... dacă nu ești membru Hermeneia, dar îți place să scrii poezie sau proză, articole sau scenete, ești invitat(ă) să îți creezi un cont și să devii parte a unui spațiu literar care zilnic îți va oferi surprize.

Texte pe Hermeneia

Continuare...

imaginea utilizatorului francisc

candelabrele

francisc -
III. atol cu trident



dormi în brațele mele, trup al meu fără pată. dormi, loreley.




brațele mele sunt niște liane sub sânii tăi scânteind ca diamantul. sunt un pelerin alb, înveșmântat cu părul tău pe pulpe, pe șold și pe umăr.






gura ta e o pecete care îmi arde gura de ceară, glasul tău mă strigă în pustiul inimii mele și mă scoate afară, mă umple de aer, rheea, mă suflă cu aur.

Poezie: 
poezie generală
imaginea utilizatorului Madalina Cauneac

cu ochii mă strângeai

Madalina Cauneac -

la cafea ți-am mărturisit că de o vreme te visez mereu
este liniștitor să știu că cel mai bun prieten al meu
îmi zâmbește chiar și atunci când eu
sunt copil cu fes roșu umblând rătăcit
azi noapte erai mult mai tânăr
din mulțime îmi făceai cu ochiul să aștept
știam că voi primi bomboane bucuria și îmbrățișări
dar de data asta n-a mai fost la fel
te-ai așezat bătrân dintr-o dată și m-ai căutat
printre scaune zăceau cărțile pe care le-ai aruncat
în miile de discursuri
te-am mângâiat pe dosul palmei și am tăcut

Poezie: 
poezie generală
imaginea utilizatorului solomon

Miel la Proțap

solomon -

Am răsturnat mielul pe spate i-am pipăit burta caldă
In pielea roz care o imbrăca se oglindea cerul
ca și cum exista
Am apăsat ușor cu indexul el a behait încet
a intors capul într-o parte si nu s-a zbatut
Avea uger mic fremătător era o mia

M-a mângâiat încet cu vârful copitei pe obraz
Tot nu se uita la mine ținea capul intors si ochii
deschiși

Poezie: 
poezie generală
imaginea utilizatorului queen margot

e ora când lutierul din cer își hrănește copacii cu un stol de păsări albe

queen margot -
sinaxar

ploaia a spălat pietrele de carne
le-au rămas oasele gălbii
de martir
cranii ciobite
fără cruce

uneori, femeile se opresc să le plângă
de parcă ar fi un cimintir al iubiților necunoscuți

și ploaia își spală rochia încet
zdrelindu-și genunchii de pietre
ca de o maglă a păcatelor cu zimți

de fapt, regele midas a vrut să fie cea din urmă statuie din panteonul grec
fără viermi

Poezie: 
poezie generală
imaginea utilizatorului raulcoldea

ai strigat după mine

raulcoldea -
...

ştii
ai strigat tu după mine

nu suntem decât nişte ploi
tragem după noi lumina
o rumegăm
aşteptând ca spaţiul dintre noi
să primească un nume

nu ne-am găsit niciodată
ne rostogolim printre oameni
le răvăşim iubirile
pomenindu-i în împărăţia noastră rece

îi vom face pe toţi sclavi
din singurătăţile lor ne vom face
haine pentru iarnă
şi ei
ne vor implora milă

Poezie: 
poezie generală
imaginea utilizatorului ioana catalina rosculet

pasodoble

ioana catalina ... -

îmi amintesc ziua când ai limpezit ploaia
atât de uşoară încât a luminat obrazul
atunci am învăţat reverenţa
rochie albă în vârful degetelor cuprinsă
poza copiată milimetric după micuţa balerină
părul şiroind şi mătasea piele udă pe trup

în seara aceea a fost prima dată
când am știut că fiecare îşi are omul lui
omul copil

Poezie: 
poezie generală
imaginea utilizatorului nicodem

new year samba

nicodem -

în această zi de întîi
sînt obligat oarecum să mă declar cablu
electric pentru că prin mine trec nişte
curenţi de înaltă tensiune şi
pe cuvânt
n-am dus la gură niciun pahar
poate că zăpada care nu vrea să cadă este de vină
poate că norii ca gogoşile umplute cu
marshmallows îmi produc energie
e ceva trist prin sufletul cerului
e ceva foarte trist
prietenilor mei de anul trecut azi-noapte le-au
ieşit fire albe în barbă tu fato aproape de doişpe
ai adormit pe furiş fugeai să-ţi îngropi în somn
amintirile

Poezie: 
poezie generală
imaginea utilizatorului Lentib

Iad ALL INclusive

Lentib -

dimineața este o intrare în matrix
respirația sincronizată cu a ta -
o încercare de penitență

soarele iese din noi
ca un vierme lipicios
puroiul alb se împrăștie pe hol
Boris Vian ne privește prin gaura cheii
cu un pahar de courvoisier pe cap

ne acoperim trupurile de cuvinte
un turn babel a crescut pe nesimţite sub noi
în jur o pădure de mangrove înmuiată în întuneric

Poezie: 
poezie generală
imaginea utilizatorului nicodem

degringoladă

nicodem -
de la A la Z

asistolii din funii colorate
bab el mandeb la vreme de necaz
calabalâc pe care-l duc în spate
daiboj intrat cu forța sub obraz
ecartament între noi doi și cerul
foaltine apărute pe plămâni
gadgeturi vechi din care plânge fierul
hîzenii introduse de păgâni
iconologi încălecați pe grote
înveninări cu urme de regret
jihad rostit pe acrobate note
kosher logaritmat în alfabet

