... dacă nu ești membru Hermeneia, dar îți place să scrii poezie sau proză, articole sau scenete, ești invitat(ă) să îți creezi un cont și să devii parte a unui spațiu literar care zilnic îți va oferi surprize.

imaginea utilizatorului solomon

V

după orice victorie rămâne cel puțin un leș
vin camarazii afurisită bombă ei au scăpat
vin sanitarii constată e dus
altul la constatat

(apoi se toarnă detergent pe asfalt
pericol de alunecare pe carosabil curat
pașiți atent circulați elegant)

după orice victorie ridicăm in două degete
o targă cu cel puțin o sfâșiere
o tumefiere
o amputare
o reminiscență

apoi urcăm pe podium

imaginea utilizatorului poema

poem marin

cântec de îmblânzit picioarele mângâiate de vânt şi de soare

nu ştiam că, urcând,
mă voi lovi cu capul de un soi de moarte înflorită

mă va înghiţi paradisul cireşilor ca pe o rădăcină săvârşită dintr-o uriaşă greşeală

timpul acesta nu va mai fi recunoaşterea bătăilor de inimă
care şi pe mine m-au răsfăţat câţiva ani
numindu-mă „pescăreasa”

iubindu-mi bărbatul de brad într-o preafrumoasă bărcuţă cu pânze
purtată de vânt spre un ţărm năpădit de cireşi,
cu rădăcinile încercând să se domesticească în nisipul mirosind a lemn umezit şi a ploaie,

imaginea utilizatorului emiemi

don't die before i do

o pasăre moartă pe acoperișul cauciucat al unei terase
ai crede că doarme dacă n-ar fi lîngă ea alta care îi ciugulește din piept
mîinile mele crapă ca atunci cînd bunică-mea spărgea ouăle de tigaie
un divan moale și o icoană îmi trec prin fața ochilor un scurt moment de luciditate
în creierul meu e un cer întunecat și fiecare sinapsă un fulger

imaginea utilizatorului aziza ruhy

ninsoarea nu e decât o iluzie a cuvintelor reci

oricât aș da din mâini nu zbor
iese atâta amar de cenușă că timpul se închină în fața mea
doar eu și timpul ne suntem propriul oxigen
creaturi cu lacrimi făcute din nasturi
noi facem și dealuri din lacrimi și plângem
când un nasture se descoase
plângem când tremuratul mâinilor anunță ploaia cu nasturi
doar copiii au gură și strigă și coboară în strigătul lor
acolo unde locuiește unicul cerșetor al lumii
el ronțăie nori, din nori copiii cresc, din nori se fac mai târziu
stările de agonie

imaginea utilizatorului nicodem

ultimul sprint

plouă obraznic
cmielnicki mă face să mă gândesc
la zăpadă
poezia îmi cere bucăți prea mari din timp
nu sînt gata să-l rup
îl iau și-l așez întreg în sertarul biroului

pe deasupra casei trec
spre țările calde ultimele frunze rupte
din plopi cafeaua e destul de puternică
să ridice-n picioare orașul
vântul ca un dirijor iscusit duce o
acapella pe lacul de vis-a-vis unde
un cârd de gâște sălbatice așteaptă
revelionul

imaginea utilizatorului Marquise de Sade

the final countdown

*
există în noi o cameră obscură în care
fiecare își alege lumina
împrumutăm bucuria ne simțim
mai ușori mâinile picioarele nu
ne mai sunt străine nefericirea e un negativ
o developăm cu grijă o agățăm la uscat de
un fir de păianjen ne răsucim până
se rupe arcul apoi sincopați
sărim în gol cu ochii deschiși
nu ne mai e frică

*
ne hrănim cu amintiri fezandate

imaginea utilizatorului anna

derivă

imaginea ta stă înzăpezită
în cizmele de cauciuc

te-aș invita la un ceai
dar n-o să mai știu
unde se termină noaptea
unde mîngîierea ta

mai bine spînzur dorințele astea
de creanga cea mai înaltă
a lunii

apoi las foamea
să urce
pe sub cămașa subțire

imaginea utilizatorului alma

Mirabile Dictu

lansare de carte

Muzeul Literaturii Române Iași și Societatea Junimea ‘90 organizează, sâmbătă, 9 iunie 2007, începând cu ora 17, la Galeriile “Pod Pogor – Fiul” de la Casa Pogor din Iași, a VIII-a ediție a Cenaclului Virtualia.

