... dacă nu ești membru Hermeneia, dar îți place să scrii poezie sau proză, articole sau scenete, ești invitat(ă) să îți creezi un cont și să devii parte a unui spațiu literar care zilnic îți va oferi surprize.

imaginea utilizatorului Ardagast

Falun

sugerat de marea fecundă
în debitul luminii
pierdute seve ale morții
scintilații facile
cu pescăruși posedați de furtună
așteptând
unica, nemângâiata însingurare
scoși din situl cavou
nagâții-strigăt
zboară la înviere fluturi
mormânt al veacurilor
însetat de valuri–clipe
pângărit printre dune

imaginea utilizatorului Trinity

322

*

afgane, uite ce mişto e afară!

vino să ne iubim pe lire sterline în Greenwich Park
sub stejarii liberi şi groşi
vom face copii cu ochi albaştri ca marea nordului
îi vom învăţa să joace şotron
pe ruta Kabul-Londra-retur
în timp ce morţii noştri
se vor călca în picioare pentru medalii de tablă
semnate de ultimul PM

vino afgane
împachetează-ţi doar ura

imaginea utilizatorului Madalina Cauneac

în engleză ți-aș fi spus să-ți usuci sufletul

m-ai dat afară ca pe o vină de care ți-e teamă
să o ascunzi la piept
și n-ai știut că mi-au tremurat genunchii când mi-ai spus
despre regii și reginele tale
viața este un joc de șah ce obișnuiește să-ți coase la piept
o fundă neagră când îți mai piere un pion
eu sunt la acea depărtare nepăsătoare dintre șah și mat
privesc înainte ca și cum am încheiat în remiză încă o conversație
fără fir logic

imaginea utilizatorului emiemi

Poezie

înțelege-mă
nu mai vreau să fiu eu cel fardat cel cusut de dragul să-ți par ție
un fel de atoate simțitor

eu stau în fața oglinzii și rîd ca nebunii despre care făceam reportaje
zigomatul e vindecat oricum fără folos în locul lui altă rană și-a făcut veacul

ca să nu te mai zbați ca o balenă eșuată pe undeva pe țărmuri prea reci pe care
nu poți merge în șlapi îți explic eu cum arăt

imaginea utilizatorului emiemi

alte cinci poeme de dragoste

I

în orașul meu verde ca mătasea broaștei tatăl meu verde trage să moară
eu nu mă bucur eu nu îl plîng
tatăl meu roșu culege via
tatăl meu alb cosește iarba
vîj-vîj face coasa prin iarbă
vîj-vîj face coasa prin tata

iubita mea face cuibul
în curînd va veni cerul gri
va veni cerul negru
va veni cerul vînăt
oamenii vor urla ca lupii de stepă

imaginea utilizatorului Virgil

cu o gaură mare pătrată în piept ▒

...

între înăuntru și în afară sînt eu
prostul omul care se uită la bărci
fără să înțeleagă ce spune dumnezeu

nefericirea e ca o haltă de tren
undeva în munți
niciodată nu știi dacă va trebui să te oprești acolo
să numeri minutele să respiri aerul tare al înălțimilor
și să te simți unic cu o gaură mare pătrată în piept

dragostea nu înseamnă niciodată cavalerism

imaginea utilizatorului Virgil

yerba maté II ▒

only in the dusk



îmi beau yerba maté încet
ritual al singurătății
fără lacrimi și fără întrebări
aproape inconștient
în această înfrigurată
tăcere a Țării de Foc
stîncile mării desenează
întunecimi bizare
insule înnegrite de lavă
eu și nălucile lor
zei ai pămîntului răsturnat
în cenușa unui foc de vreascuri marine

Lingua: 
imaginea utilizatorului Ardagast

Portret cu bătrân în prag

...

Deşi indiciile îi persistau prea bine în minte, recunoscu destul de greu casa. Dacă nu ar fi promis că va veni negreşit, ar fi făcut cale întoarsă fără să forţeze poarta. Ar fi strigat de câteva ori, ca pentru sine, şi ar fi coborât dealul cu inima uşoară. Zdrobi sub tălpile pantofilor fructele ca nişte bobe de granat; cădeau dintr-un cireş prea înalt pentru a încerca cineva să i le culeagă. Crengile grele odihneau prieteneşte pe şindrila acoperită de muşchi. Pe alocuri, vălătucii lipsiţi de protecţia spoielii de sineală lăsau vederii lutarul mâncat de cari sau modelul nuielelor de alun.

Proză: 
imaginea utilizatorului solomon

Intoarcerea Cavalerului Acasa

“lost in translation * everyone wants to be found * with a single word”
Incepand de atunci, cu un singur cuvant, am intors casa pe dos. Nu am vrut. Asa a fost sa fie. De la poarta inalta, prin padurea de pieptene, dupa iazul cu meduza si lebada, la capatul drumului, ma astepta ea cu inauntrul aratat arderii, topirii. Caramida macinata de caprifoi era ascunsa in spatele tapetului de brocart pe care spanzurau tablourile grele, portrete de familie cu fireturi si coifuri si coroane. Inaintam pe langa iaz. Nu ridicam privirea. Pietrisul nu mai scartaia sub cizmele de metal cu varfuri lungi, intoarse, legate de glezna.

Proză: 
imaginea utilizatorului elena katamira

jurnărel cu straduță, mare, terasă și emigranți

Nu pot sta o zi fără acea străduță îngustă deși fără capăt aproape, și încerc să înțeleg de ce, ce se întâmplă acolo, între zidurile acelea pitice, în nuanțe de alb , pe jumătate vechi, pe jumătate peticite, peste care lumina cade în miraj la orice oră din zi, treptat treptat de pe o parte pe alta, aterizată parcă dintr-un univers rătăcitor,undeva unde s-au stocat informațiile copilăriei mele cu sunete, gesturi, chipuri, flashuri, cu mirosuri precum cel de zahăr ars plutind mângâietor printr-un aer ușor ondulat de vânt, un vânt ca o zvâcneală gri gălbuie de toamnă mediteraneană...Desi sunt

Proză: 
imaginea utilizatorului Cosmacpan

Scara

vis pierdut

Totul incepe sau poate ca se termina cu acest vis. E bine spus?
Realitatea isi bate joc de mine sau poate ca nu face decat sa-si adauge o noua masca necunoscuta.
Realul dispare aruncandu-ma dincolo de limitele cunoscute. Disperarea ma invaluie ca frontiera chitinoasa a crisalidei. Plutirea se agata cu disperarea spotului luminos ce se prelinge prin reteaua cristalina a opticului. Urletul se disipeaza ca unda de soc, ce revine in punctul de plecare sleita si golita de orice putere. Golul se strange, valatucindu-si nemiscarea in jur, ca una din acele suprafete aberante fara de inceput si fara de sfarsit. Caderea continua tradeaza nesansa realului de a se ascunde definitiv.

Proză: 
imaginea utilizatorului Dorel

Treptele visului şi strategiile scrisului

Consideraţii pe marginea romanului "Gheţarul", de Şerban Tomşa

DUPĂ „Biblotheca lui Noe” (2003) şi „Maimuţe în haremul nopţii” (2006), Şerban Tomşa tipăreşte la „Cartea Românească” din Bucureşti un nou roman, de data aceasta masiv, intitulat „Gheţarul”. Profesor de română într-un sat din Teleorman, acest scriitor veritabil osândit la izolare (o izolare relativă, totuşi) încearcă (şi izbuteşte), după cum se poate observa atât în cărţile sale anterioare cât şi în cea intrată în librării în vara trecută, să-şi exorcizeze condiţia de marginal şi de întârziat, transformând-o în literatură. Şi construindu-şi, prin aceasta, un nou destin.

imaginea utilizatorului Lentib

M de la mag

1.

- Sigur, cel mai bine pentru el ar fi să capete o bursă în străinătate, să audieze cursuri, să aibă acces la cărţile pe care nu le-a găsit în ţară.
- Sigur? Am pufnit. Vedeam cum se crispează şi am realizat cât de mult ţine la el.
- Uite, ar putea merge cu unul dintre noi.
- Ar fi de preferat să nu meargă în Germania.

Proză: 
imaginea utilizatorului Sixtus

Har şi talent

Polemică: text fără pretenţii

0.

Textul ce va urma nu este scris (nu se vrea a fi scris) de un «producător» de poezie; şi nici măcar de unul care, producător ratat, vorbeşte, mai mult sau mai puţin doct şi argumentat, despre cum ar trebui «produsă» poezia; ci de pe poziţia unui «consumator» (înrăit) de poezie. Prin urmare, de pe poziţia anunţată, sunt conştient de precaritatea încercării mele care, cum poate fi interpretată altfel, decât subiectivă?

Dacă totuşi mi-am permis să vă plictisesc (poate), mai trebuie să adaug că, adâncit fiind în Heidegger („Opera de artă” dar şi toate textele sale) în care, parafrazând, «Poeticul locuieşte Omul», în Ricoeur („Metafora vie”), Blaga („Metafora revelatoare”)… din care nu ştiu cum, dacă şi când voi reuşi să ies cumva fără a mă pierde, îndrăznesc totuşi să însăilez cele ce vor urma ca o primă încercare de a spune câte ceva.