Știam că mă voi învăța cu moartea. Cu cât mușcă mai mult din mine cu atât crește puterea mea asupra ei. Eu o las să intre, ea mă lasă să înțeleg. Dă faldurile grele la o parte și își arată, o clipă, lucirea caninului. Parcă îmi spune cu ăsta te-am mușcat. Te-am iubit te-am mușcat te-am însemnat acum ești a mea ești veșnică. Ea mușcă din mine din ce în ce mai mult, cu un părinte cu un prieten cu un dușman, se hrănește cu mine și mie îmi place. Am hotărât că este un târg cinstit Cu cât mai mult mă consumă moartea cu atât mai veșnică sunt.
Încep acest şir de eseuri cu speranţa că îl voi termina. Fiecare text este un draft (preprint). Le mulţumesc celor care vor comenta. Şi, eventual, vor veni cu sugestii.
§1. Poeticul locuieşte Omul - parafrazând şi comentându-l pe Heidegger
Aproape cu un an în urmă am postat un text pe H. De atunci am făcut o pauză. În acel text spuneam că, fără a-mi mai aroga vreun drept de creator de literatură, voi mai posta, din când în când pe H. numai pentru a-i mai comenta pe alţii şi, eventual, de a scrie despre ce scriu alţii, pe post de scriitor de literatură ratat, adică în calitate de critic („pârât” şi el) . De pe această poziţie vă propun textul care urmează. El nu se doreşte a fi un studiu, ci doare o semnalare a unei anumite tendinţe.
pesemne că nu m-am făcut bine înțeles
și de aceea cuvintele
mi-au rămas abstracte
la fel cum în fiecare noapte
mă pândește zgomotul infam
al așteptării
când tronul domniei vârstei mele
mi se topește încet în auz
și apoi liniște
ți-am povestit deseori despre el
din păcate de când cu ploile astea
s-a dovedit a fi doar
un fake itinerant
luat de ape
lovind casă după casă
acolo
cineva fixează ora
apoi grăbește pasul
iar eu nu îl mai recunosc
M-am gîndit mult în ultimele zile la dificultatea de a fi creștin. Adică la dificultatea de a fi în această relație particulară, compromițătoare cu Hristos. Și nu mă refer la Hristosul blînd, nemișcat din icoane sau din predicile bisericilor. Nu mă refer la Hristosul cultural sau religios. Nici la cel din cărțile de cîntări, din manualele de teologie sau mai știu eu din ce spectacol religios poți vedea zilele astea pe stadioane sau prin mănăstiri. Acel Hristos e OK, este cumsecade. Hristosul acela este cît se poate de recomandabil pentru persoanele de orice vîrstă. E foarte adaptabil.
Comentarii aleatorii