scenariu

imaginea utilizatorului urabuzdugan

Oameni moderni

Decor: Un living spaţios cu bucătărie deschisă în spatele scenei. Pe partea dreapta sunt doua uşi, cea de la intrare şi cea care dă în camera tatălui. Pe partea stângă sunt trei uşi. Două de la dormitoare şi una de la baie. În primul plan al scenei, uşor stânga este o măsuţă cu un televizor, în spatele TV-ului este o canapea (planul doi cum ne uităm la scenă). În lateral dreapta este o masă cu trei scaune.

Personaje:

Tata: în jur de 60 de ani, atletic, înalt, prezentabil, impunător

Mama: în jur de 50-55 de ani, cochetă, expansivă, veselă

Teatru: 
imaginea utilizatorului urabuzdugan

Ultima dată când mai mor

piesa de teatru

Personaje: Eusebiu, Amanda, Virgil, Tudor, Domnul Profesor, Igor,

Pe scenă se află o masă şi nişte scaune. Un om sta în poziţie de fetus (Domnul Profesor), o femeie desenează la şevalet (scenografa, Amanda) şi un rus (Igor) care cântă la o chitară pe un scaun. Acesta din urmă stă cu scaunul chiar lângă Domnul Profesor. În scenă intră agitat un tânăr (actorul, Eusebiu).

Eusebiu: (către cei din cameră) Ce s-a întâmplat? Unde e?

Nimeni nu pare dispus să-i răspundă şi nici acesta nu-l observă pe profesor.

Eusebiu: (către scenografă) Ce faci? Unde e?

Amanda: (pictează în continuare nedisturbată de acesta) Vezi să nu calci pe el...

Teatru: 
imaginea utilizatorului E.Manatu

Katia i Kostea

Scenetă oarecum în “K”

O cantină la un colhoz. Kostea de la “diribau”, asudat și plin de praf, intră și dă să intre în bucătărie. Katea, “dejurnaia”, îi iese înainte.
Katea: Tî kuda?
Kostea: Na kuhne.
Katea (vigilentă): Stoi! Kto tî?
Kostea: Ia kamandir.
Katea (pufnind în rîs neîncrezătoare): Kakoi kamandir?
Kostea: Kamandir karaulî.
Katea: Hm! Kak tibea zavut?
Kostea: Kostea.
Katea (întinzîndu-i mîna): Katea!
(Își strîng mîinile tovărășește)
Kostea (face semn cu mîna la gură): Katea, kușat’ nado!
Katea: Nicivo kușat.
Kostea: Kak nicivo?! (disperat): Katea, Katiușa! Kușat’, kușat’ nado.
Katea (neînduplecată): Nicivo.
Kostea (schimbînd foaia): Katea, tî kalhoznița?
Katea: Kaneșno. Ia kambainerka i kasirșa.

Teatru: 
imaginea utilizatorului gEoRgI

monolog I

hai că pe asta n-o mai cred. cum să câștigi tu soarele, privirea dacă nu ai ochi? unghii dacă degetele au fost secerate în furtună?
mama ta îmi spunea că din orice îmbrățișare îți plăcea să faci niște cătușe fără nicio cheie de rezervă. niște dureri înmuiate în sosul filosofiei. întrebări grilă cu variante nule de răspuns. bătături la fiecare deget cu piele cojită, care să nu răspundă la invitațiile articulațiilor. că îndoiai fiecare pliu încă o dată, îl mulai pe mână și te rugai să mori. că orice femeie din fața ta era icoana cu cina cea de taină, rama de la tabloul cu șliț, pantoful din cutia de carton uzat.

Teatru: 
imaginea utilizatorului Virgil

din dialogurile misogine ale lui Fane și Costi - partea a patra

scena a patra

Costi: Ia mai zi Fane, mai citești din cartea aia?
Fane: Taci mă, că ne aude șefu’.
Costi: Lasă mă, că a plecat. N-ai văzut, a plecat sus? A mers la birouri. Nu mai vine pînă la pauză. Mai bine zi tu dacă mai citești sau te-ai lăsat de prostii din alea?
Fane: Ce prostii mă? Nu-s prostii. E despre dragoste. Ce știi tu...
Costi: Bine mă, văd că acum te dai specialist. Ia zi. Ce ai mai citit?
Fane: Păi să vezi.. Da’ nu-ți spun...
Costi: Da’ de ce mă?
Fane: Că văd că faci mișto.
Costi: Nu fac mă. Nu fac. Spune.

Teatru: 

Pagini

Subscribe to scenariu