... dacă nu ești membru Hermeneia, dar îți place să scrii poezie sau proză, articole sau scenete, ești invitat(ă) să îți creezi un cont și să devii parte a unui spațiu literar care zilnic îți va oferi surprize.

imaginea utilizatorului ioan barb

când mă atingi simt un gust de zmeură sălbatică

mâna ta nu are nevoie de podoabe
să strălucească
îmi deschide singurătatea
ca o cheiţă de aur
mă face să doresc să rămână în mine
acest moment întipărit
cum rămâne cerul sorbit
cu cea din urmă suflare
fixat
pe ochiul sticlos al înecatului

mâna ta nu are nevoie de cheie
să dechidă cuşca leului
care îngite teama
când mă atinge
simt cum peste bătrânul din mine
creşte un alt bărbat

imaginea utilizatorului vladimir

Foc pribeag

nu mă mai căuta între cei morți
acum îți zvâcnesc pe sub piele
ca un războinic înveninat
de-o lance muiată în iad
între noi un așternut de carne doar
mâna ta însuflețind
arcadele unei balerine de sare

mai sunt încă nopți
în care mă poți striga
atunci când umerii tăi goi
deschid sângelui cale
într-un rocambolesc bazar
fă-te stilet să ne înjunghiem creatorul
în pieptu-i barbar

imaginea utilizatorului nicodem

causa aequivoca

din oglindă
anii suprapuşi unul peste altul sub piele
se văd ca o vale a plângerii
parcă un plug tras de bivoli s-a
grăbit să are înainte de vreme
în faţa oglinzii eu şi bărbatul de dincolo
pe care l-am văzut în fiecare zi dar
nu l-am întâlnit niciodată ne spionăm reciproc
după manualele kagebeului
el are drept de răscumpărare asupra timpului meu liber
tempori parendum îmi spune

imaginea utilizatorului vladimir

Poveste de iarnă

nu am animal de companie
o dragoste scheletică
mă caută noaptea prin casă
în cele două camere
și bucătăria fără balcon
umblă prin sertarele bibliotecii
după vederi și jurnale
i remember Paris
îmi șoptește ca o femeie
pierdută într-un port la ocean

se așează la mașina de scris
strângându-și genunchii la piept
îmi recită poeziile pe întuneric
uneori plânge fără motiv
se fardează

imaginea utilizatorului Virgil

atît de convinși

...

atît de convinși
formulele noastre nu pot să dea greș
mai ții minte în cubul de gheață
cum strălucea soarele
pînzele albe patul corabie
brațele vîsle
zvîcnetul harpă și sabie
atît de convinși
erorile lor lespezi fosforescente
sub tălpile noastre
puteam demonstra matematic
succesul orgasmul apexul
imposibilul fericirea aproape totul
se alinia atunci și acolo
atît de convinși

imaginea utilizatorului Marquise de Sade

Sens unic

- să nu privești în apa morții -

îmi creștea iarba din gură
ca niște cuvinte verzi de dragoste.
în spatele pânzei de pe oglindă
desfăceam toate cele nouă lacăte
desfăceam toate cele nouă lanțuri.
ne iubeam
reflectați într-o oglindă fără lumină
ca și cum am fi trecut dincolo de ea.
numai firele de iarbă
creșteau înapoi prin pânză.

imaginea utilizatorului nicodem

amintire din martie

căzut din jumătatea întregului adevăr
mă trezeam în faţa şemineului
cărbunele mieuna în burlanul încins
îndrăgostit de flacăra stinsă
nu ştiu
visasem ceva despre lupta de la nicopole
afară două lucruri îmi atrăgeau atenţia
un pui de nor călărea un cal desenat pe
hârtie şi-un suflet de pasăre moartă îşi căuta
trupul prin frunzele moarte
mai departe n-aveam drept să pătrund

imaginea utilizatorului francisc

7

câmp deschis

Iată, mă întorc din drum și îți spun:
- “Nu mă interesează decât el”
Ai fost înaintea mea și nu ai văzut
Ai sărit în urma pașilor mei și ai privit în zadar.
“Totul trece”, ai spus, și ai întors spatele.

Acum îți ridici ochii și buzele ți se mișcă
Iar pe spate ți se prelinge Numele Sfânt
Aproape îți lingi mâna, aproape numele meu mă adună înaintea părului tău,

imaginea utilizatorului vladimir

apostasia

îmi sprijin mâinile pe pian
animal cu burta spintecată de sunete
nu mai știu rugăciuni mă întreb
câtă nesăbuință îi trebuie omului
pentru a păși mai departe
sperând că cineva îl așteaptă
la capătul drumului

ți-aș arăta cum îmi putrezește inima
în trupul acesta rău mirositor
că nu a mai rămas nimeni să ne învie
ar fi doar un alt clișeu
viața ar merge oricum înainte

imaginea utilizatorului Crin

in the pursuit of happiness (I)

n-ar fi fost mai bine să fie toti lăsaţi să fie un pic ciudați?

Ușa se închide lent în spatele Luizei cu un click cunoscut pentru colegele de cameră. E îmbrăcată într-un trenning cu o dungă albă de-a lungul mânecilor, care se mulează pe dimensiunile standard, bluza îi coboară până la nivelul taliei, iar pe abdomen atârnă șnurul alb al pantalonilor. Luiza are o constituție filiformă la care se adaugă un aer de visător ireversibil, de zburător introvertit. Conformația ei e o tramă biotipală care trece din generație în generație, astfel corpul ei armonios, subțire, de o senzualitate redundantă, se unduiește fin dând senzația unor lecții genetice de etichetă. Structura articulațiilor ei face din simplul mers, din întinsul rufelor, din genericul gest al ridicării unei țigări o poezie mecanică. E naturalul, e autenticul unei femei frumoase. Și ciudate.

Proză: 
imaginea utilizatorului queen margot

das Marienleben


Afișul este un koncept Altaiyr. Mulțumesc, Vlad Turburea!

Jurnal de interpret:

De multe ori am avut sentimentul că atonalismul a fost expresia unui suflet bulversat. Observând cu finețe aspecte ale interiorului (uman) în epocă, dezechilibrul e predominant în căutarea culorii de dincolo de culoare (Picassso, Soutine, Modigliani ), în căutarea zilei de dincolo de zi, într-o prelungire până la extrem, din curiozitate sau chiar din necesitatea din care valorile își rup carnea și timpul să lase o urmă în istorie, dincolo de interesul mărunt, egoist.

Proză: 
imaginea utilizatorului Cristina Moldoveanu

gânduri de anonim

impulsuri

Cred că nu e adevărat că numai oamenii curioşi descoperă cele mai multe şi interesante lucruri. Din experienţa mea pot spune că am aflat cele mai bune lucruri în viaţă, în sentimente sau în cunoaştere, numai când am fost eliberată de constrângerile curiozităţii sau vreunei încercări de a găsi ceva cu orice preţ. Este ca şi cum ai abandona dorinţa de a ajunge în vârful unui munte. Este capacitatea de a lăsa pradă apelor pietricelele preţioase pe care tocmai le-ai cules. Şi apele ştiu rostul lor mai bine decât mintea analitică a unui simplu om.
.................................

Proză: 
imaginea utilizatorului yester

pentru că uiţi ce ai mâncat aseară

sunt român!

Nu am înţeles niciodată un anume tip de idioţenie. Că eşti stupid când trăieşti într-un oraş (să zicem Bucureşti) pe care îl scuipi cu aerul că ai vrea să bei apă plată cu lămâie după fiecare intromisiune a lui în tine, e aproape de înţeles. Mai ales când spiritul contradictoriu (prezent la marile genii), nu-i aşa, te face să spui (dezinvolt de ineptic) oh, mon amour, totuşi te ador şi te pup în fund că n-am ce face cu marile civilizaţii că-s acre. Deci da, tipul acesta de halucinaţie intelectuală (sic!) îl pot comprehensa. Doar pentru că tipologia e de rozătoare (nu guzgan) ci hamster. Din acela de când te uiţi în ochii lui uiţi cele două războaie mondiale şi te apucă grădinăritul.

Revistă literară: 
imaginea utilizatorului yester

prietenul

Era liniște în compartiment. Trenul gonea. Dealuri. Iarnă. Seară. Karol era nostalgic. Tânăra îl privea din când în când. Era ceva normal. Se plictiseau. Urma Iza. Una dintre ele. Poate mai urca cineva. Poate nu. Confortul era bun. Drumul era lung.

- Scuză-mă că te întreb…!
- Spune! (răspunse ea)
- Până unde călătorești?
- Galați!
- Mergi la rude?
- Nu! Mă întorc la facultate!

Proză: 
imaginea utilizatorului Dorel

Ajutor pentru tovarășul Voronin*

Pentru că tot e sigur tovarășul Voronin de faptul că manifestațiile din Chișinău au fost provocate și orchestrate de România, o să-i mai dau și eu câteva dovezi, pe lângă cele pe care pretinde că le-ar avea, în sprijinul acestei obsesii care nu-l lasă să doarmă și să viseze rusește. Prima dovadă ar fi, iată, colaborarea de aproape nouă ani a mai multor autori basarabeni, în frunte cu dl Academician Mihai Cimpoi, diriguitor al obștei scriitoricești din Republica păstorită cu atâta vigilență de zisul tovarăș (pe care-l voi numi, în continuare, domn), la revista „Litere”. Apoi, în micuța (dar obraznica) publicație târgovișteană și-a făcut sălașul, de peste opt ani, subversiva rubrică „Poezia Acasă”, îngrijită de poetul Iulian Filip.

Revistă literară: 
imaginea utilizatorului dudu

Convieţuire

O zărise în tinereţe, cu mulţi, mulţi ani înainte, după căutări febrile, o descoperise acolo unde nu s-ar fi aşteptat, într-un colţ de lumină, în văzul şi la îndemâna tuturor, asaltată de pretendenţi, agasată de insistenţe, unele obraznice, altele excesiv de timide, răvăşită de încercările repetate de agresare a intimităţii, obosită, dar în acelaşi timp furioasă, gata să sfâşie orice şi pe oricine.

Proză: 
imaginea utilizatorului solomon

nerușinare

A mânca vine poftind. Să zicem…
Budincă de macaroane, frișcă și sos de ciocolată, înghețată de mentă, salată a la boeuf, salată de icre fără ceapă, rață pe varză călită, plăcintă cu dovleac, albă că zăpada, cozonac fierbinte cu cacao și nucă, coajă de pâine de țest, fund de brânză proaspătă, nesărată, scoasă din sedila, cireșe, vișine, struguri negri, sorbet de lămâie, piersici moi cu sâmbure roșu, ciorbiță de vițel cu smântâna, etc, șamd.

*

Ieri m-am mușcat de mucoasa obrazului drept. Mă doare de crap. Am fost hulpavă. O nerușinată.

*

Proză: