Ca scrânciob alb-roșu te legeni prin mine,
liană pătată de sete și dor,
mai sapă și-nalță prin noi serpentine –
ești frescă în pleoape și-n suflet, planor;

mai crește-ne vremea ca pui de condor,
lovi-te-ar lumina cu zbor de feline,
în palmele tale secundele mor
cu palma la tâmplă și ranițe pline;

mânca-te-ar văzduhul
de pasăre simplă cu oameni în pene,
văzduhul să-mi cadă în suflet prin gene,

ne-amestece duhul,
și-n ultimul suflu întreg, să țâșnim
ca leagăn alb-roșu plutind peste vreme.

Mă gîndesc că România a intrat într-un cerc vicios. Din care va ieși foarte greu. Sau mai bine zis, a re-intrat. Pentru că am senzația că ce se întîmplă acum nu este foarte diferit de ce se întîmpla în perioada interbelică sau în a doua jumătate a secolului 19. Marea problemă a României este lipsa aproape totală a unei tradiții politice autohtone. Lipsa de tradiție parlamentară. Lipsa de filosofii politice cu tradiție care să reprezinte poluri ideologice spre care să graviteze diferite grupuri sociale. Grupuri sociale care să reprezinte suportul electoral al diferitelor partide care la rîndul lor să promoveze dezvoltarea țării românești conform propriilor filosofii sociale, juridice, politice sau economice. Nu a existat absolut nicio tendință embrionară în sensul acesta nici la sfîrșitul secolului 18, nici în prima jumătate a secolului 19.

Politică

Într-un excelent text al lui Isaac Asimov, intitulat „Bufonul”, se povestesc, pe scurt, următoarele: exista un cerc restrâns de hiper-super dotaţi şi un hiper-super computer. La care hiper-superii şi aşa mai departe erau singurii care aveau acces. Pentru a pune tot soiul de întrebări de ale cărora răspunsuri, date de calculator, depindea soarta omenirii. Unul dintre hiper-superi a început să alimenteze, într-o veselie, hiper-superul cu o grămadă nesfârşită de bancuri. Pe care obişnuia să le spună cui vrea şi cui nu vrea. De aceea fusese poreclit „Bufonul”. După ce a ghiftuit bine maşina, a hotărât că a venit timpul să afle răspunsul ei la trei întrebări:
1. De unde vin bancurile (având în vedere că nu reuşise să identifice sursa lor, ele circulând flokloristic, din gură în gură)?
Răspunsul: Sunt de origine extraterestră.
2. În ce scop sunt spuse?

Întotdeauna am disprețuit vulnerabilitatea noastră față de climă și anotimp. Am vrut să cred că totul între noi, mai ales exploziile intime, erau independente de context. În special de contextul fizic. Am privit ca pe un primitivism povestea aceea cu nimfe și fauni. Poate eram naiv. Poate totul este într-adevăr doar chimie, hormoni și presiune atmosferică. Dar oare cine ne poate împiedica să sperăm la mai mult. Era una din după-amiezile acelea pașnice de martie cînd aerul plutește aproape nemișcat în inocența lui vegetală. Număram firișoarele străvezii de pe coapsele tale iar în mintea mea mă străduiam să uit, să nu mai știu unde sînt, în ce oraș, pe ce stradă, în ce casă, în ce cameră. Mă străduiam să elimin din minte absolut totul. Vulnerabilitatea față de context este cea mai cumplită plagă pentru omul postmodern, îți ziceam. Omul rețelelor, omul iluziei de interconectivitate. Familii, triburi, caste, clanuri, națiuni, corporații, secte, partide, cluburi, comunități, rețele.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

sunt clipe faste ca acum când
dinspre inimile noastre simțim cum
bate un vânt cald

cineva ne-a îmblânzit tristețile Mărie
cu lovituri de bici

în geam 40 de flori de gheață și una de flacără, albastrele palate ale fecioarei Geraldine, pielea de caramel a zînei Vespera, 40 de iepe sure și un armăsar murg înstelat, coamele cailor galopînd înspumați pe țărmul mării, grădina elizee cu meri Ionagold în pîrg și pletele negru-violet ale copile

,

atinsă de vînt
perdeaua se mișcă
ușor peste munți
depărtarea se stinge în zare
cînd fulgi de april se coboară răzleți
se topesc pe pervaz inocent
îți așezi mîna albă și tristă
într-un gest nefiresc
așteptînd un răspuns

Autorii acestor texte doresc să afle părerea ta despre ele


 

Link-uri recomandate