parodie în versuri

imaginea utilizatorului Virgil

cioburi la modul general

...

știu că ești specială
eu sînt spart ca o călimară
uitată pierdută găsită
într-o cămară
după ce îți cumperi o garsonieră
din acelea bune din cărămidă
făcută înainte de cutremurul din șapteșapte
sau poate într-o vară
din anii șaizeci
dar m-am luat cu vorba
și am uitat să îți spun
că ești specială
mai ales cînd parchezi lateral
seara lîngă librăria din colț
dintr-o singură încercare

imaginea utilizatorului Gebeleizis

Un întreg fragmentat

Parodie inspirată de "Un fragment întreg" de Bobadil

Foi împrăștiate,
Desperecheate,
O mare de linii și puncte
Întortocheate,
Atât de încâlcite,
Și de stâlcite,
Că devin ideograme
Răzbunătoare,
Amenințătoare.
Parcă le și văd printre gene
Atacând cu cuțite.

Chiar, la ce bun?

Acest drum fragmentar
Cu amprente pe clepsidre
Și ceasuri cu cuc date cu var
Pare o întregire a (mal)sapienței,
Un plâns ca o șoaptă de bătrânețe

imaginea utilizatorului margas

cel mai nașpa cântec de dragoste

parodie după 'cel mai frumos cântec de dragoste' de Adriana Lisandru, poem ecologist

iată s-a topit toată zăpada lumii
din cauza fenomenului încălzirii globale
ar zice unii

tu pășești prin niște băltoace
una după alta
ca prin niște clișee inevitabile
ale unui poet de curte

trece o mașină în viteză
șuvoaie de noroi te cuprind
deodată în brațe
asemenea unui cocalar care te invită
(imposibil de evitat)
la o manea

și-n amețeala asta
când duhoarea străzii
e cel mai nașpa cântec de dragoste
pe care l-ai simțit vreodată

imaginea utilizatorului cvasiliu

Sonet 200

Parodie dupa Mă muști, toridă, fix de cozoroc de Florin Radulescu

Iubita mea cu un profil baroc
Mă-așteaptă seara, umedă, în prag,
Rotind cu non-șalanță un nunceag
Pe după umeri, pulpe și mijloc;

Mă-ntreabă-ntâi, fixandu-mă cu drag,
De unde vin; răspunsul echivoc
Pe care-l dau o zgândăre și poc
- Îmi trage una fix în ștremeleag.

"Te vindec eu, Gheoghiță, de nărav!";
Văd dinainte verde-obsidian
De parcă-mi desenase un zugrav

imaginea utilizatorului Virgil

extemporal la limba română I

despre originea cuvintelor

cuvintele
uneori vin dinăuntru
alterori vin de aiurea
ca o mătură care trece
peste apatia liniștită a prafului

uneori este cuvîntul de care se dezice singularul
iar pluralul îl persiflează ca pe un înapoiat
verbal

vin este un verb despre migratori și turci
și ruși iar mai nou despre americani

dinăuntru e cu siguranță un cuvînt inventat de pleșu

Pagini

Subscribe to parodie în versuri