... dacă nu ești membru Hermeneia, dar îți place să scrii poezie sau proză, articole sau scenete, ești invitat(ă) să îți creezi un cont și să devii parte a unui spațiu literar care zilnic îți va oferi surprize.

imaginea utilizatorului nepotul lui rameau

Kastalia

Intr-o clipă de doliu
cînd toți și mai ales în negru
pătrunși de momentul solemn
depuneau flori fetide pe un soclu reavăn
cînd anumiți vulturi roteau cerul într-o schemă
explicită de vol simbolist
te văzui lăcrimînd în spatele unui stramoș
ce nu-ți dădea libertate genetică
cum stăteai cu tălpile răsturnate spre cer

Experiment literar: 
imaginea utilizatorului queen margot

de vorbă cu o sabie

die Rechnung, bitte

există un simț al onoarei ce însoțește iubirea /
dacă nu suntem capabili să o ridicăm cu ambele mâini ca pe o sabie
e bine să nu înceapă lupta.

azi mi-au extirpat din rinichiul drept un om
mă ține de mână o sabie, singurul prieten credincios
am hrănit-o cu oase ... îmi linge mâna ca un câine
în fața ochilor se întinde un deșert de pânze

imaginea utilizatorului Lentib

spasmul ochiului între alb şi negru

oglinda se hrăneşte cu mine
o să-mi învăţ pe de rost faţa
să mă pot rade jucând viaţa la blind

nu este vorba de intensitatea unui gând
mai degrabă de intervalele
când abandonezi orice schemă
rămâi doar o cutie neagră
din care ar putea ieşi o vioară
un iepure apucat de mănuşile Lui
sau o săgeată crescând într-un măr putrezit

imaginea utilizatorului Ardagast

Șarpele de aramă (XI)

În tren : politică și discuții cazone la cea mai ieftină sticlă de tărie și somnul drumului dilatându-se pe măsură ce ținta călătoriei se apropia. Compartimentele se transformară într-un strâmt ring de dans, străinii deveneau prieteni , iar femeile chiuiau tocmai când unul vomită pe fereastră , împroșcându-i pe cei din apropiere .

imaginea utilizatorului Lentib

roșu-vânare de vânt

multă vreme nu am știut ce este
acea fărâmă roșie din odgoane
regina însăși dăduse poruncă
să se împletească în ele un fir aprins de mătase
îi era teamă că vor fi furate
și a picurat în ele o mușcată din fereastră

îl purta cu ea să recunoască drumul la ieșirea din turn
umbra annei bolegn o urmărea pretutindeni
ca și cum o șuviță de sânge din urechea-i dreaptă

imaginea utilizatorului queen margot

vorbesc o latină ciudată II

broderii aplicate ad libitum

pian pain panis
sunet durere hrană
muzica e o pâine a suferinței
iar noi o ultimă specie de pian
claviaturi costale radiind printre gânduri

plămânul drept mă doare ca o inimă bolnavă
pleura lui umedă măsura cândva înălțimile cu copita
despicând căderile în gol
țap sfâșiat să devină cimpoi de mult ce iubea munții
foalele fierbinți ținând în căuș
spuma albă a cuvântului abia muls

imaginea utilizatorului Marquise de Sade

the final countdown

*
există în noi o cameră obscură în care
fiecare își alege lumina
împrumutăm bucuria ne simțim
mai ușori mâinile picioarele nu
ne mai sunt străine nefericirea e un negativ
o developăm cu grijă o agățăm la uscat de
un fir de păianjen ne răsucim până
se rupe arcul apoi sincopați
sărim în gol cu ochii deschiși
nu ne mai e frică

*
ne hrănim cu amintiri fezandate

imaginea utilizatorului solomon

epopee sub semnul bumerangului

jam session cu Ioan Albu

când și-au mutat casa la sine
el a plecat la oraș să se radă
ea a rămas să-i facă semn cu mâna
avea bumerang îl ținea între bete și ie
săgeata a trecut albastră prin părul ei
și s-a dus
(ea ședea dreaptă între maci
a fluturat degetele încet
în ziua aia dormise bine)

el s-a gândit un timp pe canapeaua de pluș
nu va alege zero e prea scurt
nu va putea să înceapă acest drum

Experiment literar: 
imaginea utilizatorului emiemi

last man standing I

clopotul

clopotul bătea întotdeauna la ore fixe
la ore când se întâmpla ceva important tătaia spunea că e ceasul lui dumnezeu
e bine să ai un ceas de ăsta așa nu uiți pe nimeni

la ora doișpe bătea un singur clopot lumea se oprea din treburi
și pironea ochii spre cer eu mă gândeam că dumnezeu ăsta tre’ să fie un tip
destul de mare ca să-i privească pe toți în ochi
ma cățăram pe gard știam că vine autobuzul îl vedeam icnind ca un balaur
în pântecul lui oamenii stăteau cuminți pe scaun îl vedeam pe tata el mă vedea și-mi făcea cu mâna balaurul umplea drumul de praf se oprea taman în centru cu mare pufnet

Proză: 
imaginea utilizatorului yester

prietenul

Era liniște în compartiment. Trenul gonea. Dealuri. Iarnă. Seară. Karol era nostalgic. Tânăra îl privea din când în când. Era ceva normal. Se plictiseau. Urma Iza. Una dintre ele. Poate mai urca cineva. Poate nu. Confortul era bun. Drumul era lung.

- Scuză-mă că te întreb…!
- Spune! (răspunse ea)
- Până unde călătorești?
- Galați!
- Mergi la rude?
- Nu! Mă întorc la facultate!

Proză: 
imaginea utilizatorului nepotul lui rameau

60 de ani de Surealism

Scurta istorie

Mișcarea surealistă începută acum 90 de ani ne polarizează și azi gândurile. Nu multe curente în artă au influențat atât de radical evoluția scrisului, a artei și a esteticii moderne. Suntem martorii unei neostoite activități de cercetare și promovare a surealismului în ciuda vocilor care declară că "surealismul este mort și așa trebuie lăsat ". Incerc o cronologie a curentului (*) pentru uzul celor interesați de istoria acestei mult controversate mișcări.

1916
Andre Breton se întâlnește cu Apollinaire la spitalul militar din Nantes. Mișcarea Dada este fondată la cabaretul Voltaire la Zurich (de romanul Tzara si alții). Revista "La Voce" care apare la Florența publică
poezii metafizice scrise de Alberto Savinio fratele lui Giorgio de Chirico.

1917

imaginea utilizatorului nepotul lui rameau

Ascensor

ai luat ascensorul, ai apăsat etajul 70, pe la 15 mă uit la sănii tai muguri și îmi dau seama că o sa te iau de nevastă, bănuiesc o frumusețe mocnită într-un interior gotic, e deja 18, te rujezi, îti pui paco rabane în dosul urechilor mici, ai ochelari de intelectual, fumurii, socialistă deci, te uiți fugar la mine, îmi scoți limba între lecțiile de engleza aplicată, e 25, ai un prieten, un psihopat la modă ce te torturează cu idei postmoderniste și cămașe cadrilată de mahala, mă tragi spre tine, ai vrea copii la 29 dar acolo coboară toți masculii, sunt deja borțosi, insipizi, plicticoși, e etajul marilor afaceri, al călatoriilor pripite, urcăm, coborîm, mă accepți așa cum sunt, cu frici mărunte și obsesii de sindicat, e deja atît de tărziu că vrei copii amarnic, măcar la 33, măcar la 37,

Proză: 
imaginea utilizatorului Sixtus

O poveste postmodernistă

AUTORUL: Domnule redactor, aș vrea sa vă trimit o lucrare.
REDACTORUL: Cine te oprește?
A: Eu!
R: De ce?
A: N-am scris-o încă.
R: Atunci, scrie-o!
A: Dar poate că n-ar trebui să fie scrisă [1] și, cu atât mai puțin, tipărită.
R: De ce?
A: Pentru că ea oricum - virtual - există. Și orice virtualitate este o realitate. Fie că este un original sau o copie [2] ("simulacru" [3]).
R:…..?!
A: Îmi permiteți să continuu?
R: Bineînțeles, eu de ce sunt aici?
A: Sau, suprema îngăduință - din partea Dvs. și a eventualilor cititori - poate ar fi suficient să prezint numai "concluziile"?
R: Atunci scrie "concluziile" !.
A: Da, dar în acest caz, amploarea lor ar depăși orice lucrare care s-ar fi scris vreodată.
R: Nu înțeleg.

Teatru: 
imaginea utilizatorului dudu

Jurnal de bord

Căpitanul m-a pus azi să frec puntea trei ore. Doar pe mine. Asta pentru că aseară, după ce ne-am afumat niţel, am început să discutăm în contradictoriu: el mi se lăuda că după cursa asta, în cele nouă luni de pauză, va face tot posibilul să-şi structureze poemele şi să le publice în două, trei cărţi.

Proză: 
imaginea utilizatorului Cristina Moldoveanu

Prezenţă de spirit

Şi prin urmare, cum dincolo de rama portretului lui Dorian Gray este interzis să fii, mort, copt, tăiat în patru, făcut pe dracu, orişicum, nu vei putea să treci niciodată dincolo de pereţii celulei tale de timp şi spaţiu alcătuită după darea de mână a lui Dumnezeu. Prin urmare este mai bine că e aşa fiindcă altfel te-ai scurge dinspre creier spre oase sau poate invers, ai invada mările sau ai trece peste nivelul critic al apelor de suprafaţă. Incomplet. Nu fugi după timp, prietene. Cronos îşi înghite odraslele şi ţie nu ţi-e dat să fii zeu.

Proză: 
imaginea utilizatorului emiemi

cornițoiu

și au venit. au venit zorii cu urme de vomă la gură. mi-a mai rămas nebunia. și obsesia. și lipsa ta. o pajură mănâncă din coapsele mele. lipsa ta e o pajură ce mănâncă din coapsele mele.

până să înțeleg că plouă trăsnise de trei ori. cerul se lumina ca și cum mi-ar fi arătat fundul în batjocură. ploua cu gheață.

tremuram. treceam prin oameni transpiram. dacă tăceau toate lucrurile puteai să auzi lipsa ta. lipsa ta bătea ca o tobă atriile mele să făceau derviși rotitori.

și am făcut dragoste. o vreme am stat lipiți unul într-altul apoi am amețit. nu mai voiam să plec din tine nu mai voiai să pleci din mine. am ejaculat. ți-am lăsat ție ultima suflare.

Proză: