însetat, caută în izvorul nopții paharul dorit
dând la o parte copacul de ceață al tăcerii, țâșnește în fața lui
unduind muzica unui sentiment necuprins
simte furtuna
o alege
sărutul lins al tălpii, topit în voal de fum
pe perna de nisip ei pleacă într-un dans nesfârșit,
hypnotic o străpunge cu pumnalul
izvorând venin și miere
lângă ei, o cămilă oarbă pipăie întunericul
artistul mort e de două ori mai valoros,
când picta în atelier
era, în schimb, un mare pericol
cuțitul care l-a dezosat de viață ți s-a înfipt în creier
moartea e telefonul umbrei lui, în criză de fise:
mă recunoști? cea mai fidelă amantă a unui bărbat
femeia are în umbra ei o posibilă rivală
așa că
v-o prezint pe Joline
Comentarii aleatorii