nu m-am văzut niciodată
de-a întregul
oricât m-am răsucit
oricâte oglinzi am întrebat
nu m-am văzut

mai târziu
pe unde nu mă vedeam
răsărea ochiul duminicii

pe pipăite orbecăind
pe la încheieturile unde
poezia îmi rupea trupul în două
îmi astâmpăram frigul setea frica

nu era a mea lăcomia
dar am vrut
să dau bună dimineaţa până la piatră
să se nască lichenii plăpânzi
întrebând şi de numele meu

sângele
fostul aprilie
al unei mări moarte
nu mai are cui fi dat cu împrumut.