a spus cineva că nu ne putem plimba,
într-o zi însorită de primăvară,
pe orizont?
la dreapta-marea,
cu străluciri diamantine...
valurile-
la orga abisului,
încântă inimile.
la stânga-cerul,
cu profunzimi de stele.
numai păsările cunosc chemările în hanon
ale soarelui.
descătușând materia,
zborul- triumf al libertății,
înalță sufletul.
ai grijă să nu te dezechilibrezi!
vor veni câte doi
mai întâi delfinii,
apoi
pescărușii
să-ți țină de urât...
cea mai frumoasă viață în doi se sfîrșește în zori
cînd visăm banane ce se despoaie una pe alta de piele
cînd jungla e o fanfară cu trombonul adormit pe genunchi
și tu atîrni gol între ochiul drept și cel stîng
ca un piton alb așteptîndu-și prada pentru micul dejun
urmează:
despletirea lianelor - una Jane, una Tarzan, restul
aruncatul de coji în capul celor de pe craca de jos
răgnetul leului -
semn că frunzele nu au libertatea de a ne acoperi părțile moi
pentru mult
După ce noaptea se lasă peste oraș
ca păturica pe burtica unui bebe
mister k iese din mister k
îl scuipă “ptu, caca!”
și, cu lăbuțele de scafandru, o ia spre oliță
cât stă pe tron cu gura căscată
și aruncă în cer puricii cu potcoavă
nu știm ( povestitorul însuși nu știe
sau e magar)
în fine
ceea ce știm sigur, scris negru pe alb, iată:
e musai ca cititorul să-i ridice
Comentarii aleatorii