Textul anterior „De la matricea S la eveniment impredictibil” i-a trezit lui Virgil şi poate şi altora o serie de nelămuriri. Ceea ce urmează s-ar dori o minimă explicitare a celor susţinute în textul meu precedent.

Oi fi eu creştin ortodox prin tradiţia în care m-am născut; dar nu sunt lovit cu leuca-n cap să întind şi obrazul celălalt. Trebuie să mă apăr şi să-l  împiedic pe cel ce încearcă să-mi facă rău. Dar, fără pornire, încrâncenare, violenţă. Ci, iubindu-l. Sau, mai bine zis, cu compasiune. Pentru că ştiu că răul se va întoarce împotriva sa; ceea ce aproape că mă dezarmează dar continui s-o fac.

Civilizație

Iubita mea are umbra sfioasă și ușoară
în zori de zi ea se îmbracă în mireasă, soarele o pătrunde
la subsuori și în mijlocul ei subțire.
Ea se lasă pe iarbă ca un văl, abia dacă acoperă
păpădiile pufoase care sclipesc de rouă.
Iubita mea este ca cremenea nearsă, o străbat razele 
din cap pînă în picioare și din ea rămîn pentru mine doar ochii,
mari și blînzi sub fruntea netedă, doar platoșa sînilor arămii,
tălpile cu filigran de praf
și buzele ca din întîmplare umede pe care nu le pot atinge
niciodată.

X , pe internet,  întreabă : Ce-i «Identitatea» ?

Bulă : Tovarăşa, ce-i aia o pompă ? Păi o pompă este alcătuită dintr-un cilindru… Ce-i ăla un cilindru ? Un cilindru este piesa în care culisează un piston… Ce-i ăla un piston ? El este legat la un mecanism bielă-manivelă… Ce-i aia bielă-manivelă ? Ascultă, Bulă, ce dracu’ ai tu cu pompa aia ? Păi, Tovarăşa, uite ce scrie în manualul de istorie : ”Mihai Viteazu a intrat cu mare pompă în Alba Ilia !”

,

Cînd am fost astăzi în piață, m-am oprit în fața tarabei vînzătorilor de pește. Căutam rockfish. L-am găsit. Dar mirosea. Puțin mai mult decît eram dispus să accept. Știam că are carne albă de răpitor. Mult mai bună decît obișnuita carne a somonului sau decît cea albă a bibanului de mare. Am ales pînă la urmă altceva. Un pește necunoscut care arăta acceptabil. Resemnarea ignoranței. Ignoranța are uneori beneficii neprevăzute. În plus are un loc pe banchetă pentru curiozitate.
Curiozitatea nu mi-a adus de prea multe ori cîștig. Dimpotrivă. Dar cel puțin nu m-am plictisit. Așa cum probabil nu mă voi plictisi descoperind specificul acestei noi specii de pește. Sau, eventual, dezamăgirea unei banalități.
*

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

Singur
ca o comparaţie de efect,
îmi ascult unghiile şi mă întreb de mine.

Oamenii pe care i-am iubit şi încă îi 
se rup din,
din monstrul meu hrănit cu unghiile pe care le rodeam când mi-era foame, dar mi-era teamă să spun. 

n-am dat mai nimic pentru sufletul tău
poate că ai trăit de atunci
din gânduri ca dintr-o tămâie care nu s-a aprins
niciodată
poate sufletul tău a rămas în așteptare
ca un tăciune peste care suflul meu
n-a apucat să treacă

Iată, Magna Carta Libertatum,
privită cu lupa, 
pare a fi o păpădie țesută de lumina stelelor.
Privită de departe era doar o iluzie
a unui clavecin bine temperat de
un amestec în procente clare de viață și moarte

Autorii acestor texte doresc să afle părerea ta despre ele


 

Link-uri recomandate