... dacă nu ești membru Hermeneia, dar îți place să scrii poezie sau proză, articole sau scenete, ești invitat(ă) să îți creezi un cont și să devii parte a unui spațiu literar care zilnic îți va oferi surprize.

imaginea utilizatorului Virgil

Numele meu întreg(sic!) ▒

...e prea plin de vocale

Numele meu,
u
m
e
l
e

m
e lipsit de lehamite poetică
u

î
n
t
r
e prea plin de vocale
g

E arogant și străin de mine.

Dar vi-l voi spune
în timp.

Nici macar nu e numele meu.
E venit din răsăsărit cu basarabeni izgoniți,
cu inima zdrelită și naivă...
Nici o heraldică nu mă rîvnește,
N-am culori
iar calul mi-l călăresc haiducește, rebel...

imaginea utilizatorului Virgil

începutul

...

Profetul:

am să încep cu sfîrșitul meu
un continent
despre care nu știu nimic
pietrele mirositoare
lapte
un trup de litere
noroi amestecat cu umbre
o mulțime de fapte
vin
concertul de harpă în la
și întrebările

ioannanice:

și plânge asfințitul
prin trupuri de păsări uriașe și îmbătrânite
de un dor nebun de mare
care suspină la piciorul meu

Experiment literar: 
imaginea utilizatorului francisc

Pietrele Doamnei

eu, păcătosul, stau în fața ta ca un mire
eu, păcătosul, ca un mire plângând stau pe genunchi
și pietricele aduc din împrejurul tălpicilor tale

o, stăpână a mâinilor mele, nu privi la graba
și nepriceperea lor, drăgălindă!
privirea ta mă ridică, e caldă ca un cuțit pentru porci
și cine poate privi la inima porcului?

cine mănâncă din mine, am zis,

imaginea utilizatorului Djamal

Efemera

Plutesc în zări albastre, călător
și mă-ndepărtez de tine, efemera
făptură cea cu care m-a unit o eră.
Devin un fluture zburător,
îmbrățișând lumina,
o lacrimă prelinsă de pe terră.
Un înger, o săiastră plutind printre nori
O pasăre măiastră cântându-vă-n zbor
de cucubeul cerului ce plouă
O rază ce lucește-n fiecare zori
rostogolindu-se pe frunzele cu rouă.

imaginea utilizatorului queen margot

filosofia iepurelui de angóra

poezie cu poveste de Sofia Viany

nu m-am săturat de sărutat metafora.
când o să fiu plin,
o să șchiu coerent, matur... viscontic
până atunci
trec cu penițele lip-lip
trasând de la nord până la sânge
o dungă de întuneric

lumina care rămâne de ce
înflorește?

privesc unghiile morții
stingând cărbunii unui sărut vinovat
pe o coală moale de femeie

uite mațele unui șarpe

imaginea utilizatorului kalipeto

știai că

din fulgii de junglă se pot face
oameni de junglă
participă și tu
câteva jocuri de rol și un magazin
demonstrație
pe raftul ăla sunt bunicii
dulci și ieftini
îi ambalez rapid în cutii de lemn
sănătate zic ei
promit că se vor întoarce
viața fără bunici e o viață normală
marcheting
apuc sufletul de ceafă
așa cum fac câinii cu puii lor
și îl așez pe raft

imaginea utilizatorului Ottilia Ardeleanu

de minţit iubirea cu poezie

mugurii primăverii ca nişte nări umede
de cai nărăvaşi umplu copacii herghelii albe şi roaibe alergând în aer
tropotele lor nasc flori până la fructul dorit e cale lungă de dragoste
micii mei icari prea se depărtează de fiinţa mea fără teamă
nu observă geamul nedeschis al cerului această casă de nori unde
soarele un amorez înfocat a aţipit abia în zori
să-i potolesc cu apa unei cărţi îmi spun
îmi trag mările din atlas în suflet şi-i chem să se adape şi
să se odihnească îmi fac ţarc inima
trag poarta în urma lor a nepotoliţilor

imaginea utilizatorului Cosmacpan

Drum către moarte

- singuratate -

I-am privit ochii înlăcrimați
Și-am întrebat:
Iubito, ce mi-ai oferit până acum?
Copii a căror viață am jucat-o la ruleta?
Priviri îmbătrânite-n neputință și uitare?
Neamuri ce-și ascundeau cu grijă sila?
Când streșinile picurau mâncare?
Vecini Augias ce-așteaptă să le curăț grajdul?
Și terrabiți obtuzi ce umplu hardul…

