Am încercat să definesc activitatea de până acum a autorilor site-ului prin "Cel mai", "Cea mai", după anumite criterii recunoscute și altele inspirate chiar de textele publicate aici.
Desigur că această clasificare a mea este subiectivă. Ea apare însă în urma lecturilor oferite de autorii acestui site, de-a lungul celor 100 de zile și o revedere a textelor.
Pentru mine este mereu o bucurie să citesc texte bune, să găsesc ineditul, imaginația, cursivitatea.
*
Și iată clasamentul:
100 zile
61 autori
555 de texte
Cele mai multe texte: Profetul
Cele mai multe comentarii: Profetul
Începem Concursul de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2014”.
Acesta este regulamentul de funcționare:
1. PARTICIPAREA:
Concursul de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2014” este deschis oricărui membru Hermeneia. Inclusiv celor ce vor face parte din juriu. Nimeni însă nu este obligat să participe. Sistemul de votare îi va împiedica membrii juriului să acorde note textelor proprii. De fapt membrii juriului, la fel ca oricare membru Hermeneia participant la concurs, nu vor putea cunoaște sub nicio formă autorii textelor înscrise la concurs pînă în dimineața premierii. Astfel că nu va exista nicio posibilitate de fraudă sau favoritism.
Cu cîteva zile în urmă, chiar a doua zi după lansarea concursului „Astenie de Primăvară – Hermeneia 2010”, Adriana Lisandru mi-a atras atenția asupra faptului că site-ul versul.ro a inițiat propriul concurs la o zi după cel de pe Hermeneia.
În ultima vreme a apărut un anumit incident pe Hermeneia. Autorul Andrei Moldovan, cunoscut sub pen-name-ul de bobadil, a comis cu bună știință un act repetat de plagiat. Acest lucru a fost observat de editorii Hermeneia și împreună cu moderatorul șef și cu mine am purces la investigarea problemei pentru că era ceva atît nou cît și foarte grav.
Textele identificate de noi ca plagiat au fost:
cum să nu
„cine ne mai poate spune acum după atâtea chestii
după atâtea vise memorabile
în care femei ne-au ținut de mâini ca pe niște somnambuli în golul dintre clavicule
cine ne întrebam stând nemișcați în fața magazinului de patefoane
mestecând iarbă sau naiba știe ce alte mezeluri
eram atât de asemănători în tabieturi ni se făcea o frică mai ceva ca
Comentarii aleatorii