... dacă nu ești membru Hermeneia, dar îți place să scrii poezie sau proză, articole sau scenete, ești invitat(ă) să îți creezi un cont și să devii parte a unui spațiu literar care zilnic îți va oferi surprize.

imaginea utilizatorului emiemi

old fogy

to myself i turn

pe dumnezeul meu
dacă m-aș trezi într-o dimineață cu sînii tăi sprijiniți
de umerii mei aș jura că sunt atlas
și țin pe umeri două ceruri în loc de unul dar
nu m-aș plînge

în fiecare zi un soare de purpură
marinarii bătrîni sunt îngrijorați va aduce furtuna
va aduce dezastrul nu se vor mai întoarce acasă cu de-ale gurii
nu-i nimic pentru noi încă o zi în care stăm cuminți

imaginea utilizatorului vladimir

Nostalgiya

mă sufoc în aerul închis al încăperii
ce-mi cuprinde cu dispreț mintea
într-o nocturnă exagerare
puțin mai departe ea admiră pașii
pe care îmi pleacă sângele în cadență
atras de nostagia sensului unic

călcâiul de asfalt al străzii
zace în agonie străpuns de picamere
ca un aristocrat linșat de mulțime
cineva leagă un tren de piciorul peronului
simt urletul unui animal captiv

imaginea utilizatorului Lentib

pe muntele athos se scoate izvod nou

oare aș putea să te iubesc în două dimensiuni
ca pe o icoană?

și dacă i-ar cădea o foiță de aur ar putea deveni un corn al lui noe gemând?

vezi?
dincolo de sticlă chirurgii operează
implacabilul bâzâit al apelor
și mirosul de camfor
ei sunt fii ai lui noe
odată ajunși la țărm vor despica lemnul în bandaje și fâșii
înălțând o casă
în ea se vor adăposti cohortele de inocenți

imaginea utilizatorului Sixtus

Cȃnd voi citi….

Vor tresălta – fin copți – precum mătasea
când sânii urzicând de sub pieptar
s-or dezghioca – și însetată casa
s-o-nfiora din dale-n pălimar

voi pune – roz – pe coapsa ta volută
acolo unde carii – suveran
vor cizela violaceu în nuntă
gemând melodios prin paravan

căci vor domni vorace peste cripta
ce blând scalpel a mângâiat-o - rana
va înflori în jocul de a fripta

imaginea utilizatorului solomon

telegrama

e suficient sa crăpi ușa încet
și toate zoaiele vor năpădi
salonul înalt îmbrăcat în mătase
cu mobilă stil și tablouri celebre
pendula ding dong ding la marele fix
atât de aspru puternic ridat învolburat
digestia simfonică a țipătului ei ascuțit
ca rupt din burta unui violoncel elite
molidul vechi și paltin ușor creț
deversările strânse cu mopul
de pe carena parchetului lucios

imaginea utilizatorului emiemi

sinestezie

somnul. întotdeauna cald
întotdeauna febril ca nevoia de metadonă
vine fără să mai apuc să mă uit la ce mi-am propus
fără să mă mai gîndesc la tine.
un întuneric necondiționat care mă întoarce pe-o parte pe alta.
mă chircește.

privit de sus trupul meu seamănă cu o mașină americană
prea lată să poată parca în pătratele strîmte de la kaufland.

imaginea utilizatorului Lentib

Harpa de lumină

avea o harpă din fire invizibile
și era urmat pretutindeni de un maidanez lunatic
ca o căprioară-inorog

la răscruce de drumuri
levitând în preajma clarobscurului
începea să mângâie instrumentul hârbuit
despre care răuvoitorii spuneau că
seamănă cu un țambal fără corzi

părea mai degrabă un șevalet
de unde tâșneau culorile luminii
pe care oamenii o răstignesc în fiecare zi

imaginea utilizatorului Virgil

zilele cărora nimeni nu le dă nume

...

privesc prin sticla lucrurilor
aş vrea să ştiu cum se simte o mie de ani
undeva dincolo de obrazul ei fumuriu
ceva uitat sună cu întreruperi pentru cineva inexistent
sau poate este doar un contur al singurătăţii
în neliniştea ei obscură
poate timpul este un solvent în care treptat se dizolvă totul
mai ales lucrurile despre care unii scriu cărţi

imaginea utilizatorului emiemi

monsters

mîngîi țeava pistolului ca pe clitorisul unei femei.
din cînd în cînd încleștez degetele aproape simt țeava cum se contractă de plăcere.
un pistol adevărat nu știu ce marcă dar nu contează.
miros cartușele îmi vine să le prizez mirosul lor iute mă face să strănut.

stranie povestea pistolului și cum a ajuns la mine. ca să vezi că în viață fiecare gest contează.

