... dacă nu ești membru Hermeneia, dar îți place să scrii poezie sau proză, articole sau scenete, ești invitat(ă) să îți creezi un cont și să devii parte a unui spațiu literar care zilnic îți va oferi surprize.

imaginea utilizatorului Ottilia Ardeleanu

are oraşul copii

de pe podul midiei spre parcul de divertisment
sunt mai cărunţi decât măzărichea de alaltăieri
care făcea exerciţii de empatie cu oamenii reci

năluca poartă conduri de cristal şi diadema
stelelor căzute pentru fiecare poet din mare dragoste

oraşul cu ochi de peşte alunecă pe sub tălpi
acoperit de inocenţă şi veselie de un timp
nu mă pot dezlipi de fereastra cu flori din ace
întoarse spre mine casele încăciulate nişte copii
au lacrimi de bucurie

imaginea utilizatorului kalipeto

ca o fiară noiembrie

omul acesta are de gând
să învingă noiembrie
de-asta râde așa cum ceilalți nu înțeleg

el are o iubită care nu e aici
pantofii rupți
și un cerb desenat de-a lungul sternului

ziua în care l-am căutat
a dărâmat peste mine clădirea din centru
peste mine și peste cei care sculptau porumbei grași
în parcul orașului

omul acela nu există
au strigat ei înainte să moară
dar știi ce

imaginea utilizatorului alma

iartă-mă, doamne, pentru tot ce puteam să nu văd şi am văzut

treceam aseară pe lângă o biserică. una din cele două pe lângă care trec şi-mi fac şi eu cruce,
sunt în rândul lumilor,

una are grădina plină de flori, maci rozii, doar în acest iunie, adunat
la fiecare iunie de atunci, acum şi-n vecii vecilor,

cealaltă plină de câini care nu mă latră, acolo e preotul despre care zic oamenii că ar da caini şi pisici la slujba de duminică,

imaginea utilizatorului Spiridon

post negru

...

într-o zi mă voi debarasa
complet de cuvinte

(ce trebuință am de acestea)

nu voi mai folosi arcușul limbii
pe tărtăcuța ascuțită a lui A

muțenia asta liniștitoare
se va exprima treptat sub forma
unei boli aparte, singulare

fără nici un motiv întemeiat voi intra
într-un soi de post al tăcerii

sfârșitul inevitabil
nu va fi nicidecum
o demonstrație a puterii

imaginea utilizatorului Sancho Panza

amărui

orizontul nu este mai larg de când scriu
nici mai curb.
plopul din dreptul ferestrei
nu pare mai nalt
poate ceva mai bătrân şi mai singur.
la fel şi vecinul de scară.
îl salut îmi răspunde
liftul coboară
urcăm împreună
uşor stânjeniţi
nici unul din noi nu se-ntreabă
cu cine împarte
urcuşul.

carnea mea amăruie de atâtea cuvinte
se topeşte pe limba apusului.

imaginea utilizatorului emiemi

sterile mâinile mele

și mîinile mele nu mai au
carne
și mîinile mele nu mai au pe cine
să îmbrățișeze
si mîinile mele nu mai au arbori
în care să doarmă

la ce-mi folosesc mîinile dacă nu pot
întoarce timpul?
să deschid o ușă
să sting lumina
să mă pipăi de răni
să-mi citesc în palmă izvoarele
crucile
sulițele...

sterile miinile mele, în
căutare de oase...

nu pot să respire
nu pot să se roage

imaginea utilizatorului kalipeto

rugăminte nedescifrată

tu ești eu sunt fluture dublu
care fierbi sângele cu fiecare mișcare de aripă
oprește-te și lasă-mă să inventez pentru tine
într-o limbă nouă un circ în care viața cu păr lung
să râdă prostește de viața cheală
până când aplauzele carnivore ale simpaticilor noștri apropiați
vor termina tot din farfurii își vor rostogoli burțile peste catarame
vor râgâi frenetic
oprește-te și lasă-mă să-ncerc
ce-au încercat și alții dar n-a mers
până la urmă destinul n-a pregătit surprize nimănui

imaginea utilizatorului sebi

Nicu Enea. Jurnal închipuit (I)

fragmente dintr-un volum aflat în pregătire, realizat prin studierea arhivei familiei Enea

8 iunie 1958, Bacău

Am fost astăzi, din nou, la Serviciul de radiologie. Ceva la plămâni. Am suferit o congestie pulmonară, dar acum sunt mai bine. Wili s-a arătat îngrijorată. M-am supărat puțin pe ea pentru că le cere în ascuns, puținilor prieteni pe care îi mai am, să mă sfătuiască a lucra mai puțin. Avem însă nevoie de bani.
Am luat legătura cu tov. Ștefan Georgescu în vederea realizării unei lucrări pentru fabrica de hârtie ” Steaua Roșie”. Tema ar fi legată de dezvoltarea industriei din acest sector de activitate.
Ieri, poate și în așteptarea rezultatului de la Spital, am avut o stare de melancolie.

Proză: 
imaginea utilizatorului queen margot

nanuc și papuc

fragment

eram la țară, cu corina, împărțind surorește 6 + 8 ani și un sfârșit de vară căci se recolta grâul (bunicii n-aveau căruță, rugau vecinii să-i ajute la adus paiele), cam două drumuri făceau până terminau. încărcau până nu puteau trece două care pe drum, curgea o grămadă însă bunica venea din urmă și le mai aduna.
mama ne luase încălțări noi dar bătrânii ne învățau să umblăm desculțe ca să cruțăm papucii și să ne călim picioarele. așa cum erau obișnuiți copiii de la țară.

Proză: 
imaginea utilizatorului dudu

Netuns

Încă o zi. Alta. Cu bune, dar mai ales, cu rele.

Amar. De la vinul de aseară. Cearcăne. Tot de la ăla. Cântar. O sută douăzeci și patru. Groaznic. Nu, nu asta. Sentimentul. Dospirii. Deși în casă e grig. Frig, am vrut să zic. Deși, e și Grig. În cealaltă cameră. Își face o țigară. D-aia. Așa zice el că o să fie fericit. Mereu. Grig e numai piele și os. Ar vrea să fie altfel. Ca mine. Și eu aș vrea. Ca el.
Niciodată nu ești mulțumit cu ceea ce ai. Dar, până la urmă, ce avem? Mai nimic.
A, nu! Există ceva. Din belșug. Diversitate. Probleme.

Proză: 
imaginea utilizatorului kalipeto

Jocuri și jucători

6. Jocuri și jucători

Cine e tipul de-și ținele palmele așa, strânse, ca în rugăciune? Oamenii pe aici îi spun Furnilă. E dus, vezi bine. Ce ține în pumnii făcuți cochilie? Zâmbește... n-ai să crezi: o furnică! O furnică, așa zice el. Nu a văzut-o nimeni. A încercat să o vadă o dată unu’ de-aici din cartier și l-a apucat de palme să i le desfacă. A făcut o gălăgie... pfuuui!

Proză: 
imaginea utilizatorului sebi

Felicitări, Raluca !

Autor Hermeneia, Raluca Sandor Gorcea, este câştigătoarea unui premiu la Concursul Internaţional de Poezie „Toamna Bacoviană-130”. Anunţarea câştigătorilor s-a făcut vineri seara, în prezenţa a zeci de invitaţi din ţară şi de peste hotare. Festivitatea de premiere a avut loc la Centrul de Cultură „George Apostu” din Bacău, avându-i ca amfitrioni pe profesorul universitar Ştefan Munteanu şi preşedintele filialei USR Bacău, Calistrat Costin.

Voi reveni pe larg cu amănunte despre câştigători şi concurs !

Revistă literară: 
imaginea utilizatorului yester

Aluzie la nemurire - Paul Sân-Petru


sculptură și foto © Paul Sân-Petru
Familia


sculptură și foto © Paul Sân-Petru
Conviețuire

masajul mi-l face un nor
o zare se-ncinge-n rovine
din vale un crin inodor
oftează și mie-mi convine

familia sunt a lui Iov
sunt prietenii lui și fantoma
ce pune migală-n hrisov
ca Pavel demult de la Roma

un geamăn mă simt în New York
în urmă las conviețuire
las prieteni la trunchi mă întorc
bătrân cum supusa psaltire

și-o moară în ceață just for
și-un pogo nocturn între flăcări

și zborul tău tălmăcitor

Artă: 
imaginea utilizatorului nepotul lui rameau

Interviu cu pictorul Ion Danu

Pictura ca un cânt de pasăre

Ion Danu - pictor

Poet dar mai ales pictor, artist al vorbelor puse în culoare aflat cum însuși zice la " nel mezzo del camin di nostra vita" iată imbolduri ce mă duc la dezvăluirea unui artist contemporan interesant și intrigant, din păcate prea puțin cunoscut.Intâlnirea noastră a fost absolut aleatorică, tot ce a urmat
sunt consecințele unor fascinante destăinuiri autobiografice ale pictorului Ion Danu. Pentru un mai profund contact cu artistul recomand călduros o vizită pe situl sau http://id.sito.org/yan

Rameau:
De unde vine numele Danu? E vreo conotație cu surealismul de care pomeneai la citirea
articolului despre Victor Brauner?

Danu:

imaginea utilizatorului Sixtus

Piața Universității. Remember

Cred că spiritul Pieții Universității, începând din 21 - 22 decembrie '89 și desăvârșindu-se în aprilie - mai '90 (indiferent de cine și cum a fost organizată această ultimă manifestație), rezidă în senzația pe care o încercam, de fiecare dată când, primăvara, pe înserat, se aprindeau zeci, poate sute de mii de făclii din banale șomoioage făcute din ziare. Iar această senzație era că mă aflu într-o imensă catedrală. În care, adesea, se îngenunchea și se rostea Tatăl nostru. Mai îmi amintesc, printre altele, de mesajul de dincolo de rostirea preotului Galeriu (de la balconul Pieții). Și de imaginea tăcerii crucilor nenumărate din cimitirul Străulești, pe care scrie doar atât: "1990 neidentificat".