Djamal -
mama
mătură prin curtea casei
ridică o vrabie moartă
din grămada de frunze
mângâindu-i aripile
mama
îmi aduce un ceai fierbinte
își trece palma
prin firele mele de păr albe
tăcând
din cană
se înălțau atâția aburi spre cer
Poezie:
Comentarii
Aranca -
Deși abia creionat cu nuanțele unui suflet fragil, ca o umbră din altă viață (viața este umbră și vis...), răzbate atâta tristețe din acest poem! Da, tristețe...
Djamal -
Marina, iti multumesc de citire si pentru semn. multa stima
Dihania -
genul de poeme care dor. si pentru ca dor, fugim de ele
Djamal -
dacă poemul reușește să transmită aceea durere sau tristițea de care a vorbit Marina înseamă c-am reușit să transmit ce trebuie și acest lucru mă bucură. vă mulțumesc petru citire
lucian -
melancolie cuprinsa in cuvinte inspirate. felicitari!
lucian -
a! titlul, totusi titlul... cred ca poemul acesta trebuia sa poarte altfel de titlu.
Djamal -
iti multumesc de citire si pentru apreciere. te mai astept cu drag