... dacă nu ești membru Hermeneia, dar îți place să scrii poezie sau proză, articole sau scenete, ești invitat(ă) să îți creezi un cont și să devii parte a unui spațiu literar care zilnic îți va oferi surprize.

imaginea utilizatorului aquamarine

envoyee de mon i-phone

când nu vreau să plâng mă uit în jur și înțeleg.
sunt aripi și aripi. și tu dacă ești acolo.

el mi-a dat lacrimile.
zâmbetul mi-l confecționez zilnic ca pe hainele
de păpuși. într-o zi o să mi le caut. nu le iubesc.
le împletesc părul în cozi, să nu se mai rupă.

până la urmă, despre ele e vorba. la fel de slabe,
la fel de frumoase, chiar daca le lipsește nebunia.

imaginea utilizatorului Lentib

eva(a)dam cu pisica-de-mare

3 seamănă cu două trupuri care fac dragoste apoi dorm
o să-mi spui că e prea puţin
mintea şi corpul se constrâng reciproc

nu contează că eşti pe alt meridian şi dorul nu te poate ajunge
chiar dacă tehnologia îl prinde uneori din urmă pe dumnezeu
un lucru ştiu sigur
orice fac orice gândesc te influenţează
liberul arbitru făureşte versurile
într-o şerpuireaxismundi la care vor lucra pentru decriptare

imaginea utilizatorului Lentib

al șaptelea simț

mi-aș pune o amuletă
la ochi
ca să te pot găsi

ceva în tine
te împinge să iubești
ca o penitență

simt că începi să te umpli de mine
încep să curg în tine
precum nisipul într-o clepsidră
care așteaptă

ar trebui să purtăm inimile la vedere
ca și cum am ține palmele deschise
lumea ar ști
că în ele nu sunt pumnale otrăvuri
iar atunci când am greși oamenii

imaginea utilizatorului francisc

vorbește cu peretele meu. și fă ca el

Și atunci a venit dracul la mine și mi-a zis:
- Ce faceți?
- Purici.
- Purici?
- Ihi.
- Asta vreți să faceți cu viața dvoastră? Atâta?
- Se caută puricii, de orice sex?¬? Se caautăă. Fac purici. Cei frumoși, puricii de export, sunt și cei mai bine vânduți.
-Vreți să mă vedeți?
- Ce vreau eu nu e din lumea aceasta.

imaginea utilizatorului poema

echinocţială

cum prezentul astăzi a uitat că tâmpla-mi moare
şi că sunt Euridice, că mi-e gura însetată,
cum tu eşti astăzi oceanul pe care-l încerc cu mâna
cu tot corpul meu de viţe, cu sărutul tăinuit,
aşadar cum toate-acestea se întamplă pe sub soare,
o să îmi prea-plâng durerea ce zăpada mi-o arată
ca pe un mieluţ ce ştie c-o să-i taie mâine vâna
of, cum se aprinde pacea colo sus, în infinit...
şi-apoi o să ies din noaptea cu miresmele de rai
samovarul când se unge din petalele de ceai.

imaginea utilizatorului Sixtus

În dulcele stil clasic

.........

Luceferi vor cădea și stelele vor plânge
înfiorate-n dalbe așternuturi
când tremurândă o să-ncepi să scuturi
extazul care noaptea îl va ninge

Căci părăsindu-și iarăși vechi ținuturi
din Labirint - un Principe va stinge
scalpelul său de raze în meninge
cum ruga unui vierme-adoarme-n fluturi

Și-atunci vei simți iar fascinată
încolăcita viperei aromă
ce se străvede-n augusta ramă

imaginea utilizatorului Sancho Panza

picioruşe de molii

între valoare şi preţ
aceeaşi distanţă ca de la
rază la praştie.

aşa cum lumina nu are călcâi trădător
aşa cum sunetul nu prinde rugină
aşa cum unul nu va fi nicicând divizibil
cu zece.

dacă nu este foc fără fum
nici scară de fum
fără arderea care nu se teme
de sine.

în călduţul cenuşii
rămân molii rozându-şi încet
picioruşele crude.

imaginea utilizatorului Virgil

Morgen

...




Tocmai am vizionat filmul „Morgen” al lui Marian Crișan. Dacă nu l-ați văzut se merită să îi rezervați o oră și jumătate. Un film care te atinge cu un românism tărăgănat pe care îl întîlnești în acea margine molcomă a Bihorului. Probabil s-a mai spus dar marele merit al peliculei este că se abține (cu aceeași decență neaoșă) să devină un manifest sau o parodie. Rămîne aproape un documentar. Frust și nud.

imaginea utilizatorului Dorel

Bibeloul de porțelan

În dimineața aceea își spusese că trebuie să facă, în sfârșit, ceva, dar nu știa dacă e, într-adevăr, necesar sau poate să mai aștepte. De câteva zile se gândea la asta și nu se putea hotărî. Se plimba gânditor prin grădină, era primăvară și florile explodaseră în pomi, o maree de alb, dar el avea senzația ciudată a cuiva care a mâncat o plantă căreia trebuia, de fapt, să-i respire parfumul.
Undeva greșise și nu știa unde anume, ezita între alternative la fel de neclare, întrebându-se dacă, la urma urmei, acestea nu duceau la același rezultat.

Proză: 
imaginea utilizatorului Maria - Doina

Virtualia în real

Iaşi - 14 octombrie - 2011

- Doamna, nu mai vine profesoara de desen?! mă întreabă doi elevi în acelaşi timp.
- Ba vine. A promis. Să fiţi cuminţi şi să ascultaţi că vă va învăţa să desenaţi ca Vlad Turburea...
- Cine e?...
Înfrigurată, intră pe uşă colega mea. ,,Au fost maşinile bară la bară...” îmi spune. E ok! îi răspund. Plec! Plec la Iaşi la Cenaclul Virtualia.
- Să ne citiţi şi nouă, doamna!...
Şoseaua e plină de maşini care vin dinspre Iaşi. Pare că doar noi suntem împotriva curentului. Îmi imaginez metropola în culori calde, aşa cum e coperta antologiei, şi, ca printr-o perdea de lumină, văd profiluri zâmbind. Frica de a nu găsi loc de parcare s-a spulberat. Recunosc strada, clădirea, afişul.

imaginea utilizatorului francisc

de cine m-am îndrăgostit recent

o știam de mult. aproape din copilărie. de la început ochii aceia au spus "te iubesc". dar gura ei n-a rostit niciodată aceste cuvinte. doar tremura ușor, când o luam de mână sau ne jucam, până cădeam unul peste celălalt, în iarbă, la școală sau aiurea. apoi, anii au trecut, fiecare s-a dus în lumea lui.
nu știu de ce, dar mereu am păstrat ceva din ea, un gând, o idee, un zâmbet, și, mai ales, amintirile: nopțile întregi în care stăteam de vorbă, zile și zile, în care, uitând să mănânc, o căutam și o luam în brațe, fără a-i spune nimic. umărul pe care boceam, când vreo ea nu mă iubea etc, etc..
apoi, m-am apucat de scris. poezie. cu dragoste, cu ură, cu pasiune, cu tot ce vreți.

Revistă literară: 
imaginea utilizatorului emiemi

blue american(re-capitulare)

anathomy for a dizaster

8 februarie

Azi e o zi kamikadze. Fiecare ar trebui să-și facă rost de o zi kamikadze. În care să-i provoci pe toți să nu mai existe. O zi în care să te așezi pe marginea patului și să aștepți. Nu contează ce, doar așteptarea e importantă. Eu aștept să facă liniște vocile din capul meu.

Frig, foarte frig. Fumez și tremur necontrolat. Dimineața e un câmp de vânătoare înghețat pe care aleargă câini cu oameni-iepuri în gură. Semiîntuneric. Blue american. O senzație stranie de oraș părăsit în care caut morții prin buzunare. Nu-mi dau seama dacă am ochii întredeschiși ori dacă astăzi rația de lumină s-a redus la jumătate. And i say thank you mom. Hy mom.

Exercițiu de imaginație: astăzi sunt Hitler. Orice om e un fel de Hitler, altfel n-ar putea să-și vadă de viață.

Proză: 
imaginea utilizatorului Sixtus

Naţiune şi populaţie

”Pleacă-ai noştri/ Vin ai noştri/ Noi rămânem tot ca prostii” (Din flklorul mioarelor)

*

Dan Puric face distincţia între „Naţiune” şi „populaţie”. Naţiune: ceea ce există adânc în fibra unui neam. Dacă vreţi „Matricea stilistică” în termenii lui Blaga. Populaţie: ceea ce trăieşte vremelnic într-un topos geografic vidat de tradiţia rădăcinilor.
Voi ridica acum o problemă a istoriei recente a Naţiunii noastre devenită populaţie cu unele reminiscenţe, la modă, superficiale, „creştin-ortodoxe”.

Revistă literară: 
imaginea utilizatorului Dorel

Revista LITERE

Anunţ

Stimaţi confraţi şi colegi de site,
A apărut (cu o mică întârziere) şi a fost postat pe internet, numărul dublu, 11-12 (116-117)/ noiembrie-decembrie 2009, al revistei LITERE. Poate fi accesat la adresa: www.bibliotheca.ro .
Am în vedere, ca director, atragerea în paginile ei a unor autori interesanţi, descoperiţi pe site-urile literare (şi, desigur, pe Hermeneia). Între membrii acestui site care au publicat deja in revistă se află Ioana Geacar (veche colaboratoare), Călin Sămărghiţan şi Paul Blaj.

Revistă literară: 
imaginea utilizatorului solomon

“când te doare afli unde ți-e locul”

akedia III

nu pot să schimb nimic absolut nimic îmi amintesc cum intru în acea casă neprimitoare există o delicatețe a refuzului praguri de catifea bariere moi și elastice te împingi în ele iar ele iau forma trupului tău înaintează odată cu tine cât poți tu să împingi în ele pereți de cauciuc uriașe cagule ale însingurării iși modifică dimensiunile în funcție de puterea ta de a păstra proporțiile propriei ființe memoria ei

*

“Tată, chiar așa ai făcut: când ai trecut pe la mine în drumul tău către spital, ai privit în jur ai străbătut cu pași mici, atenți, tot apartamentul ai plimbat indexul pe un raft al bibliotecii și mi-ai zis tu când ai de gând să mai ștergi praful ăsta? Amintește-ți!”

*

Proză: