... dacă nu ești membru Hermeneia, dar îți place să scrii poezie sau proză, articole sau scenete, ești invitat(ă) să îți creezi un cont și să devii parte a unui spațiu literar care zilnic îți va oferi surprize.

imaginea utilizatorului Virgil

dark glaze

...

sper să nu mor pînă nu te voi face fericită
pînă se face dimineață
voi încerca moartea în rate voi încerca orice
îmi voi ipoteca amintirile
intuițiile
și mașina
numai promite-mi jură-mi că [nu ne mai]
iubim prin computer
prin poezie
iubim prin orice
pînă cînd peste oglinzi schismatice
nopțile trec ploaia
și tu [la fel de]
umedă luna iese din noi
ca o lămîie crudă

imaginea utilizatorului arty

nu mai mult

el desenează poeme în culori galbene pe ziduri albe
și orașul strălucește la soare în el doar vină
și marea
nu mai mult
după amiază când orașul e uitat să doarmă
ea vine întotdeauna să citească singură

într-o zi vântul a șters pagina lui și orașul
nu a observat

dar voi
nu ați întâlnit o fată cu genele de aur?

imaginea utilizatorului Virgil

denver blues I

frigul iubirilor de cartier

e întuneric
orașul doarme ca o femeie înainte de naștere
lăsat greu pe spate își așteaptă durerile dimineții
murdare străzile latră uneori înfundat
apoi amorțesc adulmecînd mirosul albastru
frigul iubirilor de cartier
mănușile albe ale somnului
ating amăgitor conturul lor sinusoidal
scalpelul pătrunde rece
o naștere perfectă
de umbre

imaginea utilizatorului emiemi

coma white

scrisori pentru opi

noaptea se tolănește ca un cîine de pază la o casă de lux.
copacii fornăie se strîng unii într-alții ca mieii în staul.
plouă deschid gura și gura se umple de apă.
dar nu mă înec.
dumnezeu mă trage de păr mă ține în viață.
eu îl înjur îi spun lasă-mă să mă duc la ei mei.

speli vase sprijinită în coate eu rîd.
nimic nu prevestește ura și ochii scoși din orbite.

imaginea utilizatorului Trinity

Apucîndu-l de falcă

ridică-te
ridică-te şi umblă îţi zic
ori vrei să fii cărat cu roaba la groapa cu ceilalţi
ce-mi stai chircit între pături cu pumnii la gură
în nopţile albe şi reci,
ca-n pian clapele

te scoală , blegule bleg
vrei lapte? dude? lego?
vrei trup de bărbat? inimă de copil?
ai tras după tine un tanc peste carne şi oase
şi-acum te culci peste ele
le pipăi, le pupi şi le mîngîi pe cap

imaginea utilizatorului Sancho Panza

pe marginea patului nu cresc poezii

***

nimic nu te mişcă. nimic nu te apără. nici draperia nici asigurarea de viaţă
nici câinele din ce în ce mai bătrân care se uită în ochii
unui om din ce în ce mai bătrân.

se trage în tine din plin. cu de toate. şi
toate se sparg ca nişte gloanţe de paintboll. şi toate se şterg
în primul minut de tăcere. ştii
tăcerea aceea în care auzi

imaginea utilizatorului francisc

hai li, hai do..

sî ni oprim aiși un timp
privind spre lac, prin crengile-astea rupte, iți voi spune, iar, o poveste
c-un dumnezeu cari o fi plâns (dijiaba) trecerea noastră prin această lumină
și piatra a luat de pe inimă și-a pus-o aici, în drumu` și-n aeru` nostru

hai, li, lângă mine
cu genunchii strânși
ascultă...zgârie lumina rugul trandafirilor

imaginea utilizatorului Cosmacpan

o noapte cât veșnicia

m-am închis în liniștea iubirii
și m-am ascultat murind
murmurând un rest de lumină
la umbra genelor aburite.
din floarea cuielor grave
picură lacrima stelei neprivite
și-a apusului biciuit de ploaie
zburătăcind ca flacăra feștilă
lemnul spinului mă soarbe
și carnea se dăruie ofrandă
înălțând catapeteasmă de oase
cheie de boltă, lacrima.

Experiment literar: 
imaginea utilizatorului emiemi

bună dimineața din nou

mi-aș dori să fiu tom sawyer
să-i am alături pe huck și pe joe
să dispar o vreme din viețile tale
undeva pe o insulă aproape
să mănînc ouă de broască țestoasă coapte în spuză
noaptea să ascult în secret ce gîndești despre mine
apoi să m-arăt în toată splendoarea și tu să mă cerți
că ți-am făcut una ca asta

demult
tare demult
sîmbăta mergeam cu o colegă de clasă la orfelinat

imaginea utilizatorului Djamal

Apus de soare… Coucher de soleil…

Antologie româno-franceză de haiku

Pe coperta a IV-a:

Titlul acestei antologii, „Apus de soare”, şi-a găsit ecoul în poemul haiku de aici:
Apus de soare –
la plecare umbra ta
ar mai rămâne

Le titre de cette anthologie, „Coucher de soleil”, trouva son echo dans le poeme haiku que voici:
Coucher de soleil –
au départ ton ombre
voudrait encore rester

La Editura Societăţii Scriitorilor Români din Bucureşti, a apărut în aceste zile Antologia de haiku intitulată „Apus de soare…/ Coucher de soleil…” Antologator este Valentin Nicoliţov, preşedintele Societăţii Române de Haiku din Bucureşti din 2009, redactorul şef al revistei HAIKU.

Antologatorul le mulţumeşte tuturor celor care au contribuit benevol la realizarea acestei cărţi :
- autorilor (români şi francezi) ;

imaginea utilizatorului Sixtus

Glosă pe marginea «Matricei stilistice» (Lucian Blaga)

"Gândirea și practicarea istorică a culturilor-monadă pot fi depășite, pot fi făcute să nu mai apese,
ci să devină… ca un altfel de teritoriu, mediu liminal de comunicare și rezonanță….
Astfel, se creează un fel de spațiu gri, un spațiu de întâlnire, un spațiu de împletire, un spațiu încă
fără un stil dominant. Dar un spațiu, unde libertatea stilistică este nemaiîntâlnită până acum. Două
valuri care se sparg unul în celălalt, lăsând în urmă o spumă fascinantă. De un astfel de spațiu
beneficiază România. Occident sau Orient? Nici Occident, nici Orient. Sau amândouă o dată." (
Daniel Sur, 'A treia cale', NOEMA, vol. IV, 2005)

*

Autohtonismul (curentele acestuia: Semănătorism, Poporanism, Gândirism), Dacismul și

imaginea utilizatorului Călin Sămărghiţan

Fuga

Nimeni nu mai știa cum începuse totul. Ne mai aminteam doar că fugeam din calea apelor. Grupuri răzlețe urcam, de multe ori în fugă, înspre locuri în care speram că apa nu ne poate ajunge. Ploaia cădea deasă, constant, impasibil, dar blândă, fără furtună, fără vreun fulger, fără vreun tunet, care să ne înspăimânte și mai mult. Dar parcă tot nu era de ajuns pentru așa puhoi de apă. Mulți vorbeau că s-ar fi fărâmat barajele din munți, iar acum apele năvăleau la vale. Alții spuneau că barajele fuseseră înghițite de mult.

Urcam. Grupul nostru fusese numeros la început, dar se rupsese în altele mai mici care apucaseră alte căi, în aceeași fugă disperată, de urcuș continuu deasupra apelor.

Proză: 
imaginea utilizatorului Sixtus

Inelul (2)

pseudo-microroman fractal

*

În camera din hotelul de pe malul Mãrii, e liniște. O dupã amiazã de Primãvarã caldã. Camera - de dimensiuni obișnuite. Fãrã nimic fantast (așa cum îmi apare ea, uneori, între somn și trezie).

Proză: 
imaginea utilizatorului Virgil

haos și ordine

jurnal imaginar

Ar trebui să fac ordine în acest haos din cameră, de pe masă. Haosul care s-a revărsat deja dincolo de ușă, pe hol. Ca un fel de lene generalizată amestecată cu amînare și neîncredere. Haosul, ca un rînjet sarcastic al entropiei rîzînd înfundat undeva în cotloanele universului. Parcă spunîndu-mi „ai văzut, tot eu am avut dreptate”. Totul a început odată cu căldura. Și cu promisiunile încălcate de alții. Omul e o ființă ciudată. E ca una din acele busole vechi de aramă. Poate stricată, poate spartă sau îndoită. Dar totdeauna străduindu-se să arate ceva, un fel de direcție, de țintă.

Proză: 
imaginea utilizatorului Ardagast

Șarpele de aramă (VIII)

VIII

Se gândea tot mai mult la fotografia de nuntă a gazdei, la soțul ei negricios cu început de chelie și mustața subțire ca spicul de grâu lovit de tăciune. Alături de ea, în floarea vârstei, cu chipul oval și bărbie tăioasă, el ar fi trebuit, printr-o destindere a trăsăturilor și o îmblânzire a privirii care exprima, singular, gândul acelui moment, să apară diferit față de realitate .
Direcția în care privea trăda distanțarea de mireasă și mai ales de buchetul ei de flori ridicat prea sus pentru a intra în cadru. Părea să se fi ridicat pe vârfuri pentru a fi mai înalt. Fruntea i se încruntase obosit iar buza de jos i se răsfrângea într-un geamăt de durere.

Proză: 
imaginea utilizatorului dudu

Jurnal de bord

Căpitanul m-a pus azi să frec puntea trei ore. Doar pe mine. Asta pentru că aseară, după ce ne-am afumat niţel, am început să discutăm în contradictoriu: el mi se lăuda că după cursa asta, în cele nouă luni de pauză, va face tot posibilul să-şi structureze poemele şi să le publice în două, trei cărţi.

Proză: 
imaginea utilizatorului emiemi

she was here

trei nopți nedormite+un pod rupt

pe bunică-miu l-au adus de sîmbătă în oraș. apa intrase în șopron. a tot crescut pînă a ajuns la ferestre. norocul lui a fost că n-a avut animale. doar cîteva găini prăpădite și năpîrlite care scoteau ciocul din apă de parcă ar fi fost niște periscoape de submarin. și cîinele a schelălăit pînă l-a acoperit apa.

n-am putut să-ți răspund atunci. iar concluzia ta logică a fost că am pe altcineva. e mai simplu să crezi asta, nu? da draga mea, îți pare rău că ai făcut sex fără prezervativ îți pare rău că ai dat peste mine. da draga mea. te-am înșelat. cu apa asta care de trei zile nu mai vrea să iasă din mine din case din fîntîni și din gropile morților. nu mai avem unde să ne îngropăm morții. dacă sapi pămîntul te dă afară acolo doarme apa. și noi unde dracu să ne punem morții? în cer?

Proză: