... dacă nu ești membru Hermeneia, dar îți place să scrii poezie sau proză, articole sau scenete, ești invitat(ă) să îți creezi un cont și să devii parte a unui spațiu literar care zilnic îți va oferi surprize.

imaginea utilizatorului Ottilia Ardeleanu

citeşte

ziua noaptea duminica în post ori după slujbe
pe water closet când te-apucă forfota
politică ideea că ai putea depăşi ca-n filme
de faţă cu mama cu prietenii
cu profii care au picat examenele şi
nu cred că se mai pot ridica la nivelul vreunui olimpic
în timp ce taximetristul spre gara de nord
bârfeşte pe nu ştiu care dr. vaietându-se de bani şi nu
de călcarea pe cadavrul lui hippocrate
înfăşurat ca o mumie în jurământul lui
în metrou printre şuierături şi câteva
vocalize ale unor specialişti în fraierit

imaginea utilizatorului elena katamira

conjuncturi

ar trebui să plec
să las baltă totul să ies
din palma asta strânsă nu știu
cine și de ce mă strânge așa de tare
de parcă ar trebui să se întâmple ceva după
să mă transform într-un cozonac
într-un produs comestibil
uite ca nu
chiar plec
întâi îmi trimit mâinile, ușor ușor la drum
îmi iau capul, pe rând picioarele
unul câte unul
aproape că nimeni nu a observat că nu mai sunt
obișnuiau să vadă ceva colorat
mi-am lăsat sârma plină cu rufe, domnilor, asta e
și fac pariu
că nici acum nu știți

imaginea utilizatorului elena katamira

de la dreapta la stânga

există un fel al lucrurilor de a se uita la noi
simți că trebuie să eschivezi , să plutești, să fii discret, flexibil
să ocolești cozile, piețele, scaunele din public, publicul
să nu te lași zgâriat de ghearele luminii artificiale de neon
să nu spargi becurile mai ales
până nu până nu
ai trecut de labirintul îngust al neliniștii
și găsești cel puțin un cer, un aer, o mare, o mare hârtie
pe care poți simți în sfârșit
portocalii , mirosul lor delicat
briza adevărată a vieții , apusul real ca un freamăt duios al morții

Texte remarcate

Cele mai comentate texte

imaginea utilizatorului aalizeei

pelerin fără veşminte

călătorii imaginare

fireşte că-ţi aminteşti ce îţi scriam la fiecare sfîrşit de săptămînă. aşteptam să te întorci şi să citeşti. aflasem că răspunsul tău stă în freamătul genunchilor nicidecum pe buze sau în priviri. aşezată pe masa din bucătărie cu picioarele atîrnînd, uneori genunchii tăi se albeau de atîta strînsoare încît ştiam că eşti îndestulată deja de lumina din tine. orice scînteie în plus te-ar fi transformat în cenuşă. legenda păsării phoenix la ceas tîrziu ne-ar fi istovit pe amîndoi prin repetabilitate.

Proză: 
imaginea utilizatorului elena katamira

ploaie de vis cu povesti

(text mai vechi)

Şi ce numeam somn era o scufundare înceată într-o mare densă, obscură, caldă, în care ploua cu solzi şi în fiecare solz pâlpâia o culoare şi în fiecare culoare se întrupa o poveste mişcătoare cu braţe lungi care nu se sfârşeau niciodată în palme, ci adânceau în ele fântâni, iar în fântâni alte ape, dense, obscure, calde în care ploua cu solzi şi-n fiecare solz o culoare...

imaginea utilizatorului Cristina Moldoveanu

Minuscule

gânduri

Nu poţi să îţi împarţi cu alţii propriile vise. Nu există jumătate dintr-o umbră sau jumătate dintr-o linişte.

Fii logic şi ei vor spune că eşti idiot. Fii emoţional şi ei vor spune că nu te înţeleg. Fii amândouă în acelaşi timp şi ei vor spune că eşti nebun.

Amintirile sunt ca frunzele toamnei care nu mai pot să cadă de pe copacii care se usucă.

Non idem este si duo dicunt idem, spune bufniţa privighetorii.

Când eram copil mă învăţau că seva viţei se preschimbă în vin. Există un vin cu nume religios, Lacryma Christi. Aşadar, nu vă îmbătaţi cu Dumnezeu.

Proză: 
imaginea utilizatorului kalipeto

Eu cred că m-am născut în grabă

S-a întâmplat aseară, nu ajunsesem de mult acasă, încercam să fac ordine în gânduri, să înțeleg ce a fost cu ziua de ieri... În fine, pe aragaz chinuiam un ou care parcă se încăpățâna să nu fiarbă, tocmai oprisem apa care curgea în cadă, când am auzit-o! Mi s-a părut un strănut, apoi un mieunat prelung, apoi un plâns de copil. Da, era un plâns de copil. Prin întunericul de pe scară am observat o geană de lumină albă, am auzit iarăși oftatul acela... Era Dia, fata vecinilor de la patru. Am aprins lumina. Stătea ghemuită pe scări. Și-a dus arătătorul la buze și mi-a făcut semn să tac.

Proză: 

Festivalul-Concurs Naţional de Literatură „Moştenirea Văcăreştilor” Ediţia a XLVI-a, Târgovişte, 7 - 8 noiembrie 2014

imaginea utilizatorului Dorel
...

Consiliul Judeţean Dâmboviţa,
Centrul Judeţean de Cultură Dâmboviţa,
Societatea Scriitorilor Târgovişteni,
Biblioteca Judeţeană „I.H.Rădulescu”.
Complexul Naţional Muzeal „Curtea Domnească”,

REGULAMENT
Festivalul-Concurs Naţional de Literatură „Moştenirea Văcăreştilor”
Ediţia a XLVI-a, Târgovişte, 7 - 8 noiembrie 2014

Revistă literară: