... dacă nu ești membru Hermeneia, dar îți place să scrii poezie sau proză, articole sau scenete, ești invitat(ă) să îți creezi un cont și să devii parte a unui spațiu literar care zilnic îți va oferi surprize.

Cele mai noi texte

Continuare...

Întrebări & Răspunsuri

mai departe
imaginea utilizatorului Laurențiu Belizan

ranfluare

Laurențiu Belizan -

ziua aceea este ca un bandaj uitat într-un pacient
îngustezi ochii
când îți povestesc
și o fărâmă din tine
se transformă în ancoră
sfârtecându-mi pielea

lumea te privește ca pe un om normal
nimeni nu știe cum vintrele ard
murmurul cardiac
întrece agitația străzii
și uneori apari în fotografiile străinilor ca un abur

important este să treci prin zăbrelele minții
peronul crăpat de iarbă
se oprește în dreptul cinematografului
colonadele scorojite pline de graffiti
străpung aerul greu

Poezie: 
poezie generală
imaginea utilizatorului Adriana Lisandru

trio

Adriana Lisandru -
...

tristețea suspină și își șterge obrajii
zâmbind
nu mă luați în serios
nu mă luați în serios…

fericirea vine ca o inundație devastatoare
se refugiază în ea însăși
râzând
nu mă luați în serios
nu mă luați în serios…

moartea le ia în brațe pe-amândouă
legănându-le ca pe niște copii
nu mă luați în serios
nu mă luați în serios…

Poezie: 
poezie generală
imaginea utilizatorului Andu Moldovan

me and mr. tom waits

Andu Moldovan -
pentru A.F.

uite
noaptea e acum
pe picior de plecare

noi doi ne-am strâns bagajul
şi l-am trecut binișor pe curat
un cer deschis peste pământul ferecat pe etajeră
acolo acvariul adoarme doi peşti imenși
luminiscenți
cu ochii de staniol

tu nu vezi cum teama
se maturează în butoaiele acestor frunţi?

cum de pe braţele crucii
nebunul ne fixează
cu minusculul său ochi incandescent
de zahăr

Poezie: 
poezie generală

Pagini de interes pe Hermeneia.com

Texte remarcate

Cele mai comentate texte

imaginea utilizatorului Cristina Moldoveanu

....încă mă întreb

Cristina Moldoveanu -

Precum o minge yo-yo albastră, pământul trage înainte şi înapoi către pumnul unui copil. Copilul e mulţumit ca Dumnezeu înainte de ziua a şaptea. Plouă cu indiferenţă de vreo câteva ore şi e încă primăvară. Toţi oamenii binecuvântaţi să fie singuri stau ca seminţele şi dospesc în găoace fără speranţa unui răsărit.

Proză: 
note