scenariu

imaginea utilizatorului stefan doru dancus

Avocatii Cerului

AVOCAȚII CERULUI
Procesul lui Ștefan Doru Dăncuș
Alocuțiune citită la începutul ședinței

M-am trezit într-o primăvară târzie, într-o lume în care păianjenii împăienjeneau totul. Plase și pânze superbe îi acopereau cerul. Orice Om ce învăța zborul ajungea doar până la ele și era prins și mursecat. Numai viermii viețuiau acolo, sub acoperișul țesut cu măiestrie și rotit mereu, pentru ca generațiile să nu observe ridicolul acelei latrine temporale.

Teatru: 
imaginea utilizatorului survivivore

Unghiul mort al scriiturii II

(after an idea outcrossed with L. I.)

PERSONAJE:
Autorul
Personajul
Piesa
Spectatorul

Autorul: starea tace

Personajul: se preface că nu e aici

Autorul: (către Piesă) starea erai tu

Spectatorul: (către Piesă) dar n-ai observat

Personajul: ziceai că ești o stare

Piesa: dar câteodată tac, mă fac că nu văd

Personajul: deci erai cu fața întoarsă

Piesa: aștept

Piesa: (doar apăsare)

Piesa, Personajul: (către Autor, tare) te-ai autosuspendat?

Piesa: deci mă obligi să te percep aici

Personajul: lași un om într-un labirint

Autorul: mă scuzați, sunt și eu prins într-un alt labirint. Vorbeam cu Spectatorul și stabileam detaliile pentru piesa de mâine

Pesonajul: (ca un personaj care se uită în sus spre autorul uriaș de deasupra capului)

Teatru: 
imaginea utilizatorului Mihaylo

Ibovnice cu ochi de Maramureș (I)

Actul I

(Comedie populară în 3 acte)

Motto: «Nu-s picioare ca la Floare...
Aşe mândre şi uşoare.»
(din folclorul maramureşan)

Persoanajele

IONAŞCU GORUN, ţapinar, între două vârste.
FLOARE, nevasta lui Gorun, cu mult mai tânără decât el.
LUPU CIOMAG, tânăr gospodar,oier.
IZA, nevasta lui Lupu Ciomag.
CODRU TOPOR, pădurarul satului.
BABA DRAGUTINA, descântătoare de farmece.

ACTUL I

În casa lui Ionaşcu Gorun.

Teatru: 
imaginea utilizatorului Mihaylo

Logodnicii Amaltheiei (scenele XVIII-XXII)

Comedie într-un act

SCENA XVIII

Amaltheia singură

AMALTHEIA:
Ei, na poftim, prietene am vrut, prietene am. Cine dracu’ m-a pus să mă nasc fată mare?... Gata, ajunge! Mă fac curvă!
(Sună telefonul, îl dă pe spiker.)
Aloou!
VOCEA:
Domnișoara?...
AMALTHEIA:
Da chiar ea!
VOCEA:
Vai ce bine îmi pare, eu… știți…
AMALTHEIA:
Cu cine am onoarea?
VOCEA:
Ce aveți?
AMALTHEIA:
Cu cine vorbesc?
VOCEA:
Cu mine!
AMALTHEIA:
Ați uitat să vă prezentați!
VOCEA:
Unde?
AMALTHEIA:
Spuneți-mi cine sunteți?
VOCEA:
Știți, eu v-am sunat…
AMALTHEIA:
Domnule dacă nu te prezinți îți închid telefonul în nas!
VOCEA:
În nas… ce nas?...
AMALTHEIA:
Este o expresie, așa se spune.
VOCEA:
Expresie?... Interesant!
AMALTHEIA:

Teatru: 
imaginea utilizatorului cvasiliu

Oglinda si pendulul 23

Personajele: un doctor bătrân cu ochelarii căzuți pe vârful nasului; un tânăr subțire și blond; o fată îmbrăcată băiețește și tunsă scurt. O lampă cu lumină albă, un fotoliu, o canapea, un pendul.
Actul 1. Scena 1. Tânărul întins pe canapea; doctorul înfundat în fotoliu.
Bătrânul: Visezi?
Tânărul: Dacă visez noaptea sau dacă las frâu liber închipuirii când sunt treaz?
B: Vom reveni la închipuiri! Vreau să știu dacă visezi!
T: Dorm prea puțin ca să și visez. Dar uneori îmi pare că nici nu mă mai trezesc, parcă ar fi un vis continuu. Se poate visa în vis?
B: Nu poți dormi sau nu vrei să dormi?

Teatru: 

Pagini

Subscribe to scenariu