în întuneric
ea mă arată

nu mă mai văd
 
 

imaginea utilizatorului Virgil

cîndva credeam că seara
este forma discretă
prin care viața
ne exorcizează regulile
excepția de care avem nevoie
pentru a supraviețui
ecluza noastră tunelul
în care ne putem săruta abisal
ca într-o realitate paralelă

Link-uri recomandate