... dacă nu ești membru Hermeneia, dar îți place să scrii poezie sau proză, articole sau scenete, ești invitat(ă) să îți creezi un cont și să devii parte a unui spațiu literar care zilnic îți va oferi surprize.

imaginea utilizatorului emiemi

turtle blues

me&my opi

1.
iubita mea a primit ce și-a dorit cel mai mult
din pieptul meu și-a făcut casă cu două camere
într-una dorm toți ai noștri
camera ei e rotundă are podea de lemn
acolo crește un lan de floarea-soarelui
ea spune că în vise e posibil orice

dimineața îmi deschide coastele larg
să intre aerul
scutură cearșafurile face din mînă copiilor
întreabă îngrijorată

imaginea utilizatorului Younger Sister

Trensegrity

La porțile toamnei

S-a domolit furtuna
în mîngîierea mareei plaja toarce
nimic nu o tulbură
doar o stîncă în larg
învolbură cîteva valuri

trei porți se deschid
printr-o poartă gîndul alunecă lin
doar atît cît să-l simți
ca pe-un pește de aur
ai vrea să-l oprești
dar trece ușor poarta a doua

de-acolo nu se mai poate zări,
nici simți numai amintirea lui
aît de confuză

imaginea utilizatorului Sancho Panza

ascunzişul din urmă

în faţa ferestrei,
un perete de stâncă.
deasupra,
doar cer şi tăcere.

n-ai unde să pleci.
când fugi, zgomotul tălpilor tale
te ajunge din urmă,
respiraţia, frica îţi sunt omeneşti,
iubirea rămâne legată în trup
printr-o mie de fire.
e nevoie să fii răpitorul ce-şi roade
piciorul strivit
în capcană,
să muşti şi strigi că nu doare,
să crească uitarea pe răni

imaginea utilizatorului Djamal

Cadență

zenobia zenobia
inelul încă îți poartă tăcerea sub diamant
pe degetul gardianului îndragostit
în timp ce ne jucăm
de-a lumină și întuneric
desenăm linii de zebră
pentru trecerile umbrelor noastre
zenobia zenobia
trunchiurile înalte
din pântecul deșeretului
încă-ți rostesc numele
în fiecare dimineață
ducând soarele pe umeri
iar nisipurile mărșăluiesc
în jurul lor

imaginea utilizatorului yester

pauză de băgat aplauze

toată victoria suprapusă pe o urmă de pantof în omăt
aceasta poate fi o definiție a uitării

china are un surplus de 20 de milioane de șomeri pe an
echidistant îmi compun o ecuație cu două melodrame

nu mă interesează nimic din ce este acut sau matinal
incertitudinile mele indică 3 A.M.

cred că în iarna asta foșnesc cel mai obraznic frunzele,

imaginea utilizatorului aquamarine

arbeit

de luni de zile se lucrează
și mesajul lor este clar
trupurile ostenite trebuie să cadă
să nu vă fie frică
atunci când schelele se erodează
eșafodajul se scufundă zilnic în pământ
atunci când
e liniște și ciocanele pneumatice disipă,
lovesc, sfărâmă ușor

imaginea utilizatorului Ioana Dana Nicolae

o lume turnată

specii

aer torid/
obiectele se scufundă ca o înghețată căzută din cornet
trece repede vânzătorul de linguri/meșteșugar în lemn din alt veac
fața lui are timp să zâmbească/gura lui să spună
nu vrei o lingură/ draaaagă
trece prin foc și lasă în urmă
o lume turnată: blocuri turtite de-o parte și alta a străzii

Experiment literar: 
imaginea utilizatorului Dorel

ATELIER

Întotdeauna mi-a plăcut
să fac lucruri
ce par inutile; fac lucruri
ce par inutile: șlefuiesc
cuvinte, cum domnul
Baruch Spinoza șlefuia
lentile; port discuții despre
șlefuirea cuvintelor, despre
șlefuirea lentilelor;
între timp
mai cad brumele unei toamne,
mai cad frunzele unei iubiri;
între timp
primăvara topește zăpezile prin cimitire;
mormintele se umplu de flori,

imaginea utilizatorului aalizeei

alchimie fără perdea(I)

Vezi tu Iasomie ce văd eu, uite rîndunica, se scaldă în zăpadă, vine primăvara în decembrie Iasomie? Hai femeie, zic, hai afară să o vedem cum se coboară la vale, pe podul Grant. La noi acasă, primăvara venea întotdeauna de pe dealuri, aici dealul meu este podul Grant; valea Gilortului a mea este acum Ciurelul. Hai Iasomie pe vale, să stăm cu poala întinsă, poate ne cade în ea o pală de vînt!
Îmi iau seama, vorbesc singur, nici urmă de Iasomie prin casă; însă nu am păreri, o rîndunică se scaldă în zăpadă; dacă o prind!? am prins tot felul de păsărime la viața mea, gîngănii nu mai vorbesc – greieri, călugărițe, licurici, scarabei, în fine toată fojgăiala ierburilor și a văzduhului – dar uite, rîndunică și libelulă, nu. Dacă…

Proză: 
imaginea utilizatorului alma

A zecea antologie de cenaclu - Virtualia

Textele şi biografia se pot trimite până pe data de 10 decembrie, pe adresa de email: [email protected] .

Vlad Turburea semnează, şi în acest an, coperta antologiei de Cenaclu .- Virtualia, oferindu-ne ochiului şi sufletului o grafică de excepţie.

Iar noi toţi vom semna, odată cu această ediţie de cenaclu, încă o filă din istoria literaturii.

imaginea utilizatorului Ardagast

Șarpele Midgardului

Călătorea de multă vreme în pustiul de vată. Era încotoșmănat și nu simțea frigul. În spate purta o raniță grea, plină cu merinde.
Era supărat; putea să orbească. De-ar fi avut o pereche de ochelari de soare…
În plus, albul îi părea hipnotizant. Nu-și putea înfrânge sentimentul de singurătate dat de întinsul monoton. Uitase de ce apucase drumul acesta nesfârșit, cine era și care îi era ținta.
Urmărea o dâră lungă de pași al cărui capăt se ascundea mereu dincolo de orizontul albastru-argintiu. Totuși, se gândea la ce va face, de se va schimba vremea sau când soarele va coborî dincolo de splendoarea asta pură și plicticoasă.
„ Voi încropi la repezeală un iglu, precum eschimoșii, mă voi întinde pe blana mea de oaie și voi aștepta zorile sau moartea cu aroma somnului de gheață.”

Proză: 
imaginea utilizatorului Ardagast

Şarpele de aramă (XVIII)

XVIII

Se stabilise în coliba veche a unui paznic la vii. Din deal, din foişorul putred, privirea îi cobora pe treptele teraselor până în lunca îngustă a Turbatei. Copiii priponeau caii, alungau cârdurile de raţe, căutau cuiburi de păsări în sălciile bătrâne şi se scăldau în iazul minat al Liliechioaiei. Cosaşii greoi veneau pe drumul Mălăienilor purtându-şi uneltele mai trufaşi decât războinicii din vechime. Drumeţii grăbiţi se pierdeau în perdeaua răcoroasă a nucetului mergând spre gară. Două femei îngenuncheară, cu mâinile sprijinite de ghizdurile de piatră înverzită a fântânii, potolindu-şi setea cu privirea pierdută în adâncul nisipos al acestora. Le bănuia mirarea prelungită la vederea învolburării mulcome a izvoarelor ce răscoleau firicelele cuarţoase.

Proză: 
imaginea utilizatorului Cristina Moldoveanu

Porţia de filozofie

Bleojditu şi Cotigă au o discuţie filozofică.

Bleojditu: Cumetre Cotigă, ştiu că tu eşti mai dăştept, da’ mi-e ruşine să te-ntreb...
Cotigă: Zi mă, nicio întrebare n-are moarte cât îi lumea şi pământul, una mai mult sau mai puţin nu-i bai.
B: Păi văz că ai muiere şi copchil de mere la şcoală şi te-ai apucat să îngraşi un porculean pentru Crăciun...da ştiu că ai cetit mult, poate mă dumireşti şi pe mine ce îi fericirea...no, că mi-e ruşine să întreb prostii de-astea...

Teatru: 
imaginea utilizatorului yester

Autostrada

Simțea că se înăbușă. Deschise fereastra și trase adânc în piept. Plămânii i se umflară ca două burdufuri de acordeon. Era noapte. De undeva se auzea un bețiv cântând. Imnul național. Sau al vreunei echipe de fotbal. Total irelevant. În ziua aceea avusese accident soția lui. Hematom cerebral. Primul lucru pe care îl făcu atunci când veni de la spital: vomită! Apoi îl apucă un tremur.

Proză: 
imaginea utilizatorului Călin Sămărghiţan

Antologia ”Club Astra”, Sibiu

lansare de carte

antologie

Luni 1 martie 2010 a fost lansată la biblioteca Astra din Sibiu, antologia cenaclului literar ”Club Astra”, ce se întrunește în prima luni din fiecare lună, avându-l ca moderator pe poetul Mihai Curtean.

Antologia cuprinde 8 poeți și 8 prozatori, a căror medie de vârstă nu depășește 35 de ani, este tipărită de editura ”Imago” și reproduce cele mai bine remarcate texte citite în cadrul cenaclului în perioada 2008-2009.

Cei 8 poeți sunt: Cristian Cătălinoiu, Rita Chirian, Mihai Curtean, Dan Herciu, Nicolaie Lazăr, Camelia Silea, Radu Vancu, Emilia Zăinel.