... dacă nu ești membru Hermeneia, dar îți place să scrii poezie sau proză, articole sau scenete, ești invitat(ă) să îți creezi un cont și să devii parte a unui spațiu literar care zilnic îți va oferi surprize.

imaginea utilizatorului Virgil

imun la spinii palmierului evantai

cu sare

vă spun ce mi s-a spus și mie
că nu iubesc că sînt imun
la spinii palmierului evantai
că am o inimă de piatră
grea
din acelea cu care spargi
carapacea de crab
după ce îl fierbi la foc mocnit
pînă moare
că sînt rece și aspru
ca nisipul răsfirat în părul
unei păpuși aduse de valuri
că nici un strigăt nu mă ajunge
nici o privire nu mă doare
că zbor singur dimineața peste catarge

imaginea utilizatorului dudu

vorbe

Printre atâtea duble înţelesuri,
Nu prea găsim cuvinte nepătate,
Vocabularul nu mai are dresuri,
Zace lasciv, neruşinat, pe spate.

Persecutate de multiple sensuri,
Puse la colţ pe coji de nuci uscate,
Utilizate excesiv în versuri,
Cuvintele suportă, din păcate.

Amestecate fără remuşcare,
Stoarse la greu, bătute crunt la pulpă,
Neînţelese deseori, amare,
Cuvintele, pe nimeni, nu inculpă.

imaginea utilizatorului Lentib

placebo

(*)

obrajii mi se acopereau de sidef
între palmele tale

[ lasă-mi te rog
un cuvânt
să pot trimite râul acesta
într-o cută a frunţii ]

un timp am ţinut împreună lumea pe umeri

[ atlas este o născocire / nu poţi purta o asemenea povară
cu inima într-o parte a trupului / şi nimeni nu a îndrăznit
să ne condamne la singurătate / aşezând-o în plexul solar ]

imaginea utilizatorului kalipeto

fără sens pe temă dată

după ce firul de iarbă a străpuns talpa îngerului
o frunză i-a zdrobit degetele
culcat pe trotuar oprește-te
să zicem că firul de iarbă și talpa
înger deja e în plus și frunză și mai ales trotuar
cine să mai citească așa ceva
într-o lume din realitate întoarsă
într-o literatură de franjuri
noi doi mai putem sta de vorbă
să nu te mire întrebarea (ultimele cuvinte le-am adăugat
pentru că nu folosesc semne de punctuație
uite că și asta face scrisul greoi)
bine să zicem că mă operez de înger și de multe altele

imaginea utilizatorului vladimir

absint

a fost odată o femeie
trecători grăbiți și lumini
multe lumini pe măsura fricii noastre de întuneric
pășeam prin oraș uitându-mă la vitrine și oameni
ea se oprise la marginea străzii
o bucată fragilă de noapte
rătăcită pe partea nepotrivită a clipei

ia-mă de aici mi-a spus
ascunde-mă la capătul lumii
nu știu să fiu fericită
în ochi i se roteau cu patimă drumuri

imaginea utilizatorului yester

lasoul de aur

aceasta e o poezie patetică pentru că așa a crescut
printre oase
vreau să îmbătrânești
cum îmbătrânesc aurorele boreale mamă
lasă în urmă un sentiment că te voi mai vedea
dacă voi fi atent
dacă voi fi la locul potrivit
și ochii mei vor fi minunați de cât cer
a încăput în trupul tău firav
din care odată am venit să strănut aici
printre prăștii ori pixuri
tu poate te-ai dus

imaginea utilizatorului ioan barb

Alunecarea prin umbră

Din umbra acestui apus lunecă o sanie printre gânduri
amintindu-ţi de iarna din capătul zilei
când se opresc pomii din înflorire
auzi cuvintele cum ning prin primăverile ce părăsesc viaţa ta
desfaci pumnul chinuit de ameninţări
în palmă izvorăsc lacrimile reci ale acestui anotimp
îţi sugerează că nu va mai avea cine să plângă
nici ochii îngropaţi în rănile oraşului
când haina trecutului va flutura peste grădini
îţi va aduce aminte că dragostea nu mai e patria ta
depărtarea va suna din zurgălăi lunecând în amintire

imaginea utilizatorului emiemi

pierrot the clown

scrisori pentru opi

sincerely, l. cohen
Există multe feluri de a înțelege că s-a terminat totul. De regulă înțelegi asta cînd vorbești despre moarte ca despre hamburgeri. Doriți maioneză? Dar salată de valium? Șanse pe ziua de azi nu doriți ?

Miroase a vopsea și metal proaspăt sudat. Mă pregătesc de încă o noapte polară. Tot ce mi-a rămas e memoria îmi ține de foame de sete de cald în timp ce trupul se autodevorează.

It’s four in the morning the end of december i‘m writting to see if you’re better.

Proză: 
imaginea utilizatorului Virgil

Despre textul „viaţa de dincolo de fortral” de Emilian Pal

penița de platină

Inițial cînd am oferit penița de aur era noapte la mine. Noapte tîrziu. Și nu prea mai eram în stare de explicații. Mai ales cînd era vorba de un poet precum Emilian Pal. Dar, poate am greșit. În orice caz, acesta este unul din acele texte pentru care îmi pare rău că nu pot oferi două penițe sau o peniță de platină. Pentru că merită. Și nimeni nu cred că mă poate acuza de favoritisme sau prietenie cu privire la Emilian. A fost o vreme cînd am fost prieteni dar vremea aceea a trecut. A făcut și a spus mult prea multe lucruri neprietenoase cu privire la mine.

Revistă literară: 
imaginea utilizatorului Sixtus

Povestea virtuală a târfelor mele vesel-triste şi romantic-melancolico-amare – N-am crezut niciodată că voi scrie: “În amintirea Luanei Zosmer (Hanny)” , dar uite că, din nefericire, se întâmplă.

N.A.: Luana Zosmer (Hanny) nu mai este printer noi din decembrie 2010. Avea doar în jur de 50 de ani. Nu am văzut-o niciodată “face to face” . În schimb i-am citit pe nerăsuflate textele postate pe diverse sit-uri şi am corespondat prin email. De ce scriu acum despre ea, postând un text cu dialoguri semi-virtuale? Pentru că am dat de corespondenţa noastră după ce aflasem vestea tristă de la Anni-Lorei Mainka.

Proză: 
imaginea utilizatorului emiemi

blockbuster

Primul lucru care se întîmplă nu în ordinea cronologică dar în ordinea care contează.

Ema îmi spune că mi-a făcut astrograma cică în mai mă îndrăgostesc în august o să mă lovească damblaua și-o să mă însor.
Există oameni cărora nu le poți spune că sunt importanți pentru că dacă le-ai spune brusc n-ar mai avea importanță.

Al doilea lucru care se întîmplă. La nea Petrică toți oamenii îți strîng mîna. Nu pentru că te cunosc nu pentru că ai însemna ceva. Pentru că așa fac bărbații pentru că un gest se face cînd contează nu cînd ai chef.

Proză: 
imaginea utilizatorului Virgil

poetul

...

Poetul este manifestarea supremă a involuției umane. El și incapacitatea lui de a se adapta, de a supraviețui cu tot dinadinsul. Nu poți să nu fii uimit de atracția lui față de lucruri care nu folosesc propășirii speciei, de atracția lui față de imaginar și iluzii. Poetul este implicația logică a creației.

Proză: 
imaginea utilizatorului ioan barb

Un aristocrat al bucuriei. Poetul Constantin Stancu

o epistolă regăsită

Am descoperit, cu ajutorul autorului, aceste rânduri scrise despre poetul hunedoarean Constantin Stancu la apariţia volumului său de poezie "Păsările plâng cu aripi" - Editura Signata, Timişoara, 1998. Le recitesc cu bucurie şi îmi aduc aminte cu plăcere de vremea când mă întâlneam, aproape în fiecarea zi, timp de aproape doi ani, cu poetul plângerilor, de care mă leagă o prietenie de 25 de ani, prietenie despre care cred că nu s-a risipit cu totul, ci s-a adăpostit pentru o vreme în cochilia unei scoici şi aşteptă vântul prielnic, la pupa, când îşi va relua cursul, după ce sufletele noastre se vor reculege. Eu, în singurătatea mea din Călan şi el, în singurătatea sa din Haţeg.

Revistă literară: 
imaginea utilizatorului nepotul lui rameau

Discutii despre Thomas Mann si fizica

Ce bine ca sunt Gay !

In Josef și fratele său (Thomas Mann) un capitol important este dedicat romanului neconsumat dintre nevasta guvernatorului Putifar, Zuleika și administratorul casei, Josef.
O scenă excelentă este " petrecerea cu neveste " în care femeia îndragostită în tămpenie și făra bariere în pasiunea ei, invită femei din elita egipteană la o agapă .
Fructe și cuțite tăioase sunt prezentate petrecărețelor.

Proză: 
imaginea utilizatorului Virgil

românia lui virgil t -III-

România ca România dar românul....

România ca România dar românul.... Am o grămadă de prejudecăţi. Probabil este din cauza imaginaţiei. Deunăzi cineva, “nu spui cine, persoană importantă”, mă acuza că am prea multă imaginaţie. Şi că mai toate metehnele mele se trag din asta. O fi, nu zic nu. Orice poate implica “collateral damages”, cu atît mai mult imaginaţia… mea. În orice caz cînd mă gîndesc la român imi imaginez un cioban. Un oier, păstor, păcurar sau cum i s-o mai spune. Cam asta e românul pentru mine. Şi nu neaparat din cauza Mioriţei sau a Baltagului. Deşi e posibil ca ele să confirme prejudecata mea cum că românul este eternul cioban. Poate de aceea şi prin Albania sau Macedonia rubedeniile noastre mai îndepărtate tot ciobani sînt.

Proză: 
imaginea utilizatorului Virgil

Morgen

...




Tocmai am vizionat filmul „Morgen” al lui Marian Crișan. Dacă nu l-ați văzut se merită să îi rezervați o oră și jumătate. Un film care te atinge cu un românism tărăgănat pe care îl întîlnești în acea margine molcomă a Bihorului. Probabil s-a mai spus dar marele merit al peliculei este că se abține (cu aceeași decență neaoșă) să devină un manifest sau o parodie. Rămîne aproape un documentar. Frust și nud.