Din program:

Lansare de carte:

Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007

Gabriela Petrache - “Serpentine bizare” - Editura T, Iași, 2007

Dan Tristian - "Umblet" - Editura Măiastra, Tg. Jiu, 2007

Recitare de poezie - membrii Cenaclului Virtualia Iași

Jazz: Mihaela Gârlea & Andrei Hrubaru

Chitară: Ramy Secrieru

imaginea utilizatorului Virgil

după douăzeci de ani (II)

cine ar vrea să își mai amintească ceva acum cînd s-a străduit atît de mult să uite...

Da, probabil e o prostie să mă gîndesc la ideea asta cu “după douăzeci de ani”. Cineva mai în glumă sau mai în serios m-a întrebat dacă are vreo legătură cu Dumas. Probabil ar fi fost mai interesantă amintirea unei povești de amor, nu, după douăzeci de ani? La urma urmei ce sînt douăzeci de ani?... Noi nu ne cunoaștem aproape de loc – nici măcar contrafăcută – vreo mie de ani de istorie. După plecarea lui Aurelian în 271 și pînă în vremea lui Basarab I, prin anii 1330, nu prea știm ce ni s-a întîmplat. De fapt nici nu știm ce eram sau cine eram. Cumani, berladnici, pecenegi, avari, costoboci? Față de mia aceea de ani acești douăzeci sînt o biată glumă. O glumă sinistră cît o generație de adolescenți rupți la suflet și tastînd SMS-uri.

Proză: 
imaginea utilizatorului Crin

cred că așa se întâmplă

plauzibil, nu?

La început îl priveau curioși însă cu timpul s-au obișnuit. Bătrânul era ca un mobilier de cârciumă: vechi, îmbibat cu miros de alge și apă de mare, ședea mereu la aceeași masă, privind către țărm, având în buzunar clasica sticlă cu rom. Îl observau copiii care se așezau lângă el atunci când părinții povesteau despre ultima furtună, despre ultimul vas cu pește întors, se înjurau, se îmbrânceau iar în timpul iernii dispăreau, cu copiii lor cu tot. Nu vorbeau cu el, și dacă ai fi întrebat pe oricare dintre aceștia, niciunul n-ar fi putut să spună exact de ce anume se întâmpla asta, poate pentru că bătrânul părea că nu vorbește, sau dacă o făcea era un soi de mormăială interioară.

Proză: 
imaginea utilizatorului aalizeei

scrisoare de limpezit privirea

***

draga mea,

îţi scriu din nou de pe ţărmurile albe şi pustii. aici, împreună cu primul meu grămătic Alesandros îmi petrec ultimele zile ale vieţii mele. a trecut destulă vreme de cînd cineva a venit la mine – nu, nu era plăsmuire aievea era, aşa cum ţi-am spus - şi a zis: eu sînt partea de vorbire care se cuvine să stea înaintea ta pentru a da sens mișcării. ştii că de atunci singura cămaşă pe care am îmbrăcat-o ai fost tu. îţi aminteşti visul meu care se repeta de fiecare dată cînd puneam capul pe hîrtie ca pe o pernă? o cunună perlată cu amintiri aşezată pe creştetul morţii! îl mai am încă dar azi nu mă mai cred aşa de tînăr şi frumos văzut de sus.