Poezie: 
poezie generală

Pagini de interes pe Hermeneia.com

Texte remarcate

Subscribe to Texte remarcate pe Hermeneia.com
mai departe
imaginea utilizatorului nepotul lui rameau

Jules Perahim

nepotul lui rameau -
(Cu participarea pictorului Ion Vincent Danu)

<<Misterul, maliția, sugestiile sexuale, compoziția rafinată și stilizarea "primitivistă" a figurilor bizare ce "ies" din umbră (din negrul catifelat și profund al fondurilor lui, ca la Odilon Redon), sobrietatea coloristică, fac din Perahim un suprarealist rafinat, gravurile lui (linogravruri, litografii) realizând cu un minimum de mijloace un maximum de efect vizual.>> IVD

La numai 16 ani tânărul Perahim publică în revista de avangardă UNU un prim desen. Apoi desenează
intens pentru revistele Alge, Viața imediată (1933) și reviste politice de stânga: Cuvântul Liber, Era Nouă (1936) In 1933 ilustrează prima carte a lui Gherasim Luca: "Roman de Dragoste".

Artă: 
arte plastice & arhitectură
imaginea utilizatorului urabuzdugan

Oglinda de oțel

urabuzdugan -

Briciul îl am de la bunicu. L-a avut timp de trei luni, pe front, în al doilea război mondial. După trei luni a fost împușcat în piept. A supraviețuit. A murit devreme, la 65 de ani. Niciodată nu a vrut să plece la război. Detesta violența. A trebuit să plece și s-a dus. Toată lumea în sat îi spunea “Domnul Ionel”. Niciodată n-a fost tovarăș.

Proză: 
povestire
imaginea utilizatorului emiemi

pârâul lui iov

emiemi -
vești despre mine, iubito

roman
mă uit la mâinile mele și mâinile mele sunt vineții. aproape umane îmi zic.

se lasă noaptea. din pământ ies oamenii pământii. ziua ei dorm pe băncile din gară. se agață de oamenii albi și oamenii roz. nu știu dacă se îmbracă în zdrențe ori dacă zdrențele se îmbracă în oameni. oamenii albi și oamenii roz le dau coji de pâine oamenii pământii încep viermuiala spre miezul pâinii. noaptea se întorc în pământ.

pașcani
frisoane. locul unde nu m-a ajutat nimeni niciodată. o bere neagră o cafea neagră. mă rog să treacă timpul mai repede dar timpul nu trece. stă legat de perete ca un alcoolic în sevraj. mă rog să nu treacă timpul dar timpul trece mai am puțin de trăit. închid ochii fredonez mi-e teamă de oamenii cu palmele mari. losing my religion.

beclean

Proză: 
jurnal
imaginea utilizatorului Younger Sister

Drumul care nu există

Younger Sister -

„Pe la ora cinci dupa-amiaza, toți copiii sunt triști: încep să înțeleagă ce este timpul”

Stephane Audeguy

Ațîță vîntul duhurile toamnei. Răvășite, frunzele se rotesc, apoi, cad. Se prefac, nu sunt moarte. Un caligraf a scris pentru ele poeme. Le zărim în oglinda retrovizoare, printre norii cirus, dansează, ușor desuete, în rochii de vals, pe când, noi ne prăbușim în abis...pe toate cele patru roți.
La marginea clipei o platformă providențială. Ne oprește la timp. Doi păstori din mileniul trecut veghează turma de mioare. Privim: ei, spre cerul schimbător al toamnei; noi, mai aproape, în vale, unde se prelinge sinuos pretinsul drum de asfalt.
- Nu vă supărați, acesta este drumul care vine de la Sebeș și duce la Tg. Jiu?
- Nu. E drumul spre Obârșia Lotrului.

Revistă literară: 
jurnal literar
imaginea utilizatorului Younger Sister

Tălmaciul

Younger Sister -
Dansul marmurei

”Eu sunt limba pietrei care gândeşte, iar gândurile ei, în mari bucăţi de aer vorbite sau în iuţi crivăţuri rostite, de vrei să auzi şi pentru tine le zic.”

...păienjeniş, putregai, pretutindeni

de ce nu-mi vorbești? întreb umbra

umbra se chircește printre vrejuri strivite de furii mii de aşchii
eideză a unor rânduieli nerostite coada dragonului s-a frânt
peste pământ durerea, neputinţa, dar mai ales teama,

platoul, asemenea unui atol, refugiu printre valuri rostogolite de stânci

rece metalul sfâşie carnea palmelor păsări furioase se năpustesc, îmi sfâşie stomacul, faţa, zdrobite de vânt pleoapele sângerează, nu pot continua, încrâncenarea furibundă a nevăzutului Shylock, încet, infinitezimale, secundele trec, las cablurile din mâini, aceasta va fi clipa în care

Proză: 
jurnal
imaginea utilizatorului Ardagast

Popas

Ardagast -
...

-Cinsprezece minute, anunţă şoferul cercetând ceasul de bord cu un picior afară.
-Vorbim mai târziu, ţinu ea să precizeze, deşi era clar că toată lumea trebuie să facă o pauză.
-Mă scuzaţi!
Verucosul îşi făcea loc printre pasagerii grăbiţi să iasă pe culoar ridicând atent mâinile să nu le rănească.
Rămase în urmă să-şi caute pachetul cu mâncare în geanta mică de voiaj. Prefera să o ţină la picioare; nu dorea să incomodeze şoferul cu o oprire lungă între staţii, doar pentru a căuta la bagaje.

Proză: 
povestire