De ce te-ascunzi de mine, îmi joci întruna feste
Şi îmi rezişti, gagico, prin baruri la asalt
Precum o amazoană? În jurul tău nu este
Un altul mai cu vână, mai smead şi mai înalt!
Îmi dai răspunsuri şuie, un “da” înseamnă poate,
Un “nu” mă întărâtă şi-n decolteu-adânc
Îmi bag cu nonşalanţă privirea pân’ la coate
De-ncep precum un gâgă lipsit de sfârc să plâng.
Parodie inspirată de "Un fragment întreg" de Bobadil
Foi împrăștiate,
Desperecheate,
O mare de linii și puncte
Întortocheate,
Atât de încâlcite,
Și de stâlcite,
Că devin ideograme
Răzbunătoare,
Amenințătoare.
Parcă le și văd printre gene
Atacând cu cuțite.
Chiar, la ce bun?
Acest drum fragmentar
Cu amprente pe clepsidre
Și ceasuri cu cuc date cu var
Pare o întregire a (mal)sapienței,
Un plâns ca o șoaptă de bătrânețe
bătrînul vatman mi-a spus astăzi
voi ieși la pensie
te văd om cu carte băiat visător
citești mereu în vagon
am vrut să te întreb
poeții ăștia
ce poți să-mi spui despre ei
scriu adevărul sau sînt niște mincinoși
se merită să mă apuc să îi citesc
sau nu
acum că am să ies la pensie
și am să am atîta timp de irosit
mi-am strîns servieta
i-am zîmbit
puțin stingherit
Cel mai cunoscut haiku japonez a fost compus de Matsuo Basho (1644-1694). Fragmentul de timp împietrit în eternitate a inspirat mii de poeți și filosofi asiatici sau europeni în generațiile ce i-au urmat.
Comentarii aleatorii