Era mult timp de cînd doamna Burichi Germinia nu își mai privise ceasul ei de buzunar din aur pe care îl ținea în dulapul din dormitor.

imaginea utilizatorului Sixtus

Plăteşte cu o bancnotă mare. Face taximetristului semn că nu vrea restul. Coboară şi lăsă portiera întredeschisă. Şoferul vrea s-o închidă. Îl roagă  să aştepte.

Ea era foarte tristă, atît de tristă încît nu mai dădea nume lucrurilor. Nici nume, nici povești despre ceea ce pățiseră sau urmau să pățească toate lucrurile.

imaginea utilizatorului Virgil

A - Ți-am spus că trebuia să gîndești ca la șah. Cu cinci mutări înainte.
B - Da? Și cum aș fi putut face asta?

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

imaginea utilizatorului elena istrati
Alt

(dragule)
tu eşti o specie de  martor iubitor
o molcomă tortură desfătătoare
 
mă încolţeşti zâmbind prin fereastra deschisă
pe-acolo pe unde incertitudinea îşi strecoară un ram desfrunzit
 

,

Manevra Heimlich pentru trecători

mai întâi deschideţi ferestrele străzii să între aer
aer cuminţit, calm, rece, fără miros de pistol
soarele să nu frigă
vântul să nu vagabondeze
ţânţarii să nu pişte

,

Îți văd mâinile
îți văd mâinile în vreme ce scriu aceste cuvinte
unghiile tăiate nu foarte scurt
dar drept
ținând strâns țigara pe care-o împărțim 
ca pe un jurământ sau ca pe un blestem strecurat printre dinți
pe câtă dragoste
atâta groază

sunt cafeaua solubilă 
sau dorința de a nu te pierde în trezie 
parte din mine e laptele 
sau briciul care taie din puterea de a uita că exiști și fără mine 
sunt zahărul 
ori uimirea de a nu-mi conștientiza teama de fericire 

imaginea utilizatorului elena istrati

nu era mai mult sau mai puţin decât ieri
aceeaşi discuţie despre secetă şi calamităţi
trandafirii orbi erau distilaţi de alchimist
asistenta goală puşcă se apleca peste Lillipur
sânul drept atingea Adevărul
celălalt şovăia clepsidră

Link-uri recomandate