... dacă nu ești membru Hermeneia, dar îți place să scrii poezie sau proză, articole sau scenete, ești invitat(ă) să îți creezi un cont și să devii parte a unui spațiu literar care zilnic îți va oferi surprize.

Texte pe Hermeneia

Continuare...

imaginea utilizatorului ioan barb

femeia ce străluceşte în mine este o biserică

ioan barb -
***

în fiecare bărbat străluceşte o femeie
din ochi şterge picăturile de somn
ascunse printre lacrimi
acelaşi legământ din grădina edenului

îi spune că mai are loc pentru o cetate
pentru un turn cu orologiu
soarele îi deschide ochii de orb
priveşte prin mine mereu uimit
că nu mai îmbătrânesc

femeia adormită din mine este o biserică
dacă o trezesc aruncă icoanele
şi idolii din altar

Poezie: 
poezie generală
imaginea utilizatorului Virgil

zarzăre verzi noembrie

Virgil -
...

trec pe lîngă tine
nu ating decît
aerul care te atinge
și mă întreb dacă trebuie
să mă scriu în tine
cu tot ce sînt
pînă la sfîrșitul vremurilor
sau dacă va trebui
mai întîi
să mă înscriu în tine
și să las apoi lucrurile
să curgă
de la sine
aerul capătă brusc un miros de zarzăre
verzi
dar tu întorci capul
a noembrie

Poezie: 
poezie generală
imaginea utilizatorului queen margot

trebuia să nu vii

queen margot -
...și primăvara asta fugară (I)

îmi îngrop palmele în frunze. le simt sângele cald
altarul tău e pădurea, femeie, ai spus și-ai înfipt în inima ei un cuțit
noaptea și-a despicat para în lumină, sâmburii ei de violoncel au ars
timpul nu se mai măsoară-n secunde ci în mile
câte mile pe gura de migdal-a fântănii atâtea năvoade m-or lega
să nu privesc înapoi
trebuia să nu torni frumuseți fără scuturi
frumuseți de otravă

Poezie: 
poezie generală
imaginea utilizatorului yester

până atunci îmi acopăr fața cu un ziar

yester -

de fiecare dată când mă trezesc nu știu în ce zi mă aflu
asudat sau ghemuit de frig
vreau să mă culc la loc pentru că nu îmi place lumea asta
sunt zile când am impresia că în mine
cântă o trupă satanică
închid ochii strâns și aștept să mă copleșească ceva
din care să mă ridic

muncesc dar câteodată am impresia că merg pe aceeași
stradă în zori pe trotuarele pustii

Poezie: 
poezie generală
imaginea utilizatorului Cristina Moldoveanu

fotografie de grup cu pescari

Cristina Moldoveanu -

e crăciunul tată
întinde-mi încă o dată palma să ne măsurăm
dintre toţi oamenii vii pe care i-am atins
numai palma ta era mai mare

dacă vrei mergem din nou mână-n mână
şi sărim peste valuri la malul mării
sau mă duci la teatrul de păpuşi
unde tigrul portocaliu înghite clătite pe nemestecate
iar noi batem din palme cu mâinile noastre mari

Poezie: 
poezie generală
imaginea utilizatorului Djamal

sura rănii

Djamal -
<<<<<

trec dintr-un mormânt ín altul
dintr-un cerc în altul
ascultând cântecul
rănii mele imense
care se înalță
cu fiecare picur
pământul se micește
sub talpa mea
cerul se face un făt
iar sângele meu tace
chiar atunci
când strigă cerul
născându-se în ochii mei
în care nu se mai vede
nicio urmă de nor...

Poezie: 
poezie generală
imaginea utilizatorului nicodem

X şi Y

nicodem -

Astăzi,
stând de vorbă cu domnişoara Y
despre câtă botanică încape
în frunza stejarului,
am aflat că sînt singurul căruia
îi fierb în plină lumină oasele,
cum oasele sevei în
stoicul trup al copacilor.

Hello,
sînt domnul X
reprezentant al
generaţiei baby-boom,
primăvara fugită din ţurţurul morţii
deja mă cunoaşte
şi-mi vrea semnătura pe
cererea ei de azil politic

Poezie: 
poezie generală
imaginea utilizatorului vladimir

jurnal

vladimir -

vine o clipă și mă smulge din trup
mă gonește prin degete pe urmele inimii
ciugulindu-mi ochii până când lumina
se oprește descheiată de simțuri
la ora exactă a păcatului

încolăcit pe axul umbrei mă întreb
de ce puiului de șarpe îi este frică de mine
cum dor ne-spusele de taină ale mortului vise
cât de firesc e să adormi într-un pat străin
alături de un zâmbet frigid

Poezie: 
poezie generală
imaginea utilizatorului francisc

toate oasele

francisc -

pe mine ea nu m-a văzut după chipul și asemănarea sa. și nu m-a vrut, orișicât degetele ei intrau între degetele mele, orișicât. uite-așa, ca oasele unor aripi strânse pe un trup strălucit
și dacă m-au vrut degetele ei
și oasele ei
nu m-a lăsat Dumnezeu pe pământ numai degete
nu m-au lăsat oamenii să o strâng în pumn
și nici inima, nu, că preasânul ei cu mine se încuiba

Poezie: 
poezie generală

Pagini de interes pe Hermeneia.com

Texte remarcate

Subscribe to Texte remarcate pe Hermeneia.com
mai departe
imaginea utilizatorului aalizeei

Dogaru de la cinci

aalizeei -
povestiri din cartierul de nord

pe Dogaru, vecinul de la cinci îl văd numai vara. la început am fost intrigat ba chiar mă încerca o anumită stare de îngrijorare dar în timp am învățat că de fapt există doi dogari. unul de iarnă nevăzut și unul care apare invariabil în anotimpul călduros într-o discretă libertate de expresie - șlapi negri din cauciuc maieu alb made în China și bermude imprimate cu flori de ochiul boului.

Proză: 
note
imaginea utilizatorului emiemi

katiușa mea

emiemi -

Mă trezesc între două bombardamente. Poate nu chiar atît de reale ca o Katiușă sfîrîind pe acoperișuri, dar fiecare om ascunde o sfîșiere. Are grijă de ea ca de un prunc, o alăptează pînă cînd devine o adolescentă cu fustă mini. Nu știu ce-am vrut să spun, nu e nimic nou.

Proză: 
jurnal
imaginea utilizatorului Sixtus

(I) Cum a ajuns Wittgenstein la jocurile de limbaj?

Sixtus -
Un blitzkreig istoric al conceptului și conceptualizării. Partea I-a

0.

Acest eseu începe să devină un fel de „studiu”. Ceea ce nu aș fi vrut. Dar asta-i situația. Blitzkreig? Nu pentru că aș vrea să vă surprind. Ci, pentru că resursa „timp” a început să ne lipsească tuturor.

Urmează un text mai „tehnic”. Care poate părea arid pentru unii cititori leneși care vor să se relaxeze prin jocuri de cuvinte sub care nu prea se ascunde nimic interesant. Cum ar fi, de exemplu, ’Eu nu sunt ceea ce par și nu par ceea ce sunt’ – o parodie tautologică după celebrul ’I am not what I am’ (Othello). Și nu prin „jocurile de limbaj” wittgensteiniene. Textul îl consider necesar pentru înțelegerea celui ce va urma. Asta este situația. Parcă aud următorul dialog (parafrazându-l pe Ghejan Andrei http://www.agonia.ro/index.php/essay/1751104/index.html):

imaginea utilizatorului yester

"motorul oprit într-un fluture" - Florentina Florin

yester -


foto: p.b.

Mare ne-ar fi mirarea dacă într-o recenzie „academică” s-ar renunța la trimiterile mai mult sau mai puțin savante referitoare la mulții iluștri antecesori, la repertoriul bogat al lecturilor pe care se „întemeiază” raportarea creațiilor artistice comentate, la încadrarea în te mai miri ce curente, mișcări literare și la folosirea limbajului elevat, a surclasării fenomenologice, onirice, de fapt. Nu vă speriați, nu sunt în măsură să dau cu piatra.

Proză: 
note
imaginea utilizatorului emiemi

je m'appelle bagdad

emiemi -
looney toones

teoria cioturilor
nu știu de ce numai noaptea devenim conștienți de noi înșine ca și cum în timpul zilei ne e frică de noi. adevărul e că nu suntem decât niște cioturi.
în timpul zilei suntem cioturi de mâini și picioare pe rămășițe de oameni. te-ai întrebat vreodată cum fac dragoste oamenii amputați?
oamenilor amputați le place la nebunie să facă sex dimineața. atunci își schimbă unul altuia bandajele ei spun că se dezbracă. își mângâie necrozele și escarele apoi ejaculează. ejaculează neputința furnicăturilor în călcâie neputința apropierii neputința de a ține în mână o cană cu apă.

Proză: 
jurnal
imaginea utilizatorului yester

lângă mine un ipod străin

yester -

mi-aduc aminte de tremurul oanei când recita
sau de plictiseli comune nouă
de franchețea ei sau tăcerea îngăduitoare
și de talibanca micuță de care eram atras
era tunsă scurt teribilistă cu ochii plictisiți
înțelegători frumoși
știe ce vrea de la un poem
dar eu nu sunt poem eu sunt un lămâi
la restaurant a sunat adriana
mi se descărca telefonul dar am răspuns
ea ar fi înțeles
mihai m-a sunat sâmbătă pe la 1.00 a.m. vroia
ceva sau se simțea singur
el a zis că e la o băută dar nu se auzea nimic
a început încurajându-mă
am pus piedica la loc
mi-a citit versuri eu l-am rugat
i-am lăudat un poem și a fost bine altul nu mi-a
plăcut și era în luceafărul
ana maria o să ajungă departe
discretă studia tot când recita
cât de mult e între mine și anii de liceu

Proză: 
jurnal
imaginea utilizatorului Virgil

11.11.11

Virgil -

Achtung!

Primesc mesaje. Ceva cu spiritualiate și meditație pentru nu știu ce trecere în nu știu ce portal al noului cer și al noului pămînt. Acum că e 11.11.11. Pe bune? Really? Are you serious? Pînă la ce nivel de idioțenie se pot coborî oamenii..? Oameni cu școală, oameni care se presupune că gîndesc. Știu. Mi se va spune că sînt un insensibil. Că nu simt vibrația lumii. Că fac parte din turma rumegătoare a consumatorilor. Manipulat de elite, de masoni, de extratereștri. Că ratez ocazia. Pentru activarea glandei pituitare. Pentru deschiderea față de lumile spirituale. Doamne, chiar atît de subtil marchetizat a devenit totul?! Sînt oare chakrele mele un fel de telefoane celulare pentru care tu îmi poți vinde SIM carduri de ultima generație? Asta este totul? N-a mai rămas nimic altceva?

Proză: 
note
imaginea utilizatorului sebi

Românul modern s-a născut cu forcepsul

sebi -

Nu știu de ce, atunci când mă gândesc la neamul meu, primul gând care îmi vine în minte e legat de o frază din „Noaptea de Sânziene” a lui Mircea Eliade. Acolo, personajul principal, Ștefan Viziru, îi predictează iubitei sale, Ileana, că va îmbătrâni departe de țară, înconjurată de nepoți care nu vor înțelege o boabă din limba românească.

Revistă literară: 
articol