... dacă nu ești membru Hermeneia, dar îți place să scrii poezie sau proză, articole sau scenete, ești invitat(ă) să îți creezi un cont și să devii parte a unui spațiu literar care zilnic îți va oferi surprize.

imaginea utilizatorului dudu

poate

ahoe!

dacă aș fi fost o pasăre, un pisoi ori un mugur pe ram, te-ai fi umplut de verde, m-ai fi mângâiat, mi-ai fi lăsat firimituri la geam.

un urs de pluș, o carte de colorat ori o cutie cu bomboane de ciocolată dacă aș fi fost, m-ai fi savurat, ți-aș fi tocit creioanele, lângă urechea mea te-ai fi simțit la adăpost.

dacă aș fi fost săpunul de cafea, șamponul cu aloe ori apa de la duș, seara la picioarele tale m-aș fi scurs, în părul tău și în palma ta mi-aș fi găsit culcuș.

imaginea utilizatorului nicodem

în canonada nopții

în dimineața asta soarele
a ieșit din inima mea
cu o tunsură mohawk
monocromatică
avea o sabie chakra pe care o
rotea instinctiv peste lume

pe coama pământului era
ca un ulei din lemn de santal

urmele copitelor pe zăpadă se
ascundeau de el după casa cu un singur cat
a preeriei

eu am trimis toți fluturii migratori
să-l însoțească până la tropicul racului

imaginea utilizatorului iuri iulian Lorincz

Din barba lui tata

**

Privesc prispa copilăriei mele
stam ghemuit pe genunchii lui tata
serile erau calde semănau între ele
tata avea barba aspră
mă înţepa la fiecare plecare şi venire
o aşteptam la căpătâiul patului noaptea
să-mi scuture din ea
toţi feţii-frumoşi
consânzenele
şi zmeii cei răi
ziua se transforma într-un carusel
mă rotea în jurul lui
până când pământul casele

imaginea utilizatorului aalizeei

din scrisoarea unui caligraf către femeia lui

Ksatriya, tu iertătoare a tăcerilor mele
aici pe nesfîrșitele țărmuri albe
trăiesc în fiecare zi cea mai dulce fărădelege-singurătatea
acum știu pașii sînt doar lucruri
de care te plictisești din prea mult mers
atîta timp cît orice drum începe de la o ușă
lasă-mă să mai cred că zborul nu este o risipă de sunete

ieri mi s-a părut că aud

imaginea utilizatorului yester

Friedrich

îndelung ocolind drumul
prin iarnă
șerpuirile moarte înspre cer
din mine oglindindu-se

arborii, ruinele bisericii părăsite,
formele lor abnorme
tandru apăsându-mă
în dezolare

Visul, de un alb imaculat
din labirintul acesta gri-brun
izbucnit în acmee
smulgându-mă

rămânând singură
umbra încețoșată a clipei
amintirea
ca un acvilon ne bântuie
încă

"abație în stejăriș"

imaginea utilizatorului emiemi

pămînt înghețat

ca un ochi de pisică în întuneric lucește secera
îmi umflă palmele
din ele țîșnește apă se-adună morții să bea cu ciutura

un seceriș spornic începe dis-de-dimineață cu împărțitul pămîntului
cine ia rîndul de mame cine ia rîndul de tați
strînge mai bine mînerul îmi zice bunicul
porumbul tăiat ține-l în brațe
tăticul tăiat ține-l în brațe

imaginea utilizatorului Virgil

capriciu II

dragoste verde

îmi închid ochii și îți ating trupul
aș vrea să fie pentru prima dată
e un chin strădania asta de a ucide trecuturi
tu nu ai înțeles niciodată exploratorul din mine
nările îmi sînt dilatate nu de mirosul tău de femeie
femeie
ci de imprecizia seducătoare a sîngelui
injectat ca un venin în mine
căutîndu-ți acel ultim loc nedescoperit
acea ultimă junglă
în care te zbați încă sălbăticită

imaginea utilizatorului Lentib

catedrală pe șine

tot ce-mi amintesc este
catedrala ce huruia pe șine
scoțând fum din locomotivă
ca dintr-o clopotniță
încinsă de rugăciuni
și se arunca în fața ta
Karenină triumfătoare

peronul pe care străinul cu valiză de lemn
zăcea ca într-un cocon
mi-a spus că au trecut treizeci și trei de ani
și călătorii încă povestesc despre umbrele
care se zvîrcoleau printre macazuri

imaginea utilizatorului iuri iulian Lorincz

Tata

...

Tata s-a stins ca o ţigară
într-o scrumieră de cristal
i-au rămas dârele şerpuite ale palmelor
de-alungul şi latul
pereţilor din chirpici
potecuţa tăbăcită de paşii bolnavi
şi câteva tufe de viţă-de-vie
a luat cu el
doar câteva scânduri lăcuite
devenise un aisberg de piele
în aerul acela închis al odăii
mirosea a smirnă
emanată din candela

imaginea utilizatorului Sixtus

Manifeste (1) - Manifestul Partidului Comunist

documentar

Am promis că voi începe un serial de informare în legătură cu diversele „manifeste” şi încercări de definire a diverselor curente culturale (inclusiv de sorginte autohtonă) care au avut o influenţă, mai adâncă sau nu, pe multiple planuri. În acest fel, fiecare dintre cei care au chef, ar putea să deducă în ce măsură programul iniţial s-a realizat, eventual modificâdu-se pe parcurs, când e vorba de manifeste-program sau cât de bine au prins trăsăturile unui anumit current, atunci cân e vorba de definiri.

Revistă literară: 
imaginea utilizatorului caminante

Hârtii

din cufăr

Paharul avea gura un pic ciobită şi lui îi plăcea să-şi plimbe degetul exact pe locul acela tăios, cicatrice în carnea de sticlă.
Din vântul de hârtie, colaje arse, în spirale; oraşul dispărea mocnind încet, bucată cu bucată.

O aştepta pe femeia aceea furată, ademenită îndelung sub umbre. Îşi făcuse un obicei din a le fura, rostogoli, mototoli în sărutări şi destrăma în mângâieri, până când pieptul i se despica în două: sufletul lui cu lame în balans. Soarele de hârtie, lipit cam strâmb pe cerul de hârtie. Şi o bucată de tapet murdar căzut la colţuri, lângă bar. Printre amprentele murdare de pe geam, o muscă zumzăia în cercuri către etajul doi de peste drum.

imaginea utilizatorului Younger Sister

din laborator

neutrinul miuotic

parc-ar sta să plîngă dimineața fără zăpadă
prin geamul laboratorului de fizica energiilor înalte clipesc luminile panoului pentru a pune în evidență reacții care se presupunea că au loc la energii foarte mari au trebuit să fie construite acceleratoare de particule din ce în ce mai sofisticate înțelegerea structurii nucleului identificarea familiilor de leptoni matricea particulelor elementare și apoi neutrinul o masă foarte mică fără o marcă distincitivă atîrnată pe undeva nedefinit o haină modestă menită însă ca la simpla apariție să dezlege senzația eliberării de diverse constrîngeri

Proză: 
imaginea utilizatorului a.a.a.

Scurtă analiză literară la "Cu patimă...am sărutat pământul " de Valentina Becart Bisog

critică creață

- pamflet -

... Reperul cel mai important, care deschide ușa hermeneutică (de brad solid) a poemului, este titlul. Observăm nuanța: în titlu, inainte și după cele trei puncte (singurul semn de punctuație care te scoate mai tot timpul din belea când nu știi ce să pui) nu exista spațiu. Dar când versul este reluat în text, apare spațiu... nu după, ci înainte de acest triolet de puncte. Acest subtil hint aduce, cum spuneam, yala (chinezească, firește, serie 100/ minut, cu posibilitatea înlocuirii butucului) - yala exegetică a ușii (de brad, firește).

...Doar dacă înțelegem acest semnal putem purcede, cu șanse reale de penetrare, către frageda cavitate esențială a poetextului. Și:

..."Și cum stăteam așa culcată,
cu mâinile sub cap
și inima ușor bătând...
mi s-a părut,

Proză: 
imaginea utilizatorului emiemi

l-au aruncat nemții în '44

looney toones

povestea scaunului o știm toți.

la țară viața merge înainte cu dumnezeu și cu văcarul care-l suduie cînd dă cîte-o ploaie.

nimic nou. bunică-miu se pișă în aceeași căldare și tot în aceeași căldare face treaba mare. nu stă la masă cu noi mănîncă separat nimeni nu are chef să-l vadă cum regurgitează fiecare îmbucătură. le-am spus tuturor să nu ne fie frică de moarte dar nu m-a crezut nimeni. creștem pînă la o vîrstă după care ne facem copii la loc. în pămînt sau în uter totuna.

dărîmăm atelierul. în atelier bunică-miu a bătut fierul toată viața a bătut fierul mai ceva ca dumnezeu cînd bate oamenii. bunică-miu rînjește a durere. i se văd ultimii dinți ultimii dinți de-abia se mai țin în gingii. ca butucii de vie pe care îi legam primăvara de țevile casei.

Proză: 
imaginea utilizatorului emiemi

ziua în care am murit

zilele în care mor sunt zilele în care știu ce am de făcut.

mă întind pe covor discutăm despre roonie și despre cum roade șosetele copiilor.

deschid ușa de la balcon turla bisericii îmi ajunge la piept. se pare că pământul acesta îmi priește am crescut atât de înalt încât mă poți vedea din orice punct al orașului.

e cald. port cămașa roșie cu mânecă scurtă îmi spui că sunt un bărbat frumos. îți cer bani împrumut. nu întrebi pentru ce nici cît. știi că nu pot trece podul cu pontoane fără niciun leu în buzunar.

îmi fac bagajele. plec. pleacă și oxana. a avut noroc. s-a ales cu o interdicție de un an.

sel-gross

Proză: 
imaginea utilizatorului yester

Cristina Ștefan - Cazier Incomplet

Desigur că au fost și peripeții, chiar plecând de pe “un ciob de stea”, dar din partea mea (și cred că e reciproc) respectul cuvenit poetei Cristina Ștefan nu a lipsit. Afară e acum o toamnă bolnavă. Mă aplec și mi-e dor să recitesc volumul Cazier Incomplet, dedicația duioasă, vorbele de suflet și din suflet ale autoarei. Cartea a apărut la editura Rovimed Publishers, Bacău, 2011, cu o prefață mai mult decât onorantă, deci meritată. Ea este semnată de Calistrat Costin, un nume ce nu mai are nevoie de prezentare.

Proză: