... dacă nu ești membru Hermeneia, dar îți place să scrii poezie sau proză, articole sau scenete, ești invitat(ă) să îți creezi un cont și să devii parte a unui spațiu literar care zilnic îți va oferi surprize.

Texte pe Hermeneia

Continuare...

imaginea utilizatorului yester

litere în cădere liberă

yester -

sunt o grădină japoneză fără niciun cireș când umbli prin mine cu
mâna întinsă draga mea și e iarnă și mi se usucă gura de dor
în căldura camerei parcă ai veni la mine de sub roțile tramvaielor
cu trei picături de căpșună pe frunte cu fusta murdară de mâl cu ochii
ca pietrele din râuri în timp ce mie mi-e dor de nașterea mea de acele
urlete animalice sau de cum îmi atingea mama obrazul în copilărie
când lucrurile creșteau mari și mă sufocau ea lua puțină apă și mă
stropea în joacă inima mea avea alt sânge de împins spre cer îmi aduc

Poezie: 
poezie generală
imaginea utilizatorului emiemi

re_birth

emiemi -

orice poveste începe la 3 dimineață
atunci vin gunoierii să ne ridice carnea
îi vezi cățărați pe spinarea camioanelor ca niște molii ori fluturi
strident colorați
ei vin iau carnea stricată în locul ei pămîntul lucește
ne primenim facem loc altor oameni

povestea noastră ar lua mințile oricui
aș putea fi leonard cohen lumea să mă confunde cu un bătrînel falit

Poezie: 
poezie generală
imaginea utilizatorului Ioana Dana Nicolae

Contre-jour

Ioana Dana Nicolae -
Ieșirea din piatră ( Sortir de la pierre)

pietrele aveau un cântec al lor
ce atingea desăvârșirea
dar cine-l mai ține minte?
ceva împrăștie atenția
amintirile umflate de apă
se leagănă în adânc
și eșuează pe țărmuri pustii
depărtate

les pierres-
elles avaient leur musique
particulière
absolue
mais qui s'en souvient encore?
quelque chose disperse l'attention
les souvenirs renflés d'eau
ondoient dans l'abîme

Lingua: 
bilingv
imaginea utilizatorului francisc

Dealul tău cu brândușe

francisc -
...

Când o luam cu tata pe deal
vorbeam tare, să audă pământul;
aruncam cuțitul în el
și scoteam pentru mama brândușe.

Mâna mea stângă atingea firul ierbii,
Mâna mea dreaptă umărul tatii și cerul.
Tălpile goale încăpeau în tălpile lui,
Soarele lui era soarele meu
Pumnul meu se potrivea în pământul lui.

-Din ce m-am născut, tată? am întrebat deodată,

Poezie: 
poezie generală
imaginea utilizatorului Ani

ceva

Ani -
poetei Kozue Uzawa

ceva
din tristețea unui recviem
leagănă ramurile... -
de jur împrejur conuri de pin;
moarte, unde ți-s boldurile ?

ceva
din blândețea unui cântec de leagăn
adie valurile... -
iahturile desfășoară pânzele;
corăbierule, unde-i steaua polară?

ceva
din nostalgia unui dor fierbinte
îmbălsămează așternuturile... -
diligență n-a sosit încă;
se văd cumva în zare caii venind, străinule?

Poezie: 
poezie generală
imaginea utilizatorului francisc

ghena

francisc -
jam session

știu cine ești/ai venit să mă scoți să mă vânturi/ai bici și glasul tău lovește arcada/ ai să răstorni măruntaiele/pe tarabă/ pește proaspăt avocado măsline rinichi fudulii/ sub eucalypt degetele tale lungi în orbitele craniul meu lustruit/ pătrund/ de

Experiment literar: 
COLajPOetiC
imaginea utilizatorului Marquise de Sade

Experimental

Marquise de Sade -
pastel

experimental / îmi voi desena doi ochi care plâng unghiile
smulse / albastru făceam
dragoste cu tine / printre uleiuri
tu / ai intors catre mine o icoană /
nu eram eu
era un ochi răstignit
care își alerga nevederea / sub zaruri /
căzuseră ultimele clipe /
nu erai tu
umerii mei înconjurați de o coasă
fără spini adulmecam laurii
cu foamea unor ciute

Poezie: 
poezie generală
imaginea utilizatorului Sancho Panza

pijamaua albastră a domnului Nae

Sancho Panza -
...

se perindau toţi
ca la circ
să vadă minunea

stătea domnul Nae în mijlocul patului
netulburat ca un ascet indian
proaspăt tuns bărbierit şi cam puţintel
în pijamaua albastră încheiată până la ultimul nasture
cu eticheta spânzurând şugubăţ
peste guler

de dimineaţă fusese gătit ca un ginere
venise fata lui din Torino
l-a îmbăiat şi l-a pieptănat cu cărare pe-o parte

Poezie: 
poezie generală

Pagini de interes pe Hermeneia.com

Texte remarcate

Subscribe to Texte remarcate pe Hermeneia.com
mai departe
imaginea utilizatorului sebi

Spații necunoscute

sebi -

Dintotdeauna mi-a plăcut clipa când, trezit dintr-un somn lung, privesc pe fereastră fără să știu dacă e dimineață sau seară. Peste oraș, lumină de măcieș silhui. De la geamlâcul mansardei, pentru o clipă, nu recunosc strada. Iubesc confuzia blândă a gândurilor.
Regret că nu am aproape amușinarea unei singure țigări. Nu mai fumez de patru ani. Spațiul recognoscibil, cu amnarul cedării, sus, la margine de cer, ca ultima favoare a unui osândit...

Proză: 
povestire
imaginea utilizatorului alma

aici în românia e deja 12

alma -
la mulți ani, V

aici în românia e deja 12, dacă erai și tu pe aici probabil că te-aș fi pupat pe obraz, dar ai barbă, mie nu prea îmi place să pup bărbați cu barbă, nu prea îmi place să pup bărbați în general, oameni, le dau o îmbrățișare ca la free hugs, eu mă pup doar cu pisicile, pe nas, nas pe nas, ca eschimoșii,

e deja 12, 12 și ceva chiar, până termin eu de scris aici se face dimineață și vine și la voi 12 a 12-a, dacă nu ne-am mai măsura atâta în ore și zile, și ani, am fi mai fericiți, am trăi de la o viață la alta și ne-ar fi de ajuns

așa, rămânem mereu în urmă, cu o urare, cu o iubire, dacă n-am purta atâtea ceasuri la încheieturi, n-am ști când începe sau când se termină, azi e ziua ta, mâine e mai mult cu o zi, mai puțin cu o zi, acesta e adevărul

Proză: 
note
imaginea utilizatorului emiemi

despre moarte și alte fleacuri

emiemi -
fragment

Tărăbuță s-a sinucis cu dentocalmin. Au crezut că doarme.
Capul stătea pe masă restul corpului pe un scaun cu tapițeria roasă. Lîngă cap o sticlă de komando. Pe Tărăbuță nu-l dureau dinții nici măcar nu-i crescuse vreo măsea de minte.
Au vorbit despre el mult timp. L-au curățat i-au pus pantofi noi și l-au agățat de bar. Venea cîte unu: komando pentru Tărăbuță. Pînă și ăia care nu-l cunoșteau au vorbit. Dădea bine să ai un prieten mort. Bine nu neapărat prieten dar făcea mult că au auzit de Tărăbuță.
Tărăbuță nu s-a sinchisit și-a văzut mai departe de moartea lui. Își lăsase la ușă pantofii. De fapt pantofii lu mă-sa pe care îi purta de vreun an că n-avea ce să-ncalțe. Vara era mai simplu vara umbla în șlapi. Așa umblau toți studenții de la filosofie zicea el.

Proză: 
jurnal
imaginea utilizatorului Virgil

românia lui virgil t -I-

Virgil -
ce ştiţi voi...