Proză: 
imaginea utilizatorului francisc

clona_terorista

- Domnule poet Dorin Cozan, în primul rând, copleșit de acest moment în care ne-am adunat astăzi aici pentru a vorbi – căci ce este poetul dacă nu o pată de sânge care vorbește? – a vorbi, deci, despre un subiect etern uman și nu numai – the clone. În al doilea rând, aș întreba direct: există clone?
- Întrebați domnișoara dragă!
- Oh, sunteți spiritual, desigur... Deci, așa cum bunicul meu căuta pe cer, seara, când o aștepta pe Luna de la cireadă, aștepta extratereștrii, la fel mă întreb și vă întreb: există clonele? Și, dacă da, ce părere aveți dvs despre..?

Revistă literară: 
imaginea utilizatorului Crin

in the pursuit of happiness (I)

n-ar fi fost mai bine să fie toti lăsaţi să fie un pic ciudați?

Ușa se închide lent în spatele Luizei cu un click cunoscut pentru colegele de cameră. E îmbrăcată într-un trenning cu o dungă albă de-a lungul mânecilor, care se mulează pe dimensiunile standard, bluza îi coboară până la nivelul taliei, iar pe abdomen atârnă șnurul alb al pantalonilor. Luiza are o constituție filiformă la care se adaugă un aer de visător ireversibil, de zburător introvertit. Conformația ei e o tramă biotipală care trece din generație în generație, astfel corpul ei armonios, subțire, de o senzualitate redundantă, se unduiește fin dând senzația unor lecții genetice de etichetă. Structura articulațiilor ei face din simplul mers, din întinsul rufelor, din genericul gest al ridicării unei țigări o poezie mecanică. E naturalul, e autenticul unei femei frumoase. Și ciudate.

Proză: 
imaginea utilizatorului Dorel

Stupidităţi...aniversare

...

Din Craiova, primesc, negreşit, prin e-mail, în format pdf, CONSTELAŢII DIAMANTINE, „revistă de cultură universală (SIC!) editată sub egida Ligii Scriitorilor Români”. * Cum e turcul, şi pistolul sau, mai exact, cum e Liga, şi revista! De un bombasticism fără limite, sporit, în ultimul număr – 8 (12), August 2011 – de împrejurarea că publicaţia împlineşte un an de apariţie. * Dacă e aniversare, sunt obligatorii şi articolele corespunzătoare, eventual, de bilanţ. * Iată ce zice (just, în principiu, dincolo de patetismul retoric), doamna Doina Drăguţ, redactor-şef: ” Revista CONSTELAŢII DIAMANTINE, în scurtul ei parcurs, de un an, a încercat să se axeze pe cultul valorii, să depăşească graniţele naţionalismului, având o deschidere spre universalitate, spre nemărginire.

Revistă literară: 
imaginea utilizatorului solomon

La BUCHAREST MUSIC FILM FESTIVAL 2011 "se dă" artă gratis!

PROGRAM BUCHAREST MUSIC FILM FESTIVAL 2011

ArCuB - Centrul de Proiecte Culturale al Primăriei Municipiului Bucureşti vă invită, pentru al VI-lea an consecutiv, la startul maratonului de muzică şi film din Piaţa „George Enescu”, între 24 iunie şi 2 iulie: BUCHAREST MUSIC FILM FESTIVAL.

PROGRAM BUCHAREST MUSIC FILM FESTIVAL 2011
Piaţa George Enescu
24 iunie – 2 iulie

Artă: 
imaginea utilizatorului francisc

Urâții - lansare de carte

- Carevasăzică, moncher, o lansezi iar...
- Lansez, carevasăzică, coane Fănică, lansez. De ce să nu lansez?
- Și după cum spui ieri, o lansezi...
- Aha, o...
- Când?
- Când, ce?
- Când o...
- O...
- O lansezi, moncher, o lansezi! De ce să n-o lansezi?
- Dacă spui mata, așa fac! Dar, când?
- Când, ce?
- Când o...
- O, asta când vrea ea! Eu,unu, n-am prințipuri aici. E moft, coane Fănică! Moft! Da editura e sau nu e o Doamnă?
- Așa zici?
- Așa zic.
- Nu altfel?
- Nu!
- Se poate?