... dacă nu ești membru Hermeneia, dar îți place să scrii poezie sau proză, articole sau scenete, ești invitat(ă) să îți creezi un cont și să devii parte a unui spațiu literar care zilnic îți va oferi surprize.

Texte pe Hermeneia

Continuare...

imaginea utilizatorului Virgil

Scrii frumos ▒

Virgil -
nu ne vede nimeni

Scrii frumos
dar acum
nu ne vede nimeni
dă-ți versurile jos
să te văd cum arăți fără ele
să te mîngîi pe umeri
de lacrimi ce plîng înăuntru
ca văduvele atîtor războaie pierdute de mine
În palme ascunde-ți misterul femeie
și dă versurile jos de pe tine
voalul cuvintelor tale
ascunde o umbră concavă
ce tulbură minți
și orbește privirile

Poezie: 
poezie generală
imaginea utilizatorului nicodem

simulacre

nicodem -

I
s-au stins şi luminile. au rămas găurile din ciorapi şi
foliculii cearcănelor. oraşul îşi spală în râu rufele.
printre blocuri trece iarna. sânii ei ca două grenade
tremură ca la un cutremur de 8.8.
bunicul e mort, tata e mort, numai eu port ziua în cârcă.
omul e un coborîş abrupt spre neant. vine cu mâinile
goale şi pleacă la fel. îl însoţeşte adesea umbra unei
umbre, aşa cum tunetul şi fulgerul călătoresc împreună.
poetul, în schimb, aleargă după speranţe. speranţe de
culoarea caiselor coapte. ochiul lui atotmăsurător

Poezie: 
poezie generală
imaginea utilizatorului aquamarine

psalm

aquamarine -

e un morman mare de frunze
și unul mai mic
plin cu pisici, oameni,
un morman de nisip,
lipește-le pe toate de tricoul meu.

....

în dimineața asta când domnul arhitect mi-a spus că
s-au terminat materialele toate și voi rămâne ascunsă
cu pistolul cu jetoane colorate
până o să mi se facă frică,
lipește-mă de mine

tu știi că îmi place iarna îmi place mereu când ninge

Poezie: 
poezie generală
imaginea utilizatorului nicodem

numai tu, femeie...

nicodem -

...mă mai privești
așa cum viitorul mă privește
încălecat pe un cal troian
victorios întorcâdu-mă în tine

numai tu mă dojenești din ochi
când te strâng prea tare în brațe vrându-te
os din oasele mele și carne din carnea mea

poate nu este bine să te mai plimb pe același jurasic mânz
poate mai bine e să rămâi nedospită până când trece
urgia a șasea

Poezie: 
poezie generală
imaginea utilizatorului emiemi

ruta 86

emiemi -
duplex on albert road

dimineața trezirea la șase în patul prea mare prea mic
după cum sunt șansele tale pe ziua de azi
tragi perdeaua vremea e la fel ca ieri
ca alaltăieri
ca mîncarea sleită
parcările s-au golit nenorociții își dau bună ziua din suv-uri
nu nimic nu s-a schimbat aceeași chestie ca și în țară
aceleași autobuze de navetiști cu geamuri jegoase puțind
a șosete și-a calvin klein

Poezie: 
poezie generală
imaginea utilizatorului nicodem

schit

nicodem -

o grea necontenire 'mi-ntârzie urcarea
lăsându-se pe văzu-mi ca faldul unei nopți.
îmi simt vegherea pleoapei cum valu-și simte marea,
cum clipa geme gângav când veșnicii adopți.

mi-e inima o carte de imnuri și poeme
pe care-au scris părinții un adevăr și-un mit.
în golurile ei, pe stâlpi mușcați de vreme
și-au construit lăstunii din zboruri albe schit.

Poezie: 
poezie generală
imaginea utilizatorului Virgil

defectul simplu I

Virgil -
...

ar trebui oare să îmi pese de flori
sau de convențiile unor proporții care îmi amintesc de frontonul unei gări
din care am plecat cîndva
jurînd să nu mai iubesc
ar trebui oare să ascult interminabilele povești cu îngeri
ale unor oameni care nu se pot închina decît la chipuri cu contur aurit
în timp ce obosesc citindu-l pe eliade

Poezie: 
poezie generală
imaginea utilizatorului Cosmacpan

Mai caut

Cosmacpan -

Lăsați copii să vină la mine!
E rugă, sau ordin? De fel.
Nebunii au în privirile lor drumul,
Iar saltimbancii-n micimea lor, cer,
Eternul tău zâmbet ca plată.
Aș vrea să vin. Căci drumu-l știu prea bine,
Ori poate-am rătăcit și veacul și cărarea.
Copilul a fugit, s-a dus de lângă mine
Căci nu putea să-și mai ascundă-n sân mirarea.
Scriai în praful uliței și așteptai să-i vezi.

Poezie: 
poezie generală
imaginea utilizatorului aquamarine

georgia

aquamarine -

nu ar fi putut să-i spună unde e țara pe care o căuta
o chema georgia și era doar un copil
care mergea în fiecare zi pe un drum nestrăbătut de alții
seara scria în caiet cum îi fusese ziua și obișnuia să le dea nume
de animale după cum se simțise privită, atinsă, mângâiată
ar fi trebuit să se întoarcă mereu pe același drum acasă

Poezie: 
poezie generală
imaginea utilizatorului dudu

vorbe

dudu -

Printre atâtea duble înţelesuri,
Nu prea găsim cuvinte nepătate,
Vocabularul nu mai are dresuri,
Zace lasciv, neruşinat, pe spate.

Persecutate de multiple sensuri,
Puse la colţ pe coji de nuci uscate,
Utilizate excesiv în versuri,
Cuvintele suportă, din păcate.

Amestecate fără remuşcare,
Stoarse la greu, bătute crunt la pulpă,
Neînţelese deseori, amare,
Cuvintele, pe nimeni, nu inculpă.

Poezie: 
poezie generală

Pagini de interes pe Hermeneia.com

Texte remarcate

Subscribe to Texte remarcate pe Hermeneia.com
mai departe
imaginea utilizatorului emiemi

pârâul lui iov

emiemi -
vești despre mine, iubito

roman
mă uit la mâinile mele și mâinile mele sunt vineții. aproape umane îmi zic.

se lasă noaptea. din pământ ies oamenii pământii. ziua ei dorm pe băncile din gară. se agață de oamenii albi și oamenii roz. nu știu dacă se îmbracă în zdrențe ori dacă zdrențele se îmbracă în oameni. oamenii albi și oamenii roz le dau coji de pâine oamenii pământii încep viermuiala spre miezul pâinii. noaptea se întorc în pământ.

pașcani
frisoane. locul unde nu m-a ajutat nimeni niciodată. o bere neagră o cafea neagră. mă rog să treacă timpul mai repede dar timpul nu trece. stă legat de perete ca un alcoolic în sevraj. mă rog să nu treacă timpul dar timpul trece mai am puțin de trăit. închid ochii fredonez mi-e teamă de oamenii cu palmele mari. losing my religion.

beclean

Proză: 
jurnal
imaginea utilizatorului emiemi

blackout II

emiemi -
sărutul rusesc

23.29
în inima bărbatului uriaș locuiește inima bărbatului pitic. bărbatul uriaș și bărbatul pitic fac parte din mine. uriașul se ocupă cu lucruri nemaivăzute bărbatul pitic pune masa cînd uriașul se întoarce acasă.

îmi înțeleg pe deplin rostul.
nașterea mea cu zgmot ca plescăitul din limbă.
nașterea mea fără zgomot ca o armă silențioasă.

tata e mort. strălucește ca luminile abatorului. tata a tăiat porci tata a tăiat viței tata a tăiat păsări firișoare de vin i s-au scurs pe bărbie. tata nu e mort tata e moale e numai bun să chituiești cu el pereții șopronului.

pămîntul s-a mai zbătut de cîteva ori apoi a rămas țeapăn.

Proză: 
jurnal
imaginea utilizatorului Virgil

românia lui virgil t -I-

Virgil -
ce ştiţi voi...

Voi nici măcar nu aveţi habar cît iubesc eu România. Iubire din aia pe stomacul gol. Gol de foame de aeroport sau autogară. Gol cu miros de benzină proastă şi mai ales cu miros de Mărăşeşti. Ţigările sau oraşul. Că tot una e. Iubirea pe stomacul gol e iubire adevărată. Probabil pentru că îmbuibarea ucide testosteronul. Şi testosteronul este singurul suport material al patriotismului. Pentru că din cauza lui te îmbăţoşezi, te lupţi, muşti şi din ţărînă, te răzbuni şi pînă la al nouălea neam. Stai drept. Erect. Aperi, procreezi, răzbuni, însămînţezi, zideşti, laşi o urmă. Fie ea şi de sînge. Fie ea şi de scrum. În carne sau în trup de femeie. Dar laşi ceva. România. Ce ştiu ei, veneticii, trădătorii, risipitorii, plecaţii odată cu berzele...

Proză: 
note
imaginea utilizatorului Sixtus

„Apocalipsa după Vaslui” (Humanitas, 2009) a lui Dorin Cozan – o parodie imensă.

Sixtus -
Cărţi despre care critic-„aştrii”?! noștri nu se înghesuie să scrie.

Deşi au trecut luni bune de la apariţia cărţii şi lansarea ei la Gaudeamus 2009 (premiu la Concursul debut literar Unicredit – apariţie ed. Humanitas 2009) când Liviu Papadima, editorul volumului, prevedea că „Aproape sigur, textul nu va trece neobservat”, cronicile sau recenziile întârzie să apară (am găsit totuşi una scrisă de Daniel Dragomirescu la http://dorincozan.wordpress.com/2010/02/04/apocalipsa-dupa-vaslui-sau-de... ).

Revistă literară: 
recenzie
imaginea utilizatorului nepotul lui rameau

Teatru Scurt

nepotul lui rameau -

Personajele: Lali, Călătorul, trenuri

Lali:

stăm trei în pat
deja nu mai are sens să ne ascundem
nu mai are sens
toți știu
că sub patul nostru este gara din perpignan
așteptăm trenul albastru
să oprească
să urcăm în ultimul vagon
fără bilete

Un călator la clasa 3-a:

și să dormim cât să traversăm rusia china americile
cu pantofii noștri văzuți de sub
peste roțile trenului văzut de deasupra

Lali:

ți se ia respirația când găsești atâta frumusețe într-un scandal sexual
plângem și facem dragoste
ca niște copii de greiere
când află adevărul despre toamnă
și despre șinele de tren care au tăiat marea în două

Un om bătrân pe peron:

e atâta frumusețe în ceea ce am uitat
am uitat și nu ne mai amintim

Lali:

dar ceva ne trage mâna în mână

Teatru: 
scenariu
imaginea utilizatorului yester

prietenul

yester -

Era liniște în compartiment. Trenul gonea. Dealuri. Iarnă. Seară. Karol era nostalgic. Tânăra îl privea din când în când. Era ceva normal. Se plictiseau. Urma Iza. Una dintre ele. Poate mai urca cineva. Poate nu. Confortul era bun. Drumul era lung.

- Scuză-mă că te întreb…!
- Spune! (răspunse ea)
- Până unde călătorești?
- Galați!
- Mergi la rude?
- Nu! Mă întorc la facultate!

Proză: 
povestire
imaginea utilizatorului kalipeto

Jocul

kalipeto -

Nu îmi mai aduc aminte oamenii, mobila, casa în care am crescut. Bradul mare de la poartă, căruia îi rupeam mugurii, îi striveam între dinții de lapte... Și strada, care m-a atras întotdeauna. Când ies în stradă oamenii parcă ar lepăda un rând de piele. Se dezbracă de casele lor, de obiceiurile lor, când ies în stradă oamenii caută răspunsuri.

Proză: 
povestire