Voi nici măcar nu aveţi habar cît iubesc eu România. Iubire din aia pe stomacul gol. Gol de foame de aeroport sau autogară. Gol cu miros de benzină proastă şi mai ales cu miros de Mărăşeşti. Ţigările sau oraşul. Că tot una e. Iubirea pe stomacul gol e iubire adevărată. Probabil pentru că îmbuibarea ucide testosteronul. Şi testosteronul este singurul suport material al patriotismului. Pentru că din cauza lui te îmbăţoşezi, te lupţi, muşti şi din ţărînă, te răzbuni şi pînă la al nouălea neam. Stai drept. Erect. Aperi, procreezi, răzbuni, însămînţezi, zideşti, laşi o urmă. Fie ea şi de sînge. Fie ea şi de scrum. În carne sau în trup de femeie. Dar laşi ceva. România. Ce ştiu ei, veneticii, trădătorii, risipitorii, plecaţii odată cu berzele...

Proză: 
note
imaginea utilizatorului Crin

Cunosc, deci pot iubi. Iubesc, deci pot cunoaște. Hm!

Crin -

(într-un oarecare lucru..)

Punctul de pornire. Realizez acum că iubirea nu este începutul. Ea se încadrează la daune colaterale într-un război cu noi înșine. Se încadrează la cuiele de care te agăți disperat și orb ca să mergi mai departe. Întâi mergi pentru că iubești, apoi în numele iubirii, apoi iubirea moare. Moare sufocată tocmai de elementele care au născut-o, de nevoile fundamentale neclarificate care îi subjugă pe ambii parteneri. Ei pleacă cu aceleași goluri și insatisfacții, însă amplificate, ceva mai depresivi și închiși, ceva mai prăbușiți și ceva mai alarmați de numărul resorturilor rupte în ei.

Sunt puține lecțiile despre iubirea adevărată. Rar suntem capabili să le distingem și chiar mai rar să le asimilăm, să coborâm în noi, să depășim complexe, să schimbăm.

imaginea utilizatorului Sixtus

A doua discuție (virtuală) cu Jiuddu Krishnamurti și Fizicianul despre sfȃrșitul timpului psihologic

Sixtus -

Fizicianul: Dumneavoastră, Kishamurti, ați întrebat, în discuția precedentă, dacă nu cumva există o mișcare, care „se mișcă” totuși, dar nu în termeni de timp. Și s-a încheiat acea discuție cu necesitatea de a aprofunda acest subiect. Ați putea merge mai departe?

Krishnamurti: Vedeți Dumneavoastră, chiar cuvântul „mișcare” însemnă timp. Să spunem că, de exemplu, creierul a fost obișnuit de multe mii de ani să meargă spre nord. Și deodată mintea, conștiința, care este mai puțin limitată decât creierul, își dă seama că a merge spre nord implică un nesfârșit conflict. Imediat ce ea, conștiința, care influențează creierul, își dă seama de asta, schimbă însăși calitatea creierului.

G.M.: Pare posibil.

imaginea utilizatorului nepotul lui rameau

Muzica lui Joseph Kosma

nepotul lui rameau -

Joseph Kosma
1905-1969


Les enfants qui s'aiment s'embrassent debout
Contre les portes de la nuit
Et les passants qui passent les désignent du doigt
Mais les enfants qui s'aiment
Ne sont là pour personne
Et c'est seulement leur ombre
Qui tremble dans la nuit
Excitant la rage des passants
Leur rage, leur mépris, leurs rires et leur envie
Les enfants qui s'aiment ne sont là pour personne
Ils sont ailleurs bien plus loin que la nuit
Bien plus haut que le jour
Dans l'éblouissante clarté de leur premier amour

Joseph Kosma e un nume adânc impregnat în memoria
amatorilor de filme și muzică de film.

imaginea utilizatorului emiemi

notepad

emiemi -

txt

listă cu lucruri de visat:

să-mi iau fetița de la grădiniță. grădinița e lîngă grădina zoologică. grădina zoologică nu mai e. într-o zi animalele au ros cuștile și au plecat cu puii în dinți. acolo a fost un crocodil. acolo a fost o mare broască țestoasă. acolo a fost o bufniță albă. printre plăcile de ciment buruieni ca firișoarele de sînge care îmi ies seara din palme.
eulalia bîzîie se crede bondar îmi povestește de marius crede că s-a îndrăgostit.

să scap un chibrit aprins în puțul de la centrală. explozia vine voluptos o femeie care îți rupe hainele de nerăbdare aș zice. să mori așa e frumos. în moarte trăiești la infinit ultima senzație. e bine. o să-mi fie cald.

Proză: 
jurnal