Proză: 
imaginea utilizatorului emiemi

ca o stație spațială

înțelege naibii odată că demult nu mai e vorba de tine de fiecare dată cînd te simți inutilă.
că sîntem suma celor care se gîndesc la noi că sîntem suma celor care au murit pentru mineralele din oasele noastre.
dacă îngrijești un iepure șchiop și el se face bine ești important
dacă pășești cu grijă peste un melc fără să-l strivești ești important.

aș putea să-ți povestesc despre zilele în care visam că sînt un fotbalist important
că dau patru goluri pe meci. uneori mai visam că plec la muncă în spania și că într-o zi de 11 martie o să observ ceva suspect în gara din madrid și-o să previn niște explozii.
aș putea să-ți povestesc la nesfîrșit despre ce-aș fi vrut să fac cu mine despre locurile pe care-am crezut că mi se cuvin.

Proză: 
imaginea utilizatorului emiemi

terminalul

la o adică puțin mi-a păsat. mă uitam la piercingul lui la fesul lui. povestea lui părea credibilă bunul lui simț părea credibil. la o adică povestea lui cu mici variațiuni a fost povestea mea. cîteodată te simți vinovat pentru că ți-ai părăsit povestea și cineva e nevoit s-o trăiască în locul tău.

dacă te deranjez spune-mi. nu mă deranjezi. sînt din constanța am adormit în sala de aștepare și mi-au furat toți banii. tre' să strîng vreo trei sute de mii într-o oră. îți dau numărul lu' taică-miu să-ți trimită banii. nu sînt cerșetor asta e n-am crezut că mi se poate întîmpla.

Proză: 
imaginea utilizatorului Sixtus

Reoarhitectura - arhitectul Popa Roman

NOTA 1: Din cauza unei documentări superficiale, articolul de față a apărut inițial într-o formă necorespunzatoare. El urmează a fi refacut după ce mă voi reîtoarce în țară și voi lua legătura cu arhitectul Popa Roman. Până atunci am păstrat, în cele ce urmează, strictul necesar pentru a atrage atenția cititorilor asupra arhitectului inventator și asupra conceptului său de "Reoarhitectura".

Pe această cale, îmi cer scuze cititorilor care au parcurs prima formă și îi mulțumesc Arancăi care mi-a atras atenția asupra unor informații incorecte care au fost cuprinse în prima formă a textului. Până la apariția unei noi forme menționez că Informatii pertinente despre arhitectul Popa Roman se găsesc la http://reoarhitectura.3x.ro/.

*

Revistă literară: 
imaginea utilizatorului emiemi

there are no new messages in your inbox II

Ești un om bun și ca o femeie care te-a cunoscut cîndva vreau să-ți spun doar atît:
Cumpără-ți dracului niște ghete și nu mai umbla prin zăpadă cu adidași.
Du-te la un stomatolog și vezi ce-i cu dintele din față care se tot clatină.
Nu mai bea așa mult.
Fă-ți o radiografie să vezi ce probleme ai cu spatele.

Seara intru pe parchet cu șosetele ude mă uit la urme îmi vine să le sărut. Oho ce stranie senzație că nu sunt singur în cameră. Mă prefac ocupat șterg praful de pe televizor apoi mă închipui medic de gardă. E timpul pentru vizita medicală de seară creierul meu e un spital cu zeci de saloane oare ce moment va trece de noapte oare ce moment va fi uitat.

Chiar dacă mă repet tu trebuie să știi tot.

Proză: 
imaginea utilizatorului Younger Sister

Ghețarul din abis

Dansul marmurei

Pentru că este cel mai mare și cel mai vechi din lume. Cifrele nu s-au dat încă publicității, dar rezultatele unor studii recent revelate confirmă acest fapt. Nu sunt eu omul cavernelor, dar balaurul, urâtul, nimicul, cel ce pustiește lumea de-o vreme, a ajuns și la noi la hotare.
Mi-e rău și am febră, am o mare de noapte, o mare de teamă, mă dor milioane de gânduri, mă frământă milioane de șoapte... și trebuie să fug! Să fug! De nimic, spre ceva. Nu știu cum arată, doar visele, norul de gânduri ce-a adăstat zile și nopți, zbuciumul, șoaptele... Parcă îmi amintesc toate-acestea, le-am privit ca prin apa unui timp fără spațiu, dar nu știu unde, nici exact cum, dacă s-au întâmplat sau dacă se vor întâmpla. Iată-mă, acum, coborând, spre abis!

Proză: