Virgil -
...
sper să nu mor pînă nu te voi face fericită
pînă se face dimineață
voi încerca moartea în rate voi încerca orice
îmi voi ipoteca amintirile
intuițiile
și mașina
numai promite-mi jură-mi că [nu ne mai]
iubim prin computer
prin poezie
iubim prin orice
pînă cînd peste oglinzi schismatice
nopțile trec ploaia
și tu [la fel de]
umedă luna iese din noi
ca o lămîie crudă
anii scrijelesc urme fine
în epiderma ei
și a noastră
simți biciul sîngelui
urcînd alene [prin mine]
cînd răsăritul cade
nerăbdător ca un mire
Poezie:
Comentarii
em ce patrat -
mașina nu se justifică acolo, decît ca un soi de ancoră. era suficient că apare computerul în sensul ăsta. orice-ul dublat scîrțîie. de la oglinzi încolo e chiar frumos... mă gîndesc la un ceai cu lună. și la un titlu romînesc.
Virgil -
nu există titlu românesc sau neromânesc. există doar titlu
Sixtus -
Se întȃmplă rar, dar se întȃmplă. Să-mi placă un text de-al Profetului. Pentru că, am mai spus-o, dar o repet, Nichita zicea că poezia nu este făcută nici din idei și nici din cuvinte. Ci din sentimente. Asta nu înseamnă că nu trebuie să fie folosită o tehnică (poetică) care să le pună în evidență. Fără ca „tehnica” să acopere „sentimentele” ci să rămȃnă așa, în umbra lor, ca un bun regizor. Ori ceea ce-i reproșez lui Virgil este că, de cele mai multe ori, „tehnica” pe care o încearcă iese prea mult în evidență. Ceea ce nu este cazul în textul de față. Restul, ca de exemplu, reprosurile comentatorului anterior, sunt amanunte care pot (sau nu) sa fie luate in considerare.
Oriana -
Ai lansat la apa acest poem-barca usor nefinisat. Primul vers "sper să nu mor pînă nu te voi face fericită" mi-ar suna mai bine sub forma "sper să nu mor înainte să te fac fericită". Parerea mea, sper sa nu te superi. Repetitiile lui "prin" si "orice" ar putea fi reduse. Daca spui "prin orice" nu cred ca mai ai nevoie sa le pre-enumeri pe celelalte, i.e. "computer", "poezie", in versurile "iubim prin computer/ prin poezie/ iubim prin orice". Nu am inteles rolul parantezelor drepte. Ma duc cu gandul la optional, dar daca le omit nu imi suna bine ce ramane. Imi place imaginea din "umedă luna iese din noi/ ca o lămîie crudă" dar nu imi place exprimarea "ca o". Biciul sangelui il percep mai dramatic -taios si brusc- decat alene. Domol as spune ca se scufunda acest poem in apa intotdeauna nerabdatoare "ca o" mireasa.
Virgil -
zimbesc. e un fel de compliment cu ciudat (ca sa ma abtin sa spun altfel) ce scrie aici sixtus. evident inseamna ca nu ii place ce scriu eu sau cum scriu eu. probabil (daca ar fi sa fiu ironic) as putea spune ca problema cu tehnica se trage de la inginerie. si aici sint tentat sa ii dau dreptate. n-am vocatie tehnica. sau cum ar spune cineva, trag liniile mult prea groase. de fapt oriana nu face decit sa sublinieze si mai mult asta. desi cele doua comentarii par a se contrazice. redundante, stingacii. parantezele drepte nu stiu daca au vreun rost. e o tehnica proasta, cum spuneam mai sus.
Sixtus -
se pare, cel puțin pentru mine, că cele mai «deschise» sunt textele poetice incomplete. Pentru că ele au un anumit soi de imperfecțiune ce mă fascinează tocmai datorită faptului că sunt imperfecte.