... dacă nu ești membru Hermeneia, dar îți place să scrii poezie sau proză, articole sau scenete, ești invitat(ă) să îți creezi un cont și să devii parte a unui spațiu literar care zilnic îți va oferi surprize.

imaginea utilizatorului Cristina Moldoveanu

Lysis

dacă eşti prietenul meu mă vei crede întotdeauna pe cuvânt
vom muşca din aceeaşi portocală chiar dacă ştim
că pietrele trec şi apa rămâne
chiar dacă eu citesc Heidegger şi Kierkegaard şi nu-mi plac Noica sau Ţuţea
chiar dacă îi preţuiesc pe Slavici şi pe Sadoveanu şi încă mă îngrozeşte Picasso
chiar dacă plâng fără cuvinte încet de tot şi vreau uneori
să mai jucăm un ţintar cu boabe de fasole până se lasă noaptea
şi mă vei crede când îţi voi vorbi despre pădurea neagră
de vise prea înalte şi despre catacombele furnicilor războinice

imaginea utilizatorului dudu

happy end

când se trezește
secundele abia apucă să-mi coasă cu catgut
uimirea de a fi prezent lângă fericire
se apleacă timid
sărută neîncrederea în mine
zace puștiul de ieri
pustiul de mâine doarme încă pe laurii unui azi sălbatic
doar ea
din gând în gând
mijește spre mine cuvinte

imaginea utilizatorului Cristina Moldoveanu

rupestră/ rupestrian

traducere proprie

rupestră

viaţa mea sfârşeşte aici / într-o seară de duminică
după ce crucea şi globul de pe catapeteasmă s-au răcit
niciodată nu am simţit mai multă nedurere neiubire neteamă
e asfaltul gol şi sec pentru tălpile mele/ cutia de rezonanţă nu mai are ecou
păşesc asimetric/ am sufletul otova/ nu am nimic mai bun de făcut

Lingua: 

Cele mai comentate texte

imaginea utilizatorului Cristina Moldoveanu

Exerciţii logice

Spre deosebire de alte matrici care depozitează informaţia, arta nu transmite ceva. Se vorbeşte desigur despre limbaj artistic şi crearea de simboluri de natură artistică. Faptul că arta are un caracter simbolic este evident. Însă ceea ce ea criptează ca atare în mesajul artistic nu capătă semnificaţie prin corespondenţă la nivelul receptorului. Arta nu vehiculează conţinut, ci formă.

Cogito: 
imaginea utilizatorului poema

Laura - partea 2.

fragment de roman în lucru

„Ce să fi fost?”, continua să se întrebe Laura. Biserica ortodoxă, cu turlele ei arămii, rămăsese deja de mult timp în urmă. Laura urma de acum, străduţă după străduţă, drumul spre casa veche, cu balconul şi ferestrele înalte năpădite de iederă, din spatele Pieţei Amzei. „Poate ar fi trebuit să plec mai devreme. Nu m-au lăsat însă gândurile. Lulu nu m-a lăsat. Şi totuşi, vocea aceea… Să fi fost eu cu gândurile aiurea?”, se întreba ea, urmând aleea întunecată. De fapt, nu era străină de peregrinările de una singură la vreme târzie.

Proză: 
imaginea utilizatorului poema

Laura - partea 1.

fragment de roman în lucru

Laura se aşeză pe steiul de lângă mormânt, îşi acoperi genunchii cu poalele rochiei, căutând, cu o mină speriată, împrejur. Nu era însă nimeni care să îi tulbure liniştea. O pace adâncă, largă, mângâia lumânările care vegheau cuminte lângă crucile de marmură. Abia atunci, în singurătatea aceea deplină, femeia putu să îşi fixeze, în sfârşit, privirea dedesubt, pe placa de marmură cenuşie, pe care era încrustat numele lui Lulu. Citi din nou. Lucian Andreescu. Data naşterii – 12.03.1963.

Proză: