... dacă nu ești membru Hermeneia, dar îți place să scrii poezie sau proză, articole sau scenete, ești invitat(ă) să îți creezi un cont și să devii parte a unui spațiu literar care zilnic îți va oferi surprize.

imaginea utilizatorului Ottilia Ardeleanu

în fulare de fum oraşul

dimineaţa lunecă pe şosea mai ceva decât în mare
într-o linişte lucie
lumina ca o cârpă moale ne şterge ghetele
ne perie hainele în picouri nişte roiuri de molii care sparg tiparele

ne ţinem strâns avem suflări diferite mici năluci cuvintele
nespuse în timp se dezintegrează

scârţâie altfel acest alb care se lasă călcat în picioare
mergem aşa ca dintr-o necesitate gerul consimte
împrejur nimeni şi pâclele de veghe

am putea părea statuia iubirii
în faţă la primărie
câteva becuri halogen împrăştie lumină gălbuie la păsări

imaginea utilizatorului dudu

spațiu

în camera ta mai este loc doar pentru o prințesă
și pentru un vis plăpând netulburat două zile și trei nopți
lângă pat sticla cu apa plată nu prea rece
pe masa joasă tableta și trei bomboane fine cu alune
nimic altceva nu încape
poate doar o rază mușcându-ți talpa stângă dimineața și
zburând haotic
un fir de praf de pe o amintire de demult

imaginea utilizatorului Trinity

Thank you for listening

one by one
they are pressing the button for more
I nod and
talk to them with my mouth shut
(my mouth is full of popcorn and wisdom)

I tell them to walk through fire with grace
save your words and
bring me an edelweiss - my eyebrow says
show me how you catch a ray
your bullets are buried in the snow above me
stop shooting blue birds
they’re made of plastic and
no thunder can save you

Cele mai comentate texte

imaginea utilizatorului poema

al cincilea vis

fragment (3) din romanul Laura, în lucru

Lumea lui Octo-Yuè se înalţă undeva sus, deasupra norilor, ea este o picătură de galben acoperită de un ochi albastru, numit ochi dumnezeiesc, lumea aceasta este o ciutură de apă nevăzută, care curge, toamna, pe buzele nimfelor, şi cât de multe aş mai putea spune, dragă Laura, despre Octo-Yuè, dacă nu ar fi fost vina asta atât de acută că te-am lăsat, ca data trecută, din nou singură, şi, totuşi, eu ştiu, ai reuşit să ne vezi, pe mine şi pe tatăl meu, descoperind taina fluturilor care intră, pe o portiţă mică, într-un castel de nisip regal. Ce nu ştii tu, mamă, e că tata mi-a spus, cu teamă, atunci, „Ştii, copile, mama ta este ca o floare captivă într-o bucăţică de chihlimbar, ea nu este cu adevărat fericită…”, asta mi-a spus, şi nici măcar nu ştia dacă era întocmai adevărat ceea ce îmi spunea.

Proză: 
imaginea utilizatorului Cristina Moldoveanu

Martorul nedorit

un text mai vechi

Scena 1.
Vasile merge la grădiniţă şi îi pune piedică unei fetiţe. Ea cade şi se alege cu nasul diform pentru toată viaţă.
Părinţii fetiţei se iau la ceartă cu părinţii băiatului. Bă, fi-tu este un dobitoc. Aşa l-ai crescut? să lovească fetiţele? mai bine ia-l acasă să pună piedici găinilor! Ba dobitoacă e fi-ta că nu se uită pe unde calcă şi umblă cu capul în nori. Ia-o tu acasă s-o pui să muncească să vadă şi ea ce e mai greu!
Ghiţă, care văzuse ce s-a întâmplat, tace chitic.

Proză: 
imaginea utilizatorului Ardagast

Între garduri

...

Nu-mi imaginasem vreodată puterea de a rezista unei curse ce părea fără capăt. Aveam avantajul de a nu-mi cunoaște urmăritorii și păstram distanța, mai speram încă. Le auzeam îndemnurile de hăitași ținând în lese câinii. Pe măsură ce se apropiau de mine, comenzile lor sunau tot mai răgușit. Întârzâind contactul cu prada, prelungeau vădit calvarul meu. Dacă m-ar fi văzut șchiopătând în drumul despărțind o pădure de o livadă sau dacă nu ar fost siguri de gardurile prevăzute cu sârmă ghimpată, ar fi slobozit javrele să mă rupă.

Proză: 
imaginea utilizatorului kalipeto

Jocul

Nu îmi mai aduc aminte oamenii, mobila, casa în care am crescut. Bradul mare de la poartă, căruia îi rupeam mugurii, îi striveam între dinții de lapte... Și strada, care m-a atras întotdeauna. Când ies în stradă oamenii parcă ar lepăda un rând de piele. Se dezbracă de casele lor, de obiceiurile lor, când ies în stradă oamenii caută răspunsuri.

Proză: 

Festivalul-Concurs Naţional de Literatură „Moştenirea Văcăreştilor” Ediţia a XLVI-a, Târgovişte, 7 - 8 noiembrie 2014

imaginea utilizatorului Dorel
...

Consiliul Judeţean Dâmboviţa,
Centrul Judeţean de Cultură Dâmboviţa,
Societatea Scriitorilor Târgovişteni,
Biblioteca Judeţeană „I.H.Rădulescu”.
Complexul Naţional Muzeal „Curtea Domnească”,

REGULAMENT
Festivalul-Concurs Naţional de Literatură „Moştenirea Văcăreştilor”
Ediţia a XLVI-a, Târgovişte, 7 - 8 noiembrie 2014

Revistă literară: