... dacă nu ești membru Hermeneia, dar îți place să scrii poezie sau proză, articole sau scenete, ești invitat(ă) să îți creezi un cont și să devii parte a unui spațiu literar care zilnic îți va oferi surprize.

imaginea utilizatorului aalizeei

toamna la Tg-Jiu

Mice venea în gară la toate trenurile
el nu aștepta oameni
el aștepta să le vină numele
cînd mi-au trecut la cap linia de unire
semnul celor fără anotimp
Mice și-a trimis umbra pe peron
umbra lui Mice nu era o umbră oarecare
altfel nu ar fi stat în ploaie
îmbrăcată în haine de sare
da umbra lui nu era o simplă mască overlay
avea ștaif avea detalii
bunăoară floarea de salcîm

imaginea utilizatorului Virgil

memento I

am fi fost poate fericiți

am fi fost poate fericiți
ne-am fi născut în locul copiilor noștri
cîndva după topirea în rugină
a cortinei de fier
sau poate cu cîțiva ani mai înainte
doar atît cît să nu mai ținem minte nimic
din zbenguiala comunistă
a îndobitocitei noastre țări
am fi fost poate fericiți
ne-am fi cunoscut în liceu sau poate după
undeva într-o emigrație boemă
dintr-un campus scoțian

imaginea utilizatorului Sancho Panza

crochiu în oglindă

***

ea
avea ochi flămânzi iubea în poeme
niciodată depline
pașii i se-nvățaseră să curgă ascuns
în pumnii pământului
alteori zvâcneau cum zvâcnește sângele lupului
prin încheieturile nopții

ea
nu mai știa dacă ferestrele
se deschid spre Dumnezeu
ori spre tăcere
de-aceea trăgea apăsat gheara cuvintelor
peste cicatricea pulsând
aflase că mugurii copacilor singuri

imaginea utilizatorului Lentib

djuna

la început a fost zâmbetul
ca o rună
sau un lanţ de licurici
pâlpâind în pădure

ca atunci când vezi doar sfârşitul unui film
şi totul îţi e străin
nu înţelegi de ce actorii plâng
iar muzica este un val prea mic pentru surfing

urmează greaţa atingerii
şi cuvintele care vin ca nişte termite
să te transforme-n muşuroi

imaginea utilizatorului Virgil

într-o zi

...

într-o zi voi renunța să îmi mai actualizez lucrurile
voi spune această mașină acest aparat
sînt ultimele
îmi sînt de ajuns
acest costum este cel de pe urmă
cămașa cravata blugii bocancii pînă și spuma de ras
totul rînd pe rînd
oricum îmi vor supraviețui nu am să le mai schimb
voi sta cu ele pînă la sfîrșit
singura nedumerire pe care o am
este dacă mă va îngrozi gîndul acesta

imaginea utilizatorului Cristina Moldoveanu

Martorul nedorit

un text mai vechi

Scena 1.
Vasile merge la grădiniţă şi îi pune piedică unei fetiţe. Ea cade şi se alege cu nasul diform pentru toată viaţă.
Părinţii fetiţei se iau la ceartă cu părinţii băiatului. Bă, fi-tu este un dobitoc. Aşa l-ai crescut? să lovească fetiţele? mai bine ia-l acasă să pună piedici găinilor! Ba dobitoacă e fi-ta că nu se uită pe unde calcă şi umblă cu capul în nori. Ia-o tu acasă s-o pui să muncească să vadă şi ea ce e mai greu!
Ghiţă, care văzuse ce s-a întâmplat, tace chitic.

Proză: 
imaginea utilizatorului Dorel

La stăpân

Moravuri şi năravuri literare

Grea misie pentru criticul Mircea Popa de a vorbi, în „România literară” (nr. 21/ 24-30.05.2013), condusă de N. Manolescu, despre Eugen Simion la 80 de ani (pe care marele critic i-a împlinit pe 25 mai). * Apăsat de situaţie, autorul îşi începe textul printr-un splendid şi întortocheat anacolut: „Doi critici şi-au pus mai accentuat amprenta asupra dezvoltării literaturii şi culturii noastre din ultimii cincizeci de ani.

Revistă literară: 
imaginea utilizatorului hialin

Spital...

