"mai gândește-te și la următorul aspect:
dacă, iarăși, acel om, coborând,
s-ar așeza în același scaun de unde a plecat,
oare nu ar avea ochii plini de întunecime,
sosind deodată dinspre lumea însorită?"
Platon, Republica
IX. sânii tăi ca un zid în care îmi împlânt mâinile și le rotesc ca niște sori sunt da sufletul meu respiră și bate din palme mâinile mele au înflorit în miezul înalt mă învârt ca un fierbinte ca o perlă neagră sub limba ta mă întind în trupul tău și mișc țărâna
Comentarii aleatorii