... dacă nu ești membru Hermeneia, dar îți place să scrii poezie sau proză, articole sau scenete, ești invitat(ă) să îți creezi un cont și să devii parte a unui spațiu literar care zilnic îți va oferi surprize.

imaginea utilizatorului Ottilia Ardeleanu

să mă înveţe cineva să trăiesc

muncesc pe nimic
tot ce câştig dau înapoi celui care pretinde că se îngrijeşte de mine
lumină căldură comunicare pentru toate astea trebuie să plătesc
de parcă aş avea vreo vină că trebuie să văd să simt să transmit
orice mişcare orice vis mi se impozitează
mi se impune un credit bancar pentru restaurarea amintirilor
mă văd silită să renovez mai multe dorinţe lăsate în paragină
iar pentru asta trebuie să fac un împrumut altă dobândă de achitat
muncesc pentru nimic
nu-mi rămâne nimic pentru ceea ce s-ar chema să trăiesc

imaginea utilizatorului Younger Sister

Qing An

Liniște deplină

bețișoare de santal
fum de mătase
fără de urme bîntuie munții
qilin de aur
ziua ce-o să vină

boabe de rășină
pe tălpile goale
pe degetele mici de la picioare
boabe de piper

cărărui de ape, cărărui,
zăpezile se topesc
lumînări aromate
untdelemn înmiresmat
această candelă nu se stinge niciodatˇ

nici ziua nici noaptea
ziua liniște deplină
piatra răspîndește parfum

imaginea utilizatorului yester

siberii suspendate

mă uitam la barba albită ca la o față de pernă proaspătă
apretată
pe care în copilărie puneam obrazul împurpurat și rece
așa veneau iernile la noi
în grabă
mere verzi în beci sau must înghețat
miez de nucă prăjit de mama și o droaie de prieteni la
joacă

***

tata scrie ușor aplecat pe calculator adânc în noapte
vechimile ies din ochii lui calzi cum se întinde mierea

imaginea utilizatorului Virgil

(de ce oare scriu toate acestea) I

uneori aș vrea viața

uneori aș vrea viața
să treacă repede
ca un vînt neașteptat care trîntește o fereastră
spulberă foile albe de pe o masă de lemn
(oare de ce masa trebuie sa fie de lemn acum)
le răspîndește în aerul puțin umed
al dimineții
le lasă să plutească ușor
pînă ajung să își atingă obrazul pal de noroiul proaspăt
amintind de deznădăjduita ploaie a nopții

Experiment literar: 
imaginea utilizatorului Virgil

happiness II

...

there was a time you didn’t exist
a time even the thought of your existence wasn’t there
there was a time your parents didn’t exist
your grandparents and your great-grandparents were not born
there was a time your ancestors didn’t exist
not even the tribes you’re coming from
there was a time your nation history didn’t exist

Lingua: 
imaginea utilizatorului yester

roger that

poem de acțiune V

deșertul era vulgar în după amiaza aia
casca soldatului
înainta
sudoarea ei de sudoare își zise el
când se împiedică de un bidon
eagle one do you copy do you copy?
vocea din stație bleagă îl făcu
să tresară
în față câteva ruine părăsite
cantăr straik mai ess
îi zisese nevasta aseară

4 iulie
pe unul dintre sicrie steagul murdărel
îi amintea
de inginerul peltic

imaginea utilizatorului Virgil

coloanele lui noe

din visuri

uneori îmi vine să desfac
toată coaja de pe lucruri
să las numai scheletul
liniile pure care îmi rămîn în minte
cînd închid ochii
îmi vine să răstorn tarabe și calabalîcuri
ca isus
toată gălăgia tot bazarul planturos
tot izul de mucegai ideea de a exista
fără a fi
îmi vine să stau nemișcat
pînă trece viitura asta de gunoaie
vocabule care nu pot spune nimic
să le înghită nisipul pămîntul
zăbrelele unei canalizări universale
uneori mă covrigesc într-un colț al unui cub care plutește în voie

imaginea utilizatorului Sixtus

Replică la un com. al lui Călin Sămărghițean (Cailean) la un eseu al subsemnatului ”(1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv” postat pe Hermeneia.

Cailean (Călin Sămărghițean), într-un com. la eseul meu : ”(1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv”
îmi scrie:

„Domnule Manolescu, nu vi se pare penibil să puneți în gura unuia ca Rorty astfel de aberații? Dacă răspunsul este "nu", nu vă mai osteniți vă rog.”

Răspunsul meu este:

Cailean,

Revistă literară: 
imaginea utilizatorului Dorel

Fluturi pe lampă*

Cronică literară

ÎN 2005, două tinere prozatoare erau nominalizate la premiul de debut pe anul precedent al României literare: Ioana Baetica, pentru “Fişă de înregistrare” şi Ioana Bradea, pentru romanul “Băgău”. Cea de-a doua, care-şi începea cartea cu propoziţia de largă circulaţie pe internet “Sunt o doamnă, ce pula mea!”, a câştigat laurii, în vreme ce prima a trebuit să se mulţumească cu nominalizarea. Ambele cultivau stilul “noii pornografii” franceze, ilustrată, între alţii, de Marie Nimier (care-şi formulează astfel aspiraţiile secrete: “Am visat un om fără chip care îmi mângâia alene gâtul. Era în picioare în mijlocul unui spaţiu gol, iar eu eram aşezată pe un scăunel lânga el.

Revistă literară: 
imaginea utilizatorului a.a.a.

Mârlanul cu bormaşină

Încet-încet, precum mormolocul râios din ou, printre cocalar, ţăranul cu maşină şi manelistul cu sistem audio 7.1, apare un nou specimen biped: mârlanul cu bormaşină.

Acest hibrid eşuat dintre bivol şi cimpanzeu este recognoscibil după decibelii betono-metalici pe care ţi-i toarnă în cap, de la răsărit până la loc comanda, dar nu nitam-nisam, pentru că, oho! târlanul cu bormaşină are proiect, idealuri, strategie şi stil transcendental, cunoaşte şi franceză, iar „step by step”, pentru el, este un crez de nezdruncinat.

Revistă literară: 
imaginea utilizatorului Sixtus

Deleuze: Jocul Ideal

Din volumul "Impredictibilitatea Postpredictibilității"

*
Autorul mulțumește Adrianei Lisandru, precum și altora care nu activează pe Hermeneia, care au avut bunăvoința de a-și rupe din timpul lor pentru a parcurge o versiune prealabilă a acestui text, făcând observații și sugestii pertinente.

*

1.

Câți dintre noi, urmându-l pe Lewis Caroll, nu ne-am delectat, în copilărie, cu aventurile lui Alice? Dar câți dintre aceștia și-au închipuit vreodată că ar putea face parte dintr-un Joc al lui Alice, ce pare ideal, așa cum spune Deleuze [1]? Joc ideal care, cred că nu greșesc afirmând, că stă la baza discursului deleuzian, constituind nucleul acestui discurs.

2.

imaginea utilizatorului Cristina Moldoveanu

Barajul

Toate bune şi frumoase, mrejile şi farmecele copilăriei, până când m-am ridicat şi eu fată de vreo treisprezece ani. Atunci au început să construiască la noi în sat barajul. De la el mi se trag toate necazurile, spuneam eu adesea cu amărăciune. Viaţa nu a mai fost la fel, iar moartea s-a mutat să secere de la oraş cu nemiluita printre bătrânii sau oamenii mai tineri din sat.

Proză: 
imaginea utilizatorului nepotul lui rameau

Șoșana și Crocodilul

Expoziție de sculptură - Shoeva - Israel

De multe ori când scriu, nu eu scriu.Ma găsesc traversând lucruri și stări care nu îmi aparțin.
Undeva, la un capăt al curiozitații mele există Șoșana, o femeie ciudată egală cu ea însăși, îmbrăcată în negru. Justificarea Șosanei este percepția imediată a realitații . Revelația începe în sala modestă a
galeriei de sculptură Shoeva, inundată de stânci de hârtie și reptile de carton.
Lumea Șoșanei e populată de crocodili și de aceea ea se balansează perpetuu în căruciorul de peste

imaginea utilizatorului Virgil

„lucrurile despre care nu vorbim”

...

Există lucruri despre care nu vorbim. Pur și simplu. Le ținem sub un fel de sentință a tăcerii. Și nu mă refer la fantezii sexuale. Sau la rugăciuni. Sau la chestia aceea cînd te trezești brusc la tejgheaua unui magazin privind în gol iar apoi cauți în jur îngrijorat să vezi dacă nu ți-a văzut cumva cineva căderea pe gînduri. Nu. Mă refer la „lucrurile acelea”.

Proză: