Cu cîteva zile în urmă, chiar a doua zi după lansarea concursului „Astenie de Primăvară – Hermeneia 2010”, Adriana Lisandru mi-a atras atenția asupra faptului că site-ul versul.ro a inițiat propriul concurs la o zi după cel de pe Hermeneia.
Hermeneia a ajuns la "maturitatea" celor șapte zile. Cu siguranță nu este vorba de desăvîrșire. Mai sînt foarte multe de făcut. În același timp vreau să vă mulțumesc pentru drumul parcurs pînă acum. Vreau să mulțumesc și vizitatorilor noștri care în ultimele trei zile au depășit media de 100 pe zi, ceea ce este o cifră neașteptată pentru un site care abia iese din scutece. Vreau să îi asigur atît pe vizitatori cît și pe autori că încercăm să îmbunătățim tot mai mult funcționarea și facilitățile site-ului. Așteptăm încă întrebările și observațiile lor la [email protected]. Vreau să îi rog pe cei care au nemulțumiri cu privire la dimensiuni, aspecte grafice, etc, să menționeze și rezoluția la care vizitează site-ul precum și browser-ul folosit.
Am urmărit modul cum s-a răspuns la inițiativa concursului „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014”. Nu voi ascunde faptul că mă încearcă un amestec de sentimente. Dar nu despre sentimente vreau să scriu aici ci mai degrabă despre ce am decis. Numărul textelor înscrise este sub o valoare care să răspundă în mod serios ideii de concurs. În mod normal ar trebui anulat. Dar m-am sfătuit cu Adrian și am hotărît să prelungesc perioada de trimitere a textelor cu încă o săptămînă. Deci toate datele din regulamentul concursului se avansează cu o săptămînă.
- 16 mai 2014 devine 23 mai
În ultima vreme a apărut un anumit incident pe Hermeneia. Autorul Andrei Moldovan, cunoscut sub pen-name-ul de bobadil, a comis cu bună știință un act repetat de plagiat. Acest lucru a fost observat de editorii Hermeneia și împreună cu moderatorul șef și cu mine am purces la investigarea problemei pentru că era ceva atît nou cît și foarte grav.
Textele identificate de noi ca plagiat au fost:
cum să nu
„cine ne mai poate spune acum după atâtea chestii
după atâtea vise memorabile
în care femei ne-au ținut de mâini ca pe niște somnambuli în golul dintre clavicule
cine ne întrebam stând nemișcați în fața magazinului de patefoane
mestecând iarbă sau naiba știe ce alte mezeluri
eram atât de asemănători în tabieturi ni se făcea o frică mai ceva ca
Comentarii aleatorii