... dacă nu ești membru Hermeneia, dar îți place să scrii poezie sau proză, articole sau scenete, ești invitat(ă) să îți creezi un cont și să devii parte a unui spațiu literar care zilnic îți va oferi surprize.

imaginea utilizatorului Virgil

eu si natura moarta

ilustrate

sînt zile cînd îl întîlnesc
hoinărim prin parcuri vechi cinematografe
cu scaune descărnate
mirosind a nefericire mecanică
poate a moarte
trezim șoapte în cotloane
fugărim șobolani facem echilibristică
pe șine echidistante de cale ferată
prin ganguri prin cimitire
îmbrățișăm sîni de piatră
statui de ipsos crăpate
îl strig să nu rămînă în urmă
să nu le privească

imaginea utilizatorului sebi

acum între noi

Doamne
toamna s-a deschis la sân
ţi-a îmbătat toţi poeţii
vei fi din nou
vânat ca o idee

nu-ţi mai spune nimeni
să-ţi pui un fular
că s-a stricat vremea
devii din ce în ce mai complicat bătrâne
între Tine şi inima mea
stau tot mai multe
clopote acatiste pomeni
când închid seara uşa
îmi miros liniştea
cerşetorii de la catedrala
sfântul nicolae

prea mulţi talanţi risipiţi

imaginea utilizatorului raulcoldea

poem de trei stele

***

poemul acesta e un hotel
în care vei găsi desuuri curate

detectoare de fum învelite în cuvinte pungi de plastic
pe masă un pachet de ţigări
cu loc special pentru urmele de ruj

e loc şi pentru tristeţile tale în poem
să nu le laşi să îngheţe la intrare
poţi să-ţi ştergi
pantofii cu toc
noroaiele
sufletul-cui
să laşi miros de gleznă pe covorul cu
welcome

imaginea utilizatorului Virgil

trance

crochiuri pentru mai tîrziu

uneori
se făcea liniște
își arunca inima într-o parte
o izbea
de coșul pieptului
ca pe o cană cu vin
vorbea atît de albastru
încît îi țîșnea sufletul pe gură
atunci se lăsa ușor pe spate
se prăbușea rostogolindu-se
în văgăunile cerului

Experiment literar: 
imaginea utilizatorului Virgil

toamnă împărțită

la doi

am descoperit furia din ochii tăi
cu bucuria cu care afli într-o dimineață
rațiunea pură de a fi
am descoperit în fiecare armisitițiu dintre noi
impus pe ascuns cumpărat inutil
o moarte mai perfidă decît
cel mai cumplit război
am înțeles că tot ce trebuie
să las să cadă acum
nu e nici piele nici haină nici slavă
ci doar
o mască rece
și o lungă toamnă împărțită
la doi

imaginea utilizatorului yester

îmi ridic ochii spre umerii Tăi (psalm)

în fața ta încovoi ce a mai rămas din mine sunt colț de pâine
sau o zeamă de gulii stricată
nimic nu e demn de cenușiul ochilor tăi când mor oamenii
vino iar în mine ca în copilărie
fă-mă să mă simt iar sfânt și prieten cu dumneata
pentru că mi-ai lipsit o veșnicie
duioasă divinitate creator al meu
mă urmăreai când mergeam prin cețuri și ploi
în porturile lumii
te opreai la intrarea unor baruri
te așezai pe bordura subțire și îți puneai capul în palme
eu nu te chemam nimic din mine nu te striga
dar acum urlu vino și o vrabie ciugulește imperturbabilă lângă mine

imaginea utilizatorului nepotul lui rameau

Anul trecut la Avignon

In vara aceea la Avignon papii erau mai înalți
podul se curma brusc, ne îmbia cu săritura.
în piața Mare se dansau alte dansuri
Pius ceru să fie alambicat într-o zi de sâmbătă.
veneau pictori sub umbrele, ploaia
femeile găteau în tingiri, flamuri
niciunde nu găseam seninul, ciuma pretutindeni
apoi cernite tristele, cruciade.
iedera tăcea în clopotnițe

imaginea utilizatorului yester

wind of change

fă-mi cadou tabloul cu grigore vieru pentru că iubim
aceeași țară ca doi proști el nu mai este am rămas eu
cumva

mă închin când îi văd satele
mângâi tabla caselor
dar ce folos
sunt o lanternă în beznă iar bezna
nu e a mea

în basarabia mai mult tună
pe lemnul băncii noi facem politică
parcă așa îi zice
oxigenul proaspăt îmi rotunjește plămânii
binefăcător

imaginea utilizatorului Sancho Panza

ascunzişul din urmă

în faţa ferestrei,
un perete de stâncă.
deasupra,
doar cer şi tăcere.

n-ai unde să pleci.
când fugi, zgomotul tălpilor tale
te ajunge din urmă,
respiraţia, frica îţi sunt omeneşti,
iubirea rămâne legată în trup
printr-o mie de fire.
e nevoie să fii răpitorul ce-şi roade
piciorul strivit
în capcană,
să muşti şi strigi că nu doare,
să crească uitarea pe răni

imaginea utilizatorului yester

"motorul oprit într-un fluture" - Florentina Florin


foto: p.b.

Mare ne-ar fi mirarea dacă într-o recenzie „academică” s-ar renunța la trimiterile mai mult sau mai puțin savante referitoare la mulții iluștri antecesori, la repertoriul bogat al lecturilor pe care se „întemeiază” raportarea creațiilor artistice comentate, la încadrarea în te mai miri ce curente, mișcări literare și la folosirea limbajului elevat, a surclasării fenomenologice, onirice, de fapt. Nu vă speriați, nu sunt în măsură să dau cu piatra.

Proză: 
imaginea utilizatorului ioana catalina rosculet

din scrisorile larisei II

iubesc un arici de catifea

vladimir e frumos, cu ochii verde nuc, pătrunzători. are mâinile delicate. de artist. m-a pictat și pe mine. în rochiță roșie și cu flori de lavandă în păr. de atâta emoție am uitat să-i mulțumesc și el a mâzgălit repede pânza. a crezut că nu-mi place. uff! îmi venea să-l bat, merita o mamă de bătaie soră cu moartea. apoi s-a închis în el. și eu am fugit în lumea mea. știi tu, lumea aia din fundul pământului unde nu vezi, nu auzi și nu vorbești. mi-au rămas doar gândurile și în timp am învățat să construiesc un imperiu. dar și acolo sunt lacrimi.

Proză: 
imaginea utilizatorului Cristina Moldoveanu

Pe Volga liniştită

Poate că ea era o fantastă. Locuia la etajul doi şi jumătate. Ghena şi liftul erau cu jumătate de etaj mai sus ori mai jos. Oricum nu era o cameră a secretelor unde poţi ajunge luând trenul de pe peronul nouă şi trei sferturi, ca într-o celebră povestire cu mici şi mari vrăjitori. Vechiul cinematograf de la parter fusese desfiinţat demult. Spaţiul a fost reamenajat şi transformat într-un club de petrecere, muzică şi dans.

Proză: 
imaginea utilizatorului emiemi

senzațional

cel mai mult îmi place ceea ce fac. probabil o să mor rapid și singurul gînd care-mi va trece prin cap va fi ohoo ce viață am avut și-o să zîmbesc.
hai să ne descompunem:

îmi plac documentările pe teren cu mașina. se întîmplă des să-mi doresc drumuri atît de lungi încît să nu mai am timp să mă întorc. dacă peisajul e sterp scot din creier o pădure și-o pun în fața ochilor. în copacii din fața primăriei veverițe sau la mallul din oradea o colonie de arici. îmi doresc să văd toate animalele. știu că eram în tren și într-o cîmpie toate lumea striga uite fazanii numai eu de-a naibii nu-i vedeam.

Proză: 
imaginea utilizatorului emiemi

katiușa mea

Mă trezesc între două bombardamente. Poate nu chiar atît de reale ca o Katiușă sfîrîind pe acoperișuri, dar fiecare om ascunde o sfîșiere. Are grijă de ea ca de un prunc, o alăptează pînă cînd devine o adolescentă cu fustă mini. Nu știu ce-am vrut să spun, nu e nimic nou.

Proză: 
imaginea utilizatorului Sixtus

Asta este...

Mă uit în urmă…

Înainte de a intra la facultate, iată-mă pe la 17 ani, lucrurile astea le-am mai povestit şi o s-o scurtez, frecventând cenaclul literar UTM crezându-mă „poet” – lucru scuzabil la vârsta respectivă. Veneau pe acolo Florin Mugur, Grigore Hagiu, Ilie Constantin, George Radu Chirovici, Labiş (puţin timp înainte de a se întâmpla ceea ce s-a întâmplat) şi Nicolaie Breban. Aşa am şi debutat, cu o aiureală de credeam că-i poezie – nu-i mai ţin minte titlul - în revista „Tânărul Scriitor”.

Revistă literară: 
imaginea utilizatorului dudu

Gânduri bune!

Câteodată, de cele mai multe ori, mă gândesc că ar trebui să dispar, fără prea multe explicaţii, să fac în aşa fel încât suferinţa lor să fie scurtă, chiar dacă intensă, să mă las ameţit de amăreala altruismului şi nu de dulceaţa egoismului.
Dă-mi, Doamne, dacă exişti, putere şi curaj să le fac binele final celor cărora le-am făcut, până acum, numai rău! Ce-ar fi? Altfel, eu de unde să iau puterea asta: din drog, din alcool, din rugăciune?

Proză: 
imaginea utilizatorului Sixtus

Nemaipomenitele întâmplări ale lui Sextus Empiricus

variantă în proză

1.

„Scepticismul este facultatea de a opune datele simțurilor datelor gândirii;… [astfel oprind aprobarea
se ajunge] la liniștea sufletească”

Sextus Empiricus

2.

Un drum cu două benzi în sensuri opuse el stă pe linia ce le desparte cu fața spre nici una din ele
cu coada ochiului drept privește la dreapta cu cea a ochiului stâng la stânga se-ntoarce cu 180 de grade
privește la fel vehiculele circulă tot ca-nainte… se duce pe copcă liniștea sufletească…

3.

El are un scop precis să nu aibă nici un scop dar uneori mai visează… visează atât de frumos că-l apucă
o bucurie nebună …

4.

Aseară o vede pe Ea ar vrea să-i spună ceva dar n-apucă El și cu Ea erau alții El nici nu era….

5.

imaginea utilizatorului alma

all the way home

jurnal II

azi plouă, am închis computerul. scriu într-un caiet vechi: libertatea e ca atunci când iubești, libertatea e ca atunci când nu mai iubești. libertatea e ca atunci când mergi cu metroul și schimbi pentru angels. cobori scările și simti că ai putea să nu mai atingi ultimele trei trepte, ai putea să le sari, le sari pentru că e de ajuns să crezi că ai putea zbura, să crezi că ai putea fi liber.

Proză: