Am aflat că există un mit care circulă prin anumite locuri mai dosnice (încă neatinse de soare probabil). Cum că pe Hermeneia nu s-ar permite să se publice decît poezie. Sau că pe Hermeneia nu se permit recenzii de carte sau articole informative. Sau că pe Hermeneia nu se dorește proză sau texte în alte limbi. Nimic mai neadevărat. Aceste zvonuri sînt lansate de către oameni eventual răuvoitori sau indisciplinați care nu au înțeles încă faptul că Hermeneia încurajează absolut orice formă de exprimare literară dar că în anumite privințe are o politică nu restrictivă ci de supraveghere. De fapt pe Hermeneia noi credem că se încurajează libertatea de exprimare și inovația chiar mai mult decît în altă parte. Ne dorim și mizăm pe exigența personală în ultimă instanță.
Dom'le, cred că m-am plictisit eu de cîte ori am scris sub tot felul de texte și anunțuri, cum că aștept propuneri, observații, sugestii, întrebări, critici, etc. Și de cele mai multe ori am primit nimic. Nu totdeauna. Dar cînd am primit am răspuns, personal - mult mai mult decît o fac alți posesori de site literar, zic eu - dar, mă rog. Am răspuns și am încercat să implementez. Eu sînt unul și, culmea, nu am nici măcar un secretar administrativ - sau cineva care să se ocupe de toată rutina secretarială, administrativă - iar membrii, inclusiv cei nemulțumiți, sînt mulți.
Hermeneia dorește tuturor membrilor și cititorilor ei un Praznic liniștit și luminos al nașterii Fiului lui Dumnezeu. Oricît de săraci sau lipsiți de daruri am fi în iarna aceasta să nu uităm că întîi de toate El este darul fundamental în comparație cu care toate celelalte lucruri rămîn doar simple accesorii ale vieții.
În această sîmbătă, 26 iunie, nu va avea loc Hermeneia Live.
Profit de acest anunț și aș dori să vă supun atenției întrebarea dacă mai doriți continuarea acestei modalități de a ne întîlni pe Hermeneia sau dacă mai bine o încetăm. Iar dacă există dorința continuării aș vrea să știu dacă există idei și propuneri de participare.
17 aprilie 2014. Joia mare. Ora 9 dimineața. Fix. Cerul – plumburiu, înnorat. O ceață grea se prelinge ca un monstru molcom dinspre Pacific. Intru pe freeway 5. Acolo mă așteaptă un traffic jam cumplit. Bară la bară. Iar dacă lucrurile arată așa aici în sud, în San Clemente, oare cît de rău ar trebui să fie mai în nord. Tristețe. Intru în marea aceea de 5-6 benzi de mașini pe un sens șerpuind cu 10 mile la oră. Pe KUSC 91.5, stația mea preferată de muzică clasică, cineva anunță „Balada” lui Ciprian Porumbescu – la vioară Ștefan Ruha.
Comentarii aleatorii