cel mai mult mă enervează diminețile. oamenii se trezesc chirciți ca niște fetuși cu ceară pe ochi apoi caută lucruri importante care să-i facă puțin conștienți.
*
ultimul lucru pe care l-am auzit despre tata a fost ca stătea pe griviței la o concubină. cînd a plecat femeia la mare tata a vîndut tot din casă și a băut banii în două zile. i-a lăsat o plită cu două ochiuri și un scăunel.
mama păstrează și-acum toate scrisorile. l-a cunoscut pe vremea cînd era student la zootehnie. mama era frunoasă cu părul lung avea o față rotundă ca prunele pe care le auzeam căzînd pe țigla de la bucătărie.
...eu vreau să-mi aducă păpuşă cu rochii! strigă Dalila.
...eu vreau un pian, sau un acordeon, şovăie Florian...
...eu vreau un tren? Un avion? Un tramvai?
Bunicul se luminează. El îl cunoaşte pe vatman. Tramvaiul trece prin faţa porţii noastre.
Ne plimbăm prin oraşul de marţipan. Coborâm şi urcăm. Rătăcim prin pasaje. Ajungem acasă încărcaţi de pachete. Bunica împleteşte cozonaci. E cald, ne e bine, continuăm joaca. Eu şi Dalila desenăm. Florian cântă.
Maia, cine desenează cel mai frumos? ţopăie Dalila.
Tu desenezi mai frumos Dalila, dar Lea este mai înţeleaptă.
Ce este înţeleaptă? nu se lasă Dalila.
Înţeleaptă este cine ştie cel mai bine ce trebuie făcut, zâmbeşte liniştită bunica.
într-o zi tata i-a dăruit mamei stelele de pe cer, s-au adunat bunicii, frații și surorile, au gătit bucate, le-au gustat și au văzut că toate sunt bune. mama și-a luat rămas bun de la florile din grădină, și-a pus pe cap o coroană de lămâiță și a plecat cu tata spre oraș. bunica veronica a luat-o de mână grăindu-i: am o noră angelica, o noră maricica, da' pe tine cum te cheamă, fată dragă? zâna, a spus tata și acesta i-a rămas numele. s-au pus lavițe și în cer pentru oaspeții de demult și cei ce aveau să vie, ne uitam și noi prin ochiurile scărilor deși aveam să venim mai târziu, într-o iarnă după ce tata a umblat prin oraș să-i ia papuci de catifea roșie mamei.
Campania electorală a început, orașul e invadat de banere, concerte și difuzoare prin care candidații își fac cunoscute intențiile politice.
Cum părăsești orașul, agitația electorală scade direct proporțional cu distanța.
Dacă pînă la Sagna se poate circula în condiții relativ bune, spre Bîra cratele din șosea te fac să te întrebi pe ce suprafață a lunii ai asenelizat.
Cîmpurile patriei sunt aproape pustii. Ici colo mai vezi un tractor sau un plug tras de cai. Singurele semne ale agitației electorale sunt posterele de pe stîlpii de iluminat din care îți zîmbesc, mai oficial sau mai cum i-a pus fotograful, candidații locali.
Comentarii aleatorii