a spus cineva că nu ne putem plimba,
într-o zi însorită de primăvară,
pe orizont?
la dreapta-marea,
cu străluciri diamantine...
valurile-
la orga abisului,
încântă inimile.
la stânga-cerul,
cu profunzimi de stele.
numai păsările cunosc chemările în hanon
ale soarelui.
descătușând materia,
zborul- triumf al libertății,
înalță sufletul.
ai grijă să nu te dezechilibrezi!
vor veni câte doi
mai întâi delfinii,
apoi
pescărușii
să-ți țină de urât...
Sunt ceainicul de odinioară
aruncat printre vechituri în podul stăpânului meu.
Aici este mereu frig...Viaţa mea e acum istorie.
Născut şi crescut în fontă dură,
am trecut proba focului în copilărie.
Era iarnă. Mama mea, bătrâna sobă din fontă,
îmi ghida primii paşi nesiguri în lume.
Încetul cu încetul m-am obişnuit
cu focul ei puternic sau îngheţul după ce clocoteam.
Cu toate acestea mulţi se încruntau uşor,
spunând că am un prea multe toane şi că sunt cam aiurit.
Câte puţin, am învăţat să nu-mi mai pese.
După ce noaptea se lasă peste oraș
ca păturica pe burtica unui bebe
mister k iese din mister k
îl scuipă “ptu, caca!”
și, cu lăbuțele de scafandru, o ia spre oliță
cât stă pe tron cu gura căscată
și aruncă în cer puricii cu potcoavă
nu știm ( povestitorul însuși nu știe
sau e magar)
în fine
ceea ce știm sigur, scris negru pe alb, iată:
e musai ca cititorul să-i ridice
poate mâine îţi voi muşca din vene
infecţii masive prevăd
pe incisivi am cuvinte întregi ori silabe
vrăjite
bum
sparg tobele cu pumnii
bum
uşile sar din balamale
geamurile se fac ţăndări
bum
te faci mică în bancă
îţi verifici acadeaua din buzunar
aşa cum verifici o armă
Comentarii aleatorii