trei roze modelează embrionul luminii
pulverizînd refuzul obstinat al cuvintelor
de a scoate din rame de plumb
acel dar al vitraliului
pasărea cu două capete
care tocmai învață
să zboare fără aripi
în încercarea sa primul cap spune
voi străbate arena presărată cu tăciuni încinși
dar aceștia i se lipesc de picioare
și pasărea moare pe rug
al doilea cap spune
adevărata magie se naște cînd dispare orice iluzie
doar atunci cînd se măsoară cu sine
sufletul poate zbura
o pasăre cu două capete
învață din nou cum să zboare
în havuzul din grădina mea
Poezie:
Comentarii
alma -
Interesantă filosofia aici: "adevărata magie se naște cînd dispare orice iluzie", deși iluzia și magia au limite incerte mereu. În rest, poemul este o descriere fără suport, fără rădăcini. Nu știu unde începe și unde se termină și de ce.
Younger Sister -
Așa este Alma, nimeni nu știe de unde vine nici încotro se îndreaptă ceea ce anticii numeau nebunia divină.
vladimir -
Ai asezat in text simboluri de inspiratie gnostica, preluate ulterior de ordinele maconice (rozele) si trimiteri alchimice (plumbul), grefate, mai mult sau mai putin fericit pe o estetica a transparentei aparente (vitraliul - zona la limita sacrului dar mai degraba poarta)... ideea celor doua capete, a aceluia care isi depaseste dualitatea mintii prin sacrificiu (aproape samanic). "adevărata magie se naște cînd dispare orice iluzie"... o formulare relativ spectaculoasa, cat se poate de adevarata, sugerand momentul iluminarii, a trecerii de la umbra lucrurilor la privirea directa a acestora... desi aici multi autori, mai ales din perioada renascentista, te-ar putea contrazice spunandu-ti ca viata si visele sunt facute din acelasi aluat. Havuzul nu reprezinta doar un element decorativ ci mai mult el ia locul altarului, mintea se intoarce in inima, omul se afla in buricul pamantului, unde trecutul si viitorul se reintalnesc in clipa... desigur ca acum si aici totul este posibil, inclusiv calaritul pe vant, sau cum ii spui tu, "zborul fara aripi".
Younger Sister -
Vladimir, uite așa vine într-o zi întîmplarea... ca o moiră. Știi, eu în povestea aceasta pășesc mai cu sfială, ca o soră mai mică, mi-e teamă ca din neștiință sau nebăgare de seamă să nu spulber magia, magia care mi-a fost sugerată chiar de atmosfera acestui site. Transeptul iluminează prin cele trei roze, rozete, cele două fețe ale magiei, cea a iluziei, a vechilor credințe de tip totemic, sau șamanic, așa cum ai scos la iveală, dar care nu se susține în fața realității, ea moare pe rug, pentru că voința care o anima moare înainte de ducerea pînă la capăt a sacrificiului și cea care se naște atunci cînd omul se confruntă cu propriile lui limite și care se naște abia atunci cînd încetează orice iluzie. Omenirea nu știe încă să regleze pe termen lung efectele generate de progresul foarte rapid, invaziv, ca o explozie într-un cadru limitat, finit. Doar atunci cînd cunoști limitele unui pericol te poți feri de laturile negative ale acestuia. Într-adevăr, privesc vitraliul, ca pe o cale de acces și mă simt mai aproape de gnostici. Nu neg magia vieții, visul este o cale, eu caut calea ...
Younger Sister -
Din greșală s-a înregistrat de două ori răspunsul la un comentariu. Este posibilă ștergerea unuia dintre ele?