Autozen autostop autostradă
E greu să mânuieşti cuvinte-n şir
Când foloseşti un bont de tibişir
Precum un reformat scos la paradă

Pseudozen când zerul din poeme
Se-ntinde ca un jeg autohton
Pe seceta din sufletul afon
Pe mirişti pe gunoiul din poiene

Şi cat pierdut la plaiuri moldovene
Tot haiducind cu votca din pahare
Mă ia aşa un somn încet încet alene
De-odată un-gând z(€)natic iac-apare

Trezit cam brusc inoportun din lene
Koanul-Tiuk! În sus că sus răsare

Iubita mea cu un profil baroc
Mă-așteaptă seara, umedă, în prag,
Rotind cu non-șalanță un nunceag
Pe după umeri, pulpe și mijloc;

Mă-ntreabă-ntâi, fixandu-mă cu drag,
De unde vin; răspunsul echivoc
Pe care-l dau o zgândăre și poc
- Îmi trage una fix în ștremeleag.

"Te vindec eu, Gheoghiță, de nărav!";
Văd dinainte verde-obsidian
De parcă-mi desenase un zugrav