... dacă nu ești membru Hermeneia, dar îți place să scrii poezie sau proză, articole sau scenete, ești invitat(ă) să îți creezi un cont și să devii parte a unui spațiu literar care zilnic îți va oferi surprize.

imaginea utilizatorului nicodem

temeri grizate

***

mă tem
cum pulberea se teme
de picurii necopţi ai ploii
cum de un psalm se tem
strigoii
şi fug în giulgiuri anateme

încet
începe să mă poarte
mimetic spre-o zăpadă pasul
şi-acum când
sângerează ceasul
mă tem de viaţă şi de moarte

chiar dacă cifrele
mă-nşală
în mine aşteptarea simte
un zvon frenetic şi
fierbinte
un rai ce iese la iveală

cu trupul ţăndări
mă apropii

imaginea utilizatorului raulcoldea

viaţă de câine în intersecţie

.

nu
mi-a zis nimeni că în viaţă
te plimbi nestingherit cu colacul în coadă
dar parcă nici aşa
nu

da
urinez pe unde apuc şi nu mi-e ruşine de mine
pe rondurile de flori din faţa primăriei
pe roţi de ferrari bmw porsche şi
povestea merge mai departe
pentru că
da

sunt un câine cu ochi albaştri
trec pe strada ta
şi mi-e ruşine să te privesc şi mi-e frică
să nu mă loveşti din nou

imaginea utilizatorului Virgil

viața noastră departe de viață

antipoetice

mă gîndesc la oamenii care curg în alți oameni
sînt zile cînd nu traversez nici un rîu
pustiul ia forma unui scaun
apoi odată ce m-am așezat pe el
cineva bate în geam mă scoate din acvariu
iar ziua se termină fără să aibă rost
dar sînt și zile cînd rîurile curg cuminți
peste poduri fiecare cu calea lui
iar seara tot orașul devine o lagună
plină cu o puzderie de luminițe

imaginea utilizatorului hialin

Scene (colaj)

Din ciclul "oldies but not oldies enough"

Vând suflete la foi, acum și în varianta “lights” - fără lacrimi.

Îmi înscenez fericiri… sper că nu-mi voi da seama niciodată.

Mâine voi înmormânta rămășițele pământești ale zilei.

Mereu aud că mergem pe drumul vieții… suntem o specie unică de pietoni.

Trăiesc un jam session perpetuu… păcat că nu-mi aud melodia.

Sunt propriul meu ventriloc… cateodată imi urăsc mânuitorul.

Experiment literar: 
imaginea utilizatorului Virgil

în mica noastră cameră de hotel

...

în mica noastră cameră de hotel
zilele sînt întotdeauna galbene prăfuite ovoidale
putrezesc îmbrățișînd pereții tavanul
supurează ore în șir minute plecări
tăcerea o canapea cu margini pătate
se tolănește privindu-ne dintr-un colț
iar nopțile nu există decît pentru noi
înfășurate în amnezii și dantelă
ca într-un trusou mortuar de mîna a doua
mîngîiem tandru umbre desprinse

imaginea utilizatorului Sancho Panza

dacă …?

dacă aș fi o furnică
aș strânge litere și mirări fără miez
în cuibul iernărilor mele?

dacă aș fi piatră
oare nu m-aș iubi cu lumina
cu vântul cu pielea mătase a ierbii
neauzită de umbra mestecenilor?

dacă aș fi o ploaie de vară
sorbind orizontul printre buzele arse
mi-ar scrie melcii odiseea căderii
sub frunze de brusturi?

dacă aș fi ciocârlie

imaginea utilizatorului Cristina Moldoveanu

edificiu cu mozaic

jumătate din oraş şi jumătate de ploaie
mi se scurg printre degete
aşa cum a fost prezis
încă mai caut ziua de ieri
alungită sub roţile tramvaiului
cu ochi de pisică mai galbeni decât aurul

firele de nisip din palmă
dispar în gura de canalizare
mereu deschisă
bocca della verità
lângă manechinele decapitate
şi locurile de parcare pentru handicapaţi

imaginea utilizatorului kalipeto

o zi de care nu-ţi aduci aminte

ai grijă cu care parte a sufletului
alegi să calci astăzi pe lamă
viața ta curge atât de repede
că s-ar putea să te trezeşti pe la amiază
singurul mort
în cimitirul viu

vei spune ah
și vei respira culori de-a valma
când de la un capăt când de la celălalt
în așteptarea unei seri care să-ți lege rana
atât de strâns
încât durerea să se mute brusc
în pietre
și în lemn
și mai ales în păsările
pe care nu le vei vâna niciodată

imaginea utilizatorului Dorel

Vladimir Streinu - 110

Un eveniment cultural

Ieri, 23 mai 2012, s-au împlinit 110 ani de la naşterea marelui critic interbelic Vladimir Streinu, care a fost profesor la Liceul „Dr. C. Angelescu” din Găeşti, de la 1 septembrie 1927 pană 1 decembrie 1933. Aici a scos, alături de colegul şi prietenul său Şerban Cioculescu, în 1928, revista „Kalende” (cinci numere), cu redacţia formală în Bucureşti, în apartamentul de la Hotel Continental al prietenului lor Tudor Şoimaru, tipărită la Piteşti, în tipografia unui P. Mitu.

Revistă literară: 
imaginea utilizatorului urabuzdugan

Ultima dată când mai mor

piesa de teatru

Personaje: Eusebiu, Amanda, Virgil, Tudor, Domnul Profesor, Igor,

Pe scenă se află o masă şi nişte scaune. Un om sta în poziţie de fetus (Domnul Profesor), o femeie desenează la şevalet (scenografa, Amanda) şi un rus (Igor) care cântă la o chitară pe un scaun. Acesta din urmă stă cu scaunul chiar lângă Domnul Profesor. În scenă intră agitat un tânăr (actorul, Eusebiu).

Eusebiu: (către cei din cameră) Ce s-a întâmplat? Unde e?

Nimeni nu pare dispus să-i răspundă şi nici acesta nu-l observă pe profesor.

Eusebiu: (către scenografă) Ce faci? Unde e?

Amanda: (pictează în continuare nedisturbată de acesta) Vezi să nu calci pe el...

Teatru: 
imaginea utilizatorului Madalina Cauneac

un cartuș și o nebună

Vreau o cafea. E cinci deja și azi n-am băut decât o ceșcuță înainte de cursul lui Bocea. Mă uit prin agendă și-mi dau seama că nu mai am niciun prieten pe care să-l sun când îmi vine. E puțin trist, dar refuz să mă gândesc, așa că mă ridic și plec. Pardoseala scârție, afară e o ceață groasă, nu o simt. Cum ar fi să-mi iau catrafusele și să mă car naibii undeva unde chiar nu știu pe nimeni, unde nu trebuie să salut pe nimeni din politețe ca după să-i spun de frumusețe în gând. Aș face globetrotting.

Proză: 
imaginea utilizatorului Djamal

Apariţie editorială

Carte

A apărut azi, volumul de versuri, "Pe muchiile cercului" de Djamal Mahmoud, editura Brumar, Timişoara.
Volumul are 112 pagini, prefaţat de Eugen Evu iar coperta 4 de Felix Nicolau.
Editor: Robert Şerban
Coperta: Loredana Tîrzioru
Paginare: Gheorghe Stanjic
Tipar: BrumaR

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
MAHMOUD, DJAMAL
Pe muchiile cercului / Djamal Mahmoud. - Timişoara: Brumar, 2010
ISBN 978-973-602-504-4
821.135.1-1

Cu o specială încântare am parcurs şi acest al doilea
proiect al scriitorului sirian, de expresie şi românească,
Djamal Mahmoud. Afirm că este mai bun ca primul, în
sensul că poetul şi-a alcătuit un fel de epopee compozită,
de o mare forţă expresivă şi bogată în conţinutul ei strict
semantic. Poemele curg irepresibile, ţâşnesc ca nişte

imaginea utilizatorului Dorel

Recitatorul şi mâna muzei

...

Trăim într-o ţară veselă. Mai exact, hâtră. O ţară în care oricine face tot ce-i trece prin cap. Prin tărtăcuţă. Prin gleavă. Prin bostan. Prin bibilică. Prin diblă. Aşa! * Bunăoară, la Orşova, un consilier pus pe glume s-a supărat foarte că onor consiliul local a refuzat să aprobe un mic buget, acolo, pentru un festival Eminescu, ce se desfăşoară de vreo douăzeci de ani. Carevasăzică la Orşova se desfăşoară de douăzeci de ani un festival! International! Foarte frumos! Deşi unii ar putea zâmbi. Sau ar putea pune întrebări. De ce tocmai aici? Dar ce avut-a Eminescu, marele poet, cu micul orăşel de pe Dunăre? Aşa se vor fi întrebat şi consilierii locali, pe vreme de criză. N-avem bani de festivaluri, domnilor! Nu?!

Revistă literară: 
imaginea utilizatorului Lentib

Concursul de Debut Literar UniCredit 2011

Concursul de Debut Literar UniCredit a anunţat câştigătorii celei de-a patra ediţii, pentru toate cele trei categorii de concurs: poezie, proză scurtă şi roman, în cadrul unei festivităţi de premiere care a avut loc la Pavilion UniCredit, pe 30 iunie 2011, începând cu ora 18:00. În acest an, numărul celor înscrişi a fost cu 30% mai mare decât anul trecut, însumând 186 de creaţii literare, dintre care 18 au fost nominalizate la marile premii.

Revistă literară: 
imaginea utilizatorului caminante

Nisipiri

dune-dune

M-am ciocnit de-o ascuţime albastră, poate că umbra unui pom, la un colţ. Ţinea o scoică întinsă în care zdrăngăneau metalic două luciri. Mi-am frecat asfinţitul din ochi cu nisip dar n-am reuşit să fac diferenţa între o lucire de cinci lei şi una de zece bani, aşa că i-am pus zece bani în scoică, cu un zornăit subţire, timid, ce mirare că lumina cade cu zgomot! Umbra s-a răscolit toată, s-a lungit ameninţător peste mine să mă-ncolacească cu iz de canale şi-a suflat odată două vorbe de s-o ţin minte şi să mă fac dune-dune de-oi mai trece pe-acolo.

imaginea utilizatorului Sixtus

Întâmplare

Cu o seară înainte ca el să...au făcut dragoste. În toate felurile. În toate chipurile...Până la poziţia misionarului când s-au regăsit pe valurile extazului. Durerea insuportabilă ce-l chinuia demult, dispăruse. Privirea ei, prin ploapele închise, simţea cum îl devoră .... Nu mai erau unul şi altul...se regăsiseră... o auzea fără ca ea să vorbească: eu sunt marea, tu eşti sarea...dizolvă-te-n mine.... şi atunci întunericul a explodat...cerul s-a aprins peste ei acoperindu-i cu o mantie imensă, ocrotitoare, plină de iubire... a început apoi să ningă cu fulgi pufoşi de timp străluminat iar spaţiul s-a despletit curgând de jur-împrejur...

*

Proză: