scenariu

imaginea utilizatorului ygrene

backward

/
Garduri din uluci înșirate adorm într-o rână. Călătorul își înnoadă inima între sforile lor. Două luni suspendate de o parte și de alta a lumii îi mișună prin torace. Închide ochii: lunile îi răsar pe interiorul tâmplelor. Bărbați călări îi țin calea. O poartă deschisă frânge noaptea.

//
Călătorul se trezește la miezul nopții. Pe ulită, casele se fac mici , se sfărâmă sub genunchii gândurilor. Drumul lățește la orizont acoperișul sangvinic . Lumina se strânge ghem. Cerul o zvârlește spre sat. Călătorul e singur.
- Naște!
Ochii i se acoperă de țărână.

///

Teatru: 
imaginea utilizatorului E.Manatu

Katia i Kostea

Scenetă oarecum în “K”

O cantină la un colhoz. Kostea de la “diribau”, asudat și plin de praf, intră și dă să intre în bucătărie. Katea, “dejurnaia”, îi iese înainte.
Katea: Tî kuda?
Kostea: Na kuhne.
Katea (vigilentă): Stoi! Kto tî?
Kostea: Ia kamandir.
Katea (pufnind în rîs neîncrezătoare): Kakoi kamandir?
Kostea: Kamandir karaulî.
Katea: Hm! Kak tibea zavut?
Kostea: Kostea.
Katea (întinzîndu-i mîna): Katea!
(Își strîng mîinile tovărășește)
Kostea (face semn cu mîna la gură): Katea, kușat’ nado!
Katea: Nicivo kușat.
Kostea: Kak nicivo?! (disperat): Katea, Katiușa! Kușat’, kușat’ nado.
Katea (neînduplecată): Nicivo.
Kostea (schimbînd foaia): Katea, tî kalhoznița?
Katea: Kaneșno. Ia kambainerka i kasirșa.

Teatru: 
imaginea utilizatorului nepotul lui rameau

în așteptarea lui Rameau

Pentru Ioana Barac Grigore

-crezi că o sa vină?
-de ce să nu vină? arhontele a zis că e pe drum
-nu știu, păunii zboară cam jos azi, e un semn de durere
-o durere ca un ac în splină?
-mai curând cât o întâlnire. Stai în vitrină la Café de Flore și o astepți, trec mii de femei frumoase cu o vulgaritate bine definită cu iz de Chanel, ciorapii mulați pe schelet până la locul pe care îl bănuim oferit parcimonios altuia, de aceia oftăm cu o jale gelos esoterică..asta e durere, eu o numesc eanuvinesindrom.
- dar el, el de ce nu vine? a promis, a făcut piruete, a sărutat larii și penații, unde e bastardul?
- e un tip infect îți spun chiar și basca lui pute
- o momâie, un gunoi!
- precis că e incult și sever perversul

Teatru: 
imaginea utilizatorului Mihaylo

Logodnicii Amaltheiei (scenele XIII-XVII)

Comedie într-un act

SCENA XIII

Paraschiva şi Aglaé

(Își tapează amândouă părul și își șterg cu șervetul colțurile buzelor.)

PARASCHIVA:
Ce zici o fi el?
AGLAÉ:
Cine?
PARASCHIVA:
Ei cine?... Logodnicul dragă, că nu vorbim aici de sfântul Sisoie.
AGLAÉ:
Ce bine ar fi să vină…
PARASCHIVA:
Mie-mi spui?...
AGLAÉ:
Cât m-aș bucura…
PARASCHIVA:
Și eu soro, și eu…
AGLAÉ:
Eu pentru Amaltheia m-aș bucura…
PARASCHIVA:
Și eu soro, la fel…

Teatru: 
imaginea utilizatorului nepotul lui rameau

Teatru Scurt

Personajele: Lali, Călătorul, trenuri

Lali:

stăm trei în pat
deja nu mai are sens să ne ascundem
nu mai are sens
toți știu
că sub patul nostru este gara din perpignan
așteptăm trenul albastru
să oprească
să urcăm în ultimul vagon
fără bilete

Un călator la clasa 3-a:

și să dormim cât să traversăm rusia china americile
cu pantofii noștri văzuți de sub
peste roțile trenului văzut de deasupra

Lali:

ți se ia respirația când găsești atâta frumusețe într-un scandal sexual
plângem și facem dragoste
ca niște copii de greiere
când află adevărul despre toamnă
și despre șinele de tren care au tăiat marea în două

Un om bătrân pe peron:

e atâta frumusețe în ceea ce am uitat
am uitat și nu ne mai amintim

Lali:

dar ceva ne trage mâna în mână

Teatru: 

Pagini

Subscribe to scenariu