Virgil -
...
astăzi se vor așeza îngerii eleonorei la poarta mea
niște candelabre ruginite sprijinite de zid aduse de vînt
pentru o casă pe care nu o voi zidi niciodată fiindcă nu am bani
eleonora e poetă scrie vertical scrie viguros
uneori nu scrie ci doar privește cu burta înainte cum trec trenurile
trec prin ceață ca printr-o bucată mare de vată înșirată obscen
ceața asta mi-a spus eleonora într-o zi este spuma îngerilor
m-a privit pătrunzător în ochi și a repetat s p u m a î n g e r i l o r
ca și cum ar fi fost un secret intim
într-o zi voi urca în trenul care va încetini
voi pleca iar tu vei rămînea singur
tu și cu îngerii
Poezie:
Comentarii
alma -
Interesantă metaforă, "spuma îngerilor". Vine de la "spuma zilelor"? Aș zice altfel decât secret "intim", ceva deosebit, găsești tu. Corect, cred eu, este vei "rămîne". Este unul din textele tale care îmi vor rămâne în minte, pentru multă vreme.
lucian -
felul acesta de a scrie destainuie ochiul unui aprig observator a relaitati in care amanuntele dau posibilitatea autorului sa faca din maruntisuri embleme, tablori, ferestre ce transmit mesaje. totul este ca cititorul sa invete sa priveasca in cuvinte. imi plac comparatiile in care imaginea ingerilor este sugerata de candelabre si cea in care ceata devine o mare bucata de vata.
lucian -
corectez: aprig observator al realitatii...
Ioana Dana Nicolae -
o porție de realitate care te prinde. ai transcris și felul popular (regional) de a vorbi al Eleonorei, initial am crezut si eu că ai scris greșit legat titlul, sau forma "rămânea", regional spuma îngerilor mă duce cu gândul la o mare de îngeri...
Ioana Dana Nicolae -
Virgil, am uitat, există o singură stridență: "poetă în stagiu ", o ironie care scade valoarea textului. Și în preajma oamenilor simpli și foarte simpli am intâlnit poezia de un firesc involuntar
Virgil -
ai dreptate ioana, am scos, ma enerva si pe mine dizonanta