Rădăcinile se ascund tot mai adânc

Experiment literar: 
imaginea utilizatorului Ardagast

Şarpele de aramă (XVII)

XVII

„Ultima oară când trag zăvorul la poartă. De câte ori nu mă gândeam la posibilitatea ca un accident… Acum sunt hotărât. Îmi lipseşte, ce gând copilăresc, un cor antic menit să dramatizeze situaţia. Sigur, toţi cei din sat şi-ar închipui-o drept motiv pe Alensia. Pe unii, chiar, i-ar gâdila vina ce-o poartă pentru răutăţile lor. Altora, le-ar scăpa, chiar şi-n astfel de situaţie, câte o glumă răutăcioasă.

Proză: 
imaginea utilizatorului Ottilia Ardeleanu

Musca

Vine întotdeauna devreme la serviciu. Ca orice muscă. Zburătăcind. Fâlfâind din gene, crezându-se deasupra tuturor lucrurilor, privind de sus, panoramic, şi făcând uneori piruete doar pentru a sfredeli în curiozitatea colegilor care o ignoră, de cele mai multe ori. Ba i-ar trage şi câte un plici când vorbeşte întruna, infectând timpanele cu lucruri neinteresante, enervante. Zumzăie pe la urechi, intenţionat apăsat şi tare ca s-o audă toţi şi să-i ia drept bun cuvântul ei de muscă de birou. Fapt pentru care se deplânge în sine, pe sine, şi se răzbună prin metode pe care crede că le deţine.

Proză: 
imaginea utilizatorului yester

Adriana Lisandru - despre ea, niciodată

Mi-e un somn de crăp, sau poate e greșită expresia și se referă doar la cele culinare. Tocmai am ieșit de pe facebook unde găsisem frazeta, drăguță de altfel dpdv american, cumva al limbii engleze vreau a spune, din Seinfeld: Well I, uh, I'm not sure how you pronounce it or anything, but I, uh, I believe it's Ménage à Trois?

Încep astfel aceste cuvinte doar pentru că am cunoscut umorul sănătos al Adrianei Lisandru, cea despre a cărei carte excelentă doresc să bat câmpii cât mă vor ține ochii, mâinile și sinapsele. Nu pot rata o asemenea șansă. Și nici cartea cred.

Proză: 
imaginea utilizatorului yester

Andrei Velea - Hotel în Atlantida

Primul gând care mi-a venit a fost: ce s-o fi întâmplat cu Andrei. E o afacere falimentară să îți deschizi hotel în atlantida. Desigur eram mâncat, odihnit și extrem de lucid (sic!). Îmi aminteam de gimnastul fără plămâni, fără nume, fără das Haus pe care o are orice sportiv de performanță, bancher ori analfabet mioritic (pac pac). Dar noua ordine mondială se făcea și fără mine (sic!) sau (sick!), iar râurile continuau să sperie pe timp de cod colorat (în general am observat că nu contează culoarea) bieții oameni. Soluția cea mai la îndemână? Să investesc în atlantida. Dar de la mine, drace!, nu se vedea.

Proză: 
imaginea utilizatorului anna

Odată I

pe marginea unei zile fără cărări

odată… e o veșnicie de atunci, nimic nu era întreg fără litera desprinsă din zidul alb, nimic nu era întreg fără acel gând ce-mi lega boabele de timp în suiș…
iar gândul acela venea dinspre tine, ca un mir ușurător de poveri…

zidul alb era zidul la care mă rugam atunci când pierdeam cântecul, acea lumină morganatică ce venea
dintr-un alt timp, un timp fără gheare sub tâmple…

acum zidul la care mă rog are tristețea lui…
păsări grele de amintiri mi se cuibăresc în inimă, visul meu a adormit în bătrinețea lui virgină, nu-mi mai duce îmbrățișarea de mână, nu mai simt marginea zării sub tălpi...

zâmbetul tău nu mai împrimăvărează de ziuă

„ un lucru face atât cat îl prețuiești” așa-mi spuneai, iar într-o dimineată, un gând a luminat visul pernei:

Proză: 
imaginea utilizatorului francisc

deșertul din mijlocul patului

O, beduinule, sânii ei sunători sunt ca niște dune pe care talpa mea nu le va săruta niciodată! Ca niște coloane de piatră suitoare în locuința răcoroasă și aspră a faraonului. Când a trecut pe lângă mine, secera lor a înmuiat genunchii mei și ochii mei au blestemat lumina în care m-am încurcat ca niște pânze de păianjen. Limba mea a căzut grea înaintea lor, tăblițele de lut s-au spart la șuierul lor. Sulița ochilor ei mi-a tăiat privirea în două și nu mai văd decât jumătățile lucrurilor. Și tu, călătorule, ești jumătate de drum, așa cum eu nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălțămintei.

Proză: 
imaginea utilizatorului Younger Sister

Drumul care nu există

„Pe la ora cinci dupa-amiaza, toți copiii sunt triști: încep să înțeleagă ce este timpul”

Stephane Audeguy

Ațîță vîntul duhurile toamnei. Răvășite, frunzele se rotesc, apoi, cad. Se prefac, nu sunt moarte. Un caligraf a scris pentru ele poeme. Le zărim în oglinda retrovizoare, printre norii cirus, dansează, ușor desuete, în rochii de vals, pe când, noi ne prăbușim în abis...pe toate cele patru roți.
La marginea clipei o platformă providențială. Ne oprește la timp. Doi păstori din mileniul trecut veghează turma de mioare. Privim: ei, spre cerul schimbător al toamnei; noi, mai aproape, în vale, unde se prelinge sinuos pretinsul drum de asfalt.
- Nu vă supărați, acesta este drumul care vine de la Sebeș și duce la Tg. Jiu?
- Nu. E drumul spre Obârșia Lotrului.

Revistă literară: 
imaginea utilizatorului nepotul lui rameau

Frumusețea Misteriosului Pi

In multe texte filozofice apare observația că natura produce
doar numere întregi. Se pare că nu există în universul cunoscut fracții.
Un pahar spart se divide într-un număr întreg de cioburi.
Divizarea schimbă calitativ obiectul determinînd o schimbare semantică:
(paharul spart a dispărut, avem în schimb "n" cioburi, n>1)
Numerologia ebraică susține acest concept, orice mesaj sau text
evaluat numeric capată o valoare întreagă (integer >1).
Eșuăm oricât am încerca să găsim un număr fracțional în procesul creației.

Complicațiile apar când încercăm să măsuram sau să explicăm
propietați geometrice, matematic.
O dilemă veche de peste 3000 de ani este numarul Pi
(3.14159...) care descrie raportul lungimii cercului la diametrul său.

imaginea utilizatorului Virgil

jurnal pentru zile și cuvinte I

I

se spune că oamenii care au fost abuzați sexual în copilărie devin ori prostituate ori violatori. mă întreb ce se întîmplă cu celelalte abuzuri. cu cei care au fost abuzați emoțional, sau cu singurătate, sau precauție. dar cei care au fost abuzați cu muzică, cu matematică sau cu religie. cei ce au fost abuzați cu imaginea strămoșilor sau cu spiritualitate, sau cu obsesia slăbirii, sau a îngrășării. sau cei ce au fost abuzați cu sentimentul etern al datoriei, sau al fatalității, sau al perfecțiunii, sau al patriotismului. sau chiar cei care au fost abuzați cu iubire, cu permanenta lipsă de bani, sau cu minciună, cu salvarea aparențelor, sau cu obsesia ascunderii defectelor. cei ce au fost abuzați cu sentimentul de inferioritate provincială sau cu superioritatea de clan.

Proză: