parodie în versuri

imaginea utilizatorului Virgil

vatmanul și poeții

...

bătrînul vatman mi-a spus astăzi
voi ieși la pensie
te văd om cu carte băiat visător
citești mereu în vagon
am vrut să te întreb
poeții ăștia
ce poți să-mi spui despre ei
scriu adevărul sau sînt niște mincinoși
se merită să mă apuc să îi citesc
sau nu
acum că am să ies la pensie
și am să am atîta timp de irosit
mi-am strîns servieta
i-am zîmbit
puțin stingherit

imaginea utilizatorului bobadil

poem din titluri de petruț camui

cred că se putea și mai bine, aștept sugestii

Iluzie

oase de păsări
cântând în ploaie
gâște sălbatice

semnul de aer anotimpul de apă
desen pe asfalt
împărăția iubirii
tot ce vrei de la mine
coboară pe Babel
evreul bun
evreul rău

vin ploile
bună dimineața pământ
de ce nu bea împăratul
oameni care nu vorbesc
despre dragoste
pe chei

aducerea morții
persuasiune

pătratul zilei
zeciuială

all about eve

imaginea utilizatorului a.a.a.

Fiind ciumeg, bodegi cutreieram

să nu ne uităm prea serioşi

Fiind ciumeg, bodegi cutreieram
Şi mă culcam frecvent în uscător,
Iar capul (tot!) sub burtă mi-l uitam,
S-aud cum pruna freamătă uşor;
Câte un sfânt zbura din geam în geam,
Şi un colos ieşi din dormitor…
(Şi nu mai spun – că-n urmă am rămas
Neşti'nd ce-nseamnă, la origini, “mas”)

Mă rog, reiau: uzându-mă la faţă,
Un tip din sumo văd printre prosoape,

imaginea utilizatorului aalizeei

portret cu vt și langustă

poezia parodiată - "altfel despre moarte" de vt (virgil titarenco și nu vlad turburea)

peretele siluit de soare
abia mai stă în picioare
într-o viziune poetică frustă
nu i-aș pune proptea o langustă
ci o femeie pe care
s-o pipăi desuet pe sub fustă
de albastre lagune în care
moartea e doar
o aberație cromatică de amploare
dar nu-i decît un afiș și-o chitanță
cu semnătură buclé
pentru vt
lăsați un avans sînt în vacanță

imaginea utilizatorului margas

nu mai deosebesc vacile și nici găinile

incantație după 'nu mai deosebesc vocile' de paul blaj, în contextul arestării lui adrian năstase

când te caut prin abator doamna mea
carcasele zbrobite cântă
un cântec al victoriilor noastre
apoi adorm și ele cu metalul stâlcit
oare chiar trebuie să mă uit?

să ajung mereu mereu la parchet
cu o ambulanță iarna?

tăticul meu
tot ce știu despre tine
se amestecă lent cu mineriade și lovituri de stat
peste pomeții mei îmi cade pur și simplu falca
blândă ca făina de la Vel Pitar
ce frumoși erau anii tăi
când tăiai și spânzurai

uneori mai simt
cum banii îmi mai intră-n cont
din vreo moștenire a mătușii tamara
dar mă duc prea tânăr la pârnaie
nopți neprimitoare

Pagini

Subscribe to parodie în versuri