Încep acest şir de eseuri cu speranţa că îl voi termina. Fiecare text este un draft (preprint). Le mulţumesc celor care vor comenta. Şi, eventual, vor veni cu sugestii.
§1. Poeticul locuieşte Omul - parafrazând şi comentându-l pe Heidegger
„Lama Tseten a murit într-un mod extraordinar…Khandro îl îngrijea pe Lama Tseten, căci era tutorele ei…deodată el a chemat-o….şi i-a spus cu blândeţe, «vino încoace, a sosit clipa… [După ce nu voi mai fi] serveşte-ţi maestrul [care este şi al meu: Jamyang Khyentse] cu ardoare». Imediat ea a vrut să plece după maestru, dar el a apucat-o de mânecă. «Nu-l deranja, n-are rost», a zâmbit el. «Cu maestrul lucrurile precum distanţa nu există».
pesemne că nu m-am făcut bine înțeles
și de aceea cuvintele
mi-au rămas abstracte
la fel cum în fiecare noapte
mă pândește zgomotul infam
al așteptării
când tronul domniei vârstei mele
mi se topește încet în auz
și apoi liniște
ți-am povestit deseori despre el
din păcate de când cu ploile astea
s-a dovedit a fi doar
un fake itinerant
luat de ape
lovind casă după casă
acolo
cineva fixează ora
apoi grăbește pasul
iar eu nu îl mai recunosc
M-am gîndit mult în ultimele zile la dificultatea de a fi creștin. Adică la dificultatea de a fi în această relație particulară, compromițătoare cu Hristos. Și nu mă refer la Hristosul blînd, nemișcat din icoane sau din predicile bisericilor. Nu mă refer la Hristosul cultural sau religios. Nici la cel din cărțile de cîntări, din manualele de teologie sau mai știu eu din ce spectacol religios poți vedea zilele astea pe stadioane sau prin mănăstiri. Acel Hristos e OK, este cumsecade. Hristosul acela este cît se poate de recomandabil pentru persoanele de orice vîrstă. E foarte adaptabil.
Comentarii aleatorii