Colaj


Foto: Alexandru Spînu

Un salon… o pernă îngălbenită se odihnește pe un pat. I s-a recomandat repaus total. Anemii…

În colț… un scaun, și-a rupt piciorul, caută niște atele gipsate. Doctorii sunt îngrijorați că nu-i găsesc genunchii.

In cabintetul de psihiatrie… o ușă. A înnebunit ? Aud că s-a închis în ea, și tace… și tace… Mă gândesc că nu-i bine să stai nici în pragul depresiei mai ales în tocul ei.

Undeva în spate, un perete stă adormit pe o targă. Cine a spus că poți să cazi doar jos ?

Mai la stânga, cineva se chinuie să trateze un binoclu orb. Mă gândesc că un orb surdo-mut e mai întâi mort. El va fi după…

Proză: 
imaginea utilizatorului emiemi

there are no new messages in your inbox

de două zile ninge o stare de rău și cerul gurii arid de parcă aș fi mîncat zăpadă.
gol cu repetiție.
în fiecare seară mă întorc într-o cameră pustie. biblioteca e doar o formă tabloul pictat de frate-miu e doar o formă draperia e doar o formă. în bucătărie maică-mea scapă o farfurie pe jos sunetul spart ajunge la mine dar nu tresar. sting lumina mă așez în pat îmi trece prin gînd să mă rog dar la ce bun alung gîndul ăsta caut ceva mai cald. adică aș avea nevoie să te știu lîngă mine. să te legeni în timp ce îmi povestești despre kirk eu să mă uit la tine și să-ți spun că îți stă bine ca ștergător de parbrize tu să rîzi și să te prefaci îmbufnată.

Proză: 
imaginea utilizatorului Dorel

Stupidităţi...aniversare

...

Din Craiova, primesc, negreşit, prin e-mail, în format pdf, CONSTELAŢII DIAMANTINE, „revistă de cultură universală (SIC!) editată sub egida Ligii Scriitorilor Români”. * Cum e turcul, şi pistolul sau, mai exact, cum e Liga, şi revista! De un bombasticism fără limite, sporit, în ultimul număr – 8 (12), August 2011 – de împrejurarea că publicaţia împlineşte un an de apariţie. * Dacă e aniversare, sunt obligatorii şi articolele corespunzătoare, eventual, de bilanţ. * Iată ce zice (just, în principiu, dincolo de patetismul retoric), doamna Doina Drăguţ, redactor-şef: ” Revista CONSTELAŢII DIAMANTINE, în scurtul ei parcurs, de un an, a încercat să se axeze pe cultul valorii, să depăşească graniţele naţionalismului, având o deschidere spre universalitate, spre nemărginire.

Revistă literară: 
imaginea utilizatorului anna

Odată I

pe marginea unei zile fără cărări

odată… e o veșnicie de atunci, nimic nu era întreg fără litera desprinsă din zidul alb, nimic nu era întreg fără acel gând ce-mi lega boabele de timp în suiș…
iar gândul acela venea dinspre tine, ca un mir ușurător de poveri…

zidul alb era zidul la care mă rugam atunci când pierdeam cântecul, acea lumină morganatică ce venea
dintr-un alt timp, un timp fără gheare sub tâmple…

acum zidul la care mă rog are tristețea lui…
păsări grele de amintiri mi se cuibăresc în inimă, visul meu a adormit în bătrinețea lui virgină, nu-mi mai duce îmbrățișarea de mână, nu mai simt marginea zării sub tălpi...

zâmbetul tău nu mai împrimăvărează de ziuă

„ un lucru face atât cat îl prețuiești” așa-mi spuneai, iar într-o dimineată, un gând a luminat visul pernei:

Proză: 
imaginea utilizatorului Lentib

Concursul de Debut Literar UniCredit 2011

Concursul de Debut Literar UniCredit a anunţat câştigătorii celei de-a patra ediţii, pentru toate cele trei categorii de concurs: poezie, proză scurtă şi roman, în cadrul unei festivităţi de premiere care a avut loc la Pavilion UniCredit, pe 30 iunie 2011, începând cu ora 18:00. În acest an, numărul celor înscrişi a fost cu 30% mai mare decât anul trecut, însumând 186 de creaţii literare, dintre care 18 au fost nominalizate la marile premii.

Revistă literară: