-crezi că o sa vină?
-de ce să nu vină? arhontele a zis că e pe drum
-nu știu, păunii zboară cam jos azi, e un semn de durere
-o durere ca un ac în splină?
-mai curând cât o întâlnire. Stai în vitrină la Café de Flore și o astepți, trec mii de femei frumoase cu o vulgaritate bine definită cu iz de Chanel, ciorapii mulați pe schelet până la locul pe care îl bănuim oferit parcimonios altuia, de aceia oftăm cu o jale gelos esoterică..asta e durere, eu o numesc eanuvinesindrom.
- dar el, el de ce nu vine? a promis, a făcut piruete, a sărutat larii și penații, unde e bastardul?
- e un tip infect îți spun chiar și basca lui pute
- o momâie, un gunoi!
- precis că e incult și sever perversul
Personaje :
Florina - mama Elenei, 45 de ani, pensionata pe caz de boala, suferinda cu inima;
Elena - fica Florinei, 23 de ani, contabila la o intreprindere de mobila, inocenta si inca virgina;
George - subinginer la aceeasi intreprindere, 28 de ani, prietenul Elenei;
Maria - tiganca, ghicitoare, 65 de ani, femeia care ii face curatenie Florinei;
Jenica - tiganca, ghicitoare, vestita pentru facerea se desfacerea farmecelor.
Locul actiunii :
Un oras, la fel de linistit ca oricare oras al acestei tari, cu oamenii sai buni sau rai, oameni mai mult sau mai putin creduli, oameni mai mult sau mai putin necajiti, oras cu strazile, cu casele, cu amintirile si povestile sale, povesti de dragoste, povesti de groaza, povesti.......
(Floare stă pe pat cu faţa îngropată în palme. Se aud bătăi în uşă, intră Lupu.)
Lupu (Vesel): Seara bună!
Floare (Speriată): Lupule! Ce cauţi aici?
Lupu (Mirat): Păi nu aşa ne-a fost vorba să vin în astă seară?
Floare: S-a întors Ionaşcu!
Lupu (speriat): Unde-i?
Floare: S-a dus până la tine acasă.
Lupu (Mirat): La mine acasă?
Floare: Da!
Lupu: Ce dracu caută la mine, la ora asta?
Floare: Eu l-am trimis.
Lupu: Tu l-ai trimis?
Floare: Da! Nu v-aţi întâlnit?
Lupu: Nu! Da, de ce l-ai trimis la mine?
Floare: Ionaşcu, a aflat despre noi.
Lupu: Nu grăi! De unde ar fi putut afla?...
AVOCAȚII CERULUI
Procesul lui Ștefan Doru Dăncuș
Alocuțiune citită la începutul ședinței
M-am trezit într-o primăvară târzie, într-o lume în care păianjenii împăienjeneau totul. Plase și pânze superbe îi acopereau cerul. Orice Om ce învăța zborul ajungea doar până la ele și era prins și mursecat. Numai viermii viețuiau acolo, sub acoperișul țesut cu măiestrie și rotit mereu, pentru ca generațiile să nu observe ridicolul acelei latrine temporale.
Amândouă deodată sar de pe scaune şi se reped la oglinda agăţată pe perete, se ciocnesc una de alta.
AGLAÉ:
Par-r-rdon!
PARASCHIVA:
Ho, soro, că nu dau turcii! Ce te împingi în mine, de parcă nu ai mai văzut oglindă?
(O împinge cu umărul şi începe să-şi aranjeze părul.)
AGLAÉ:
Eu mă împing în tine?... Tu te împingi în mine… şi, şi…
PARASCHIVA:
Şi mai ce?...
AGLAÉ:
Şi hai odată mai repede!
PARASCHIVA (făcându-i loc.):
Na, uită-te şi tu şi te satură de frumuseţe, numai ai grijă să nu…
AGLAÉ (mirată):
La ce să am grijă?...
PARASCHIVA:
Să nu crape oglinda de atâta farmec. Ha-ha-ha!...
Comentarii aleatorii