... dacă nu ești membru Hermeneia, dar îți place să scrii poezie sau proză, articole sau scenete, ești invitat(ă) să îți creezi un cont și să devii parte a unui spațiu literar care zilnic îți va oferi surprize.

Texte pe Hermeneia

Continuare...

imaginea utilizatorului elena katamira

poem lung in care plouă

elena katamira -

plouă triumfător în orașul
cu edificii multicolore
cu baruri jegoase
cu depozite uriașe de alimente și șobolani
cu biblioteci secrete pentru toate femeile singure din lume
cu bănci falimentare, mincinoase
cu biserici monumentale, mincinoase și ele
plouă și se inundă canalizările
și se strică clopotele
și se întorc oamenii în umbrelele lor ca în niște chilii
și se inundă strazile și etajele
și turnurile și catedralele
și eu , cocoțată undeva , pe un rest de poem
savurez toamna asta atât de necesară

Poezie: 
poezie generală
imaginea utilizatorului Virgil

redivivus

Virgil -
clona

am mai clonat un an
îl eviscerăm pe cel vechi
sîntem balcanici aprobările sînt formalități nesuferite
oricum a murit nu ne mai poate da nici un acord
pentru donare de organe
vom lua zilele de vară
încă mustesc de soare
scoatem și aruncăm săptămînile alea nenorocite de inundații
mizeria toamnei zăduful
scoatem duminicile din aprilie
mai sînt și niște săptămîni întregi prin august

Poezie: 
poezie generală
imaginea utilizatorului a.a.a.

Suspect de poezie

a.a.a. -

Sunt un bărbat trecut de a patra copilărie,
puţin anxios, puţin uimit, puţin limitat,
deschis spre vechi, am podul palmelor înfipt
în senzorii de nemişcare, traversez visele
numai pe roşu,
ţin oameni pe lângă mine cum îşi ţin casele
ţiglele pe acoperiş –
statul împreună e ca
statul pe întuneric cu ledul de la brichetă în inima
partenerului –
m-am obişnuit să vibrez doar între versanţi,
nu mă mai alarmez când cad bolovani,
moale, previzibil, roşu, onest,
ca morţii pe care am avut prilejul
să-i ţin de mână.

Mă înţeleg din auzite cu toate viciile vremii –

Poezie: 
poezie generală
imaginea utilizatorului emiemi

cable car

emiemi -
chamonix

cineva a intrat în mine azi noapte
îmi vindea ponturi despre cum să înţeleg engleza britanică
să nu mă mai uit ca tîmpitu'
la bărbatul din london victoria
care mă ruga să-l ajut să coboare landoul pe scări
mă învăţa să pronunţ corect hello mate
să cer bilete de de tren dus-întors
şi să raportez orice comportament suspect

cineva a intrat în mine azi noapte

Poezie: 
poezie generală
imaginea utilizatorului anna

prin rana de la inimă intră întunericul

anna -

dansezi desculţă în ploaia căzută
de pe aripile păsării
mâinile ţi se deşiră pe ritmul muzicii
devin subţiri parcă-s picioare de păianjen

se îndepărtează tot mai mult de tine
măturătorii de stradă te adună în grămăjoare

prin rana de la inimă intră noaptea
ai vrea să-ţi vinzi sufletul pe 30 de fluturi
dai search pe google nimeni nu cumpără
suflete desperecheate

te gândeşti la sinucidere ca la o romanţă
şi te întrebi mereu
ce legătură poţi avea tu cu cerul
şi cum a intrat şarpele în paradis

Poezie: 
poezie generală
imaginea utilizatorului Virgil

doar eu și clipocitul ploii

Virgil -
...

uneori aș vrea să îmbătrînesc
și nu se mai poate
ai pierdut trenul îmi spun oamenii obișnuiți
așezați pe bucăți de ziare obișnuite
în parcul obișnuit din centru
orașul se învîrtește ca un carusel cu lumini
eu rămîn din nou fără loc
în șeile de aur ale efemerilor ponei
orele cad din pomi una cîte una
toți le culeg
doar mie nu îmi mai rămîne nimic

Poezie: 
poezie generală
imaginea utilizatorului nicodem

fotografie din spaţiu

nicodem -

în noaptea asta spâzurată de lună
intru cu ID-ul meu de intraterestru
în buricul frânghiei morţii
îi desfac nodul cu singurul canin care-l am
noaptea se face nevăzută pe poteca dintre
somn şi coşmar
viaţa merge îndărăt ca racul
din buzunarul pantalonilor dimineţii ies aburi de sânge
cum ies cele două coarne din marea roşie
un arcaş din batalionul pleiadelor aruncă furios

Poezie: 
poezie generală
imaginea utilizatorului Lentib

ranfluare

Lentib -

ziua aceea este ca un bandaj uitat într-un pacient
îngustezi ochii
când îți povestesc
și o fărâmă din tine
se transformă în ancoră
sfârtecându-mi pielea

lumea te privește ca pe un om normal
nimeni nu știe cum vintrele ard
murmurul cardiac
întrece agitația străzii
și uneori apari în fotografiile străinilor ca un abur

important este să treci prin zăbrelele minții
peronul crăpat de iarbă
se oprește în dreptul cinematografului
colonadele scorojite pline de graffiti
străpung aerul greu

Poezie: 
poezie generală

Pagini de interes pe Hermeneia.com

Texte remarcate

Subscribe to Texte remarcate pe Hermeneia.com
mai departe
imaginea utilizatorului nepotul lui rameau

Ce s-a întâmplat cu Victor Brauner?

nepotul lui rameau -
Scurtă biografie Victor Brauner (1903-1966)

Născut în 1903 la Piatra Neamț. La 18 ani se înscrie la școala de Arte Plastice din București unde picteză peisaje stil Cézanne, în spiritul epocii.
Dezvoltă în paralel un stil expresionist cu care apare la expoziții minore. Prima sa lansare importantă este la Galeria Mozart în anul 1924. Participă, co-fondator, la fundația revistei dadaiste 75H.P în București. Acolo lansează împreună cu Ilarie Voronca manifestul "picto-poeziei": picturi în ulei peste care se plasau texte sau cuvinte din vocabularul futurist-dadaist pe atunci în plină dezvoltare.

Artă: 
arte plastice & arhitectură
imaginea utilizatorului emiemi

terminalul

emiemi -

la o adică puțin mi-a păsat. mă uitam la piercingul lui la fesul lui. povestea lui părea credibilă bunul lui simț părea credibil. la o adică povestea lui cu mici variațiuni a fost povestea mea. cîteodată te simți vinovat pentru că ți-ai părăsit povestea și cineva e nevoit s-o trăiască în locul tău.

dacă te deranjez spune-mi. nu mă deranjezi. sînt din constanța am adormit în sala de aștepare și mi-au furat toți banii. tre' să strîng vreo trei sute de mii într-o oră. îți dau numărul lu' taică-miu să-ți trimită banii. nu sînt cerșetor asta e n-am crezut că mi se poate întîmpla.

Proză: 
jurnal
imaginea utilizatorului urabuzdugan

Mănânc nisip

urabuzdugan -

Taxiul opreşte. Cobor fericit. Plec cu avionul. Aeroportul arată atât de seducător: aeronave colorate, şerpuiri asfaltice bine reliefate de luminiţe laterale, turnul care veghează siguranţa zborurilor şi, bineînţeles, impunătoarele terminale cu scări rulante în toate direcţiile, totul e magic.

Intru în terminal unde miroase numai a parfumuri de la duty-free. Mă eliberez de povara genţilor şi rămân, în sfârşit, doar cu portofelul, paşaportul şi avioanele care se văd prin geamul clădirii, trei avioane de dimensiuni medii cât şi un jumbo-jet care zace leneş. Aş vrea să zbor cu avionul din mijloc, are un trifoi pe coadă şi e albastru, culoarea mea preferată.

Proză: 
povestire
imaginea utilizatorului Crin

septembrie

Crin -
Ceahlău

Îmi amintesc că într-un film, personajul principal, jucat de Jodie Foster, ajunge proiectat în univers. Între galaxii, nu poate spune decît "they should`ve sent a poet up here..." Mi-am amintit de film la 7 dimineața fugind cu patura în spate prin fața Dochiei, și nu nimeream nicicum butonul potrivit...

Artă: 
fotografie
imaginea utilizatorului Sixtus

Bufonul

Sixtus -

Într-un excelent text al lui Isaac Asimov, intitulat „Bufonul”, se povestesc, pe scurt, următoarele: exista un cerc restrâns de hiper-super dotați și un hiper-super computer. La care hiper-superii și așa mai departe erau singurii care aveau acces. Pentru a pune tot soiul de întrebări de ale căror răspunsuri, date de calculator, depindea soarta omenirii. Unul dintre hiper-superi a început să alimenteze, într-o veselie, hiper-superul cu o grămadă nesfârșită de bancuri. Pe care obișnuia să le spună cui vrea și cui nu vrea. De aceea fusese poreclit „Bufonul”. După ce a ghiftuit bine mașina, a hotărât că a venit timpul să afle răspunsul ei la trei întrebări:

imaginea utilizatorului Virgil

Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu?

Virgil -
masă rotundă la hermeneia

Să încep cu contextul întrebărilor pe care vreau să le lansez la această masă rotundă. Se spune în general că nu se mai scrie poezie așa cum se făcea odată. Că poezia este un gen apus, că și-a pierdut actualitatea, relevanța, sau că pur și simplu nu mai există poeți adevărați. Mai mult sau mai puțin nostalgic, resemnat mulți, chiar poeți, vorbesc așa.

Revistă literară: 
dialog
imaginea utilizatorului Ardagast

Palisada

Ardagast -

...

Devenise obișnuită ieșirea pe fereastră în aerul parfumat de regina nopții. Se asigura că este singurul care nu doarme și se strecura ca o umbră în lumina lunii, călcând menta din fața casei. Își lua ustensilele și evita poarta zgomotoasă lăsându-se să alunece, pe o creangă lăsată de vișin, în șanțul cu urmele ultimei ploi. Simptome doar de el știute îl mânau să străbată kilometri de luncă, să-și aștepte pe malul apei criza. După linia ferată, trebuia să străbată barajul de ceață. Prea puține indicii ale drumului ocolitor de stâni i se înfățișau în iarba udă.

Proză: 
povestire
imaginea utilizatorului Dorel

Cum poţi fi (t)ratat ca scriitor*

Dorel -
O fiziologie a autorlâcului contemporan

LITERATURA a fost întotdeauna plină de grafomani şi veleitari, dar parcă niciodată ca în ultimele două decenii, de când s-a dat drumul la tipărit. Sute de autori, care umblaseră în zadar pe la editurile de stat cu manuscrisele în traistă, şi-au putut vedea, în sfârşit, copiii visaţi, care aveau forma cărţilor (fără a fi, de fapt, cărţi). S-a dovedit, astfel, că adevărata literatură „de sertar” – despre care s-a vorbit atâta – a fost mai ales subliteratura. Evident că, după ce şi-au trimis în lume (aşa vine vorba) primele volume, autorii în cauză s-au aşternut cu hărnicie şi tenacitate la producerea altora.

Revistă literară: 
articol