... dacă nu ești membru Hermeneia, dar îți place să scrii poezie sau proză, articole sau scenete, ești invitat(ă) să îți creezi un cont și să devii parte a unui spațiu literar care zilnic îți va oferi surprize.

imaginea utilizatorului yester

primăvara contemplând un bărbat!

Timpul!

îți scriu cu privirile pe cer
și plânsul meu se face seară.

cu o lamă de cuțit îmi tai tinerețea
și mi-o împart la săracii din mine
la cei care au pus mână de la mână
pentru a cumpăra
o floare căruntă,
pe tine.

umbre de păsări cad în jurul meu
și trupul lor apasă greu pe lucruri.
iartă-mă,
încă mai am aripi de verde uscat!

în embrionul castanilor
toamna se odihnește,

imaginea utilizatorului kalipeto

iarnă în Ghetsemani

...

e iarnă așa cum sunt om
și ninge așa cum mi-e foame
axa lumii străpunge mai departe Călcâiul
chiar dacă eu nu sunt acolo
și nici iarnă nu e
e doar Ghetsemani împărțit în metri cubi de gheață

timpul nu ține seamă
se plimbă prin mine cu umbrela deschisă
cântând
ultimele vorbe vor fi spuse întotdeauna ieri
după care buzele coboară înlăuntru pentru a da socoteală

e frig așa cum nu vreau eu să dorm
și e pustiu așa cum numai Dumnezeu ne știe

imaginea utilizatorului Sixtus

De Dragobete

Știe ea de ce

Dac-odat-o să se poată
un castan cu flori de tei
vino, Domnă, fructa coaptă
pe furiș tu să o iei
și-nvelind-o cu alint
să mi-o dai/ deschisă poartă
din ascunsa fructă toată
gust-aroma să o simt
cand mă pierd in miezul ei
îmbătat de flori de tei
dac-odat-o să se poată…

imaginea utilizatorului aziza ruhy

oamenii din sâmburi

oamenii se nasc din sâmburi
au răsuflarea gri
atingeri de ţărm în mânecile de la pijamale
şi nuferi, cârpiţi de martie
în loc de ochi

oamenii din sâmburi cred că
firele de iarbă vin din petersburg
de obicei când
durerea nu creşte

ei vorbesc ca şi cum astăzi e ascuns
în depozite de fasole

unul zice: fugiţi fugiţi vine liza
ceilalţi în cor: are să vă zdrobească toate bibelourile
în formă de căprioară

imaginea utilizatorului iuri iulian Lorincz

Poartă

...

Nu voi arde pe acelaşi rug cu tine
chiar dacă trupul tău
uşor descompus
îmi va cădea la aşternut
te primesc
ca pe o mireasă
fără domnişoare de onoare
taie-mi iarbă proaspătă
şi umple-mi gura
care nu a ştiut
să muşte mai mult din ziuă
nu uita
să-mi dezlegi picioarele
să pot zburda
în nebuloasa ta necrofagă
să-ţi aud oasele cum scârţâie în mine
ca o poartă
deschisă spre alta.

imaginea utilizatorului Trinity

Dum vita est

în locul ăsta au cam de toate
tablouri cu zîmbete şi gropi
proaspăt săpate ca nişte răsaduri de primăvară
din care nu încolţeşte nimic

au teatru de păpuşi cu plîns imprimat pe bandă
şi oameni împăiaţi în poziţii fericite
pe scenă şi acasă
au copii desenaţi în pîntecul mamelor cu tătici ţinîndu-i de mînă
ca pe nişte mînere de lemn
au parade, covrigi şi insigne de ofiţeri îngropaţi cu ceremonii

imaginea utilizatorului Ardagast

Popas (II)

Fast-foodul

- Poposim încă cincisprezece minute, anunţă şoferul microbuzului.
În autogară, imediat ce păşi pe bitumul denivelat al peronului, aerul cunoscut din copilărie îi invadă plămânii cu mirosul noxelor de la autobuzele bătrâne. Unii călători îşi aprindeau ţigările. Alţii intrară în fast-food, grăbiţi să li se prepare ceva de mâncare. Ar fi ajuns mult mai repede acasă cu microbuzul, dar îşi refuză în minte cei patru kilometri de mers pe jos, la miezul nopţii şi confruntarea cu dulăii de la stână din marginea satului. Mai erau trei ore până la plecarea autobuzului de Pădureni.

Proză: 
imaginea utilizatorului queen margot

Gloomy Sunday

Cine nu are prieteni să și-i cumpere... pe bani puțini, să plătească pogonul de lumină și mizerie din alții, oricum, atunci când ești beat de durere îți torni singur paharul pe genunchi, dar măcar nu trebuie să-ți ceri și scuze pentru asta. Drumul spre casă duminică seara e mai lung decât în alte momente, e labirintic, ca și cum s-ar scutura din încheietura coapselor o tăcere săracă în vitamine, calciu și săruri, e un cimintir al iubirilor imposibile... pe ecrane uriașe e proiectată aceeași secvență în care el o sărută pe ea, ducându-se apoi să moară pe frontul de vest sau de est ...

Proză: 
imaginea utilizatorului Crin

Tabu

Moartea se plimba prin fața primăriei și se plictisea de moarte avînd în vedere că în interior oamenii mureau de plictiseală, îi plăcea oarecum să stea pe acolo, se simțea importantă. Se învîrtea, se uita la lumea care trecea, uneori se materializa într-un bătrîn obosit, uneori într-o adolescentă și șoptea numărul de ani rămași ai trecătorilor. 5, doamna blondă platinată, extrem de frumoasă, cancer ovarian, dar nu încă, era trist dar erau și povești mai triste. 45 : alergător de cursă lungă. Doamna noastră mică, slabă, cocoșată purta ochelarii pe vîrful nasului și pășea calm, degajată. A auzit numărul rostit de către vînzătorul de ziare, însă l-a ignorat, ca pe orice frîntură de conversație care o inhalezi accidental pe stradă. Doamna va trăi mult, băbuțele trăiesc pentru totdeauna.

Proză: 
imaginea utilizatorului nepotul lui rameau

Caravaggio - ultimii 4 ani

In mai 1606 la vîrsta de 34 de ani
Caravaggio omoară la Roma pe Ranuccio Tomassoni
într-o cearta plecată de la un pariu,
îl pune, îl pierde
e rănit, învinuit de crimă, pasibil de sentința
de moarte, o întinde spre Roma
să mai facă ceva pictură
nomad între Malta si Sicilia e mereu pe fugă
nu-i plac ideile renașterii
caută țărani de model, picteaza sfinți cu degete
murdare cu bătături grosolane
picioare arse de munca cîmpului grea,
niște zei pagani în semiumbra chiaroscuro
de ev mediu ce se termină fără glorie
lumina se tîrăște greu
prin ceața dimineților toscane,
auzi cum bat clopotele de sîmbata mare?
aude, pictează nebun în trei zile
fantastica "Cină la Emmaus",
apoi e arestat tot la o
bătaie, vede gratii, pipăie gratii cautînd slăbiciunea lor,

imaginea utilizatorului Lentib

Un mag de la răsărit

fragment de roman (șantier)

- Dar cum este posibil să aibă atâta succes?
Zâmbind, M. urmărea toată scena în tăcere. Cristi continuă:
- Cum puteți voi măsura succesul lui?
- Te-am rugat să renunți atunci când vii la mine, de a mai fi inginer! Succesul nu este cuantificabil, pur și simplu îl are. Asta se intuiește, se simte.
M. l-a prins pe Cristian în corzi. Marșează pe idee. Varsă torente asupra lui. Mă uit întrebător spre Doru care la rându-i, aruncând o privire timorată către profesor, îmi spune că optzeci la sută dintre scrisorile primite la redacție sunt laudative, restul e critică amestecată cu înjurături.

Proză: 
imaginea utilizatorului emiemi

downtown jesus

scrisori pentru opi

changes
Sunt redus la cea mai simplă expresie a vieții. Respir. Ai crede că e simplu dar și pentru asta lovesc cu pumnii în piept ca într-un televizor stricat.
Cel mai important lucru pe care l-am învățat la liceul catolic a fost de la un preot profesor de latină. Ne întreba rînjind unde e raiul și iadul. Ridicam ochii spre cer dar nu ajungeam niciodată la capăt. Scormoneam pămîntul dar nu ajungeam niciodată centru.
Preotul rînjea din nou ne spunea că raiul și iadul sunt niște stări continue ca de exemplu iadul e o stare continuă de neputință.

Proză: 
imaginea utilizatorului Dorel

La Heliade

remake

Întrucât înaintaşul nostru Ion Heliade Rădulescu a avut neprevederea de a se naşte prea aproape de prelungitele sărbători de iarnă, care încep la Solstiţiu şi se sfârşesc după Sfântul Ion, evenimentul împlinirii a 210 ani de la fericita întâmplare a trecut aproape neobservat.

Revistă literară: 
imaginea utilizatorului yester

Dorin Cozan - "Baletistul"

Am să încep acest parcurs întru prietenie și înfățișare, întru prezentare și aoxifonie, cu două versuri recente, memorabile ale lui Ioan Es. Pop, care prezintă evoluția ființei umane până la umbrele ultime ale spiritului printre cei dragi, cînd ajungi să: ...nu mai crezi decât în istorie./iar istoria vorbește doar de cei ce dispar

Revistă literară: 
imaginea utilizatorului emiemi

comision 2%

mihai e clăpăug. toți râd l-au poreclit mihai viteazul. urechile lui îi acoperă capul ca o bundiță. mă întreb dacă nu și-a dorit vreodată să fie dumbo și să-și ia zborul. cântă în centru la acordeon. uneori falsează o ia de la capăt. uneori își șterge ochelarii. uneori oamenii îi lasă bani în carcasa acordeonului. uneori alți oamenii îi fură banii atunci se bâlbâie de ciudă. strânge acordeonul de parcă i-ar sugruma. rânjește. și urechile lui clăpăuge rânjesc. în creier uneori răzbunarea e atât de hrănitoare încât nu-ți mai trebuie mâncare două trei zile.

Proză: