Vă anunț pe această cale faptul că Hermeneia va înceta să mai funcționeze începînd cu data de 21 decembrie 2017. A fost o experiență interesantă și vă mulțumesc tuturor pentru participare.

Virgil Titarenco

poeții sunt cei ce își uită lanterna acasă în timpul apocalipsei,
cheile la intrarea în rai
și pașaportul spre fericire
lumina țâșnește din ei
în fiecare groapă în care cad
de bună voie
pulsând metaforic

când totul în jur crapă ca o vază de porțelan
iar omenirea se înghesuie la coada alb/ negru pentru
apă, cuțite și chibrituri
poeții uită să-și plătească chiria
numărând valurile ce se sparg de țărmul mov

picior peste picior
dintr-un crater închiriat pe lună
ei hrănesc demoni
ai lor ai altora
ca pe niște motani grași torcând la gleznele lumii
suflând în lumânări cu fiecare poem

din fiece vers ei pot face o eșarfă sau un ștreang
pentru trupuri atârnând la rând în banal
poeții râd când se vorbește de dragoste
îndesând cu gesturi firești nemurirea
în inimi din care lupii trag cu poftă

Plăteşte cu o bancnotă mare. Face taximetristului semn că nu vrea restul. Coboară şi lăsă portiera întredeschisă. Şoferul vrea s-o închidă. Îl roagă  să aştepte. Sunt în dreptul unor porţi înalte, de acces nepietonal, bine lucrate şi întreţinute, ale unei clădiri care este ascunsă de ziduri masive. Clientul are o statură zveltă, la vreo patru zeci de ani, ţinută perfectă, îmbrăcat la patru ace, într-un costum elegant, negru. Pantofi negri, bine lustruiţi şi restul la fel de bine pus la punct. Îşi scutură de pe rever un fir de praf inexistent. Aşteaptă în picioare pe marginea drumului. După un timp şoferul încercă să închidă din nou uşa pe unde ieşise clientul şi acesta îi face iar semn să aştepte  strecurându-i o altă bancnotă. Se repetă lucrurile de un număr oarecare de ori. Şoferul începuse déjà să se plictisească şi să devină nerăbdător. Dar plata era consistentă. Clientul stă pe marginea drumului indiferent. De undeva din spate se aude vag motorul unei maşini.

La doctor T,  specialistă  în angiografie, am ajuns printr-o recomandare. Pentru nişte probleme cardiace  extrem de serioase al unei fiinţe dragi mie. Încă de la început am fost şocat. Avea o frunte înaltă şi sprâncene groase, ambele sugerând un fel de duritate, poate mai curând, control asupra sa şi a altora. Imediat însă ce privirea cobora mai jos,  ochii, nasul, obrajii, gura, bărbia exprimau o feminitate debordantă accentuată de silueta zveltă cu mijlocul bine marcat şi un bazin proporţionat. Dar totuşi… totuşi picioarele erau nişte drugi de grosime uniformă, mai degrabă nişte trunchiuri de copac tânăr. În întregime emana însă un farmec şi o anumită atracţie chiar cu vagi conotaţii sexuale. Era de-o eficienţă cu totul ieşită din comun.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

colții de lună
 sfâșie 
 puii de lup
 reinventează-n coconul  tristeții
 țipătul
 ca o dezlegare din lanțurile întunericului 
 care hibridizează
 lumile

frumoasă ca un papă
o prostituată traverează strada
şi dispare într-un zid verzui

e frig
zidul se închide la loc repede
repede 
minutul se deschide în două
oh, oase care încă mai aveţi febră!
şi în loc de ochi
ştearsă linia unei cusături

l-am văzut crescând, l-am văzut împlinindu-se, i-am văzut înflorirea
binecuvântat fie rodul său şi mâinile care-l vor atinge
binecuvântat fie gustul amintirilor
şi buzele ce l-au simţit
Doamne, am voie să-l culeg
sau trebuie aştept o mână de femeie

Autorii acestor texte doresc să afle părerea ta despre ele


 

Link-uri recomandate