Djamal Mahmoud (născut la 4 mai 1962) originar din Rakka, Siria, stabilit în România din adolescenţă, publică în acest an trei cărţi de poezie deodată la trei edituri diferite, Brumar şi Vinea (România) şi Clapass (Franţa) într- un efort considerabil de a se impune.
Deşi i-a mai apărut în urmă cu câţiva ani o carte la o editură obscură, poetul consideră că abia acum debutează prin cele două volume de poeme scrise direct în limba română. Deşi bun cunoscător al limbii române, poetul pare totuşi să pună în poeme un zid inefabil, cum întâlneşti la traducerile dintr-o limbă într-alta …
“Pe muchiile cercului” este o carte pentru prieteni, judecând după felul în care majoritatea poeziilor sunt dedicate, au un destinatar direct.
Arta de a citi (o spunea, de multă vreme, în cunoscuta lui carte, Émile Faguet) este, în ultimă instanţă, arta de a reciti. Citim o carte la 20 de ani, o recitim la 40, apoi la 60 şi, dacă Dumnezeu e răbdător şi darnic cu noi, poate şi la 80. Şi aflăm nu cum s-a schimbat cartea, ci cum ne-am schimbat noi. În plan general, lumea îşi reciteşte textele (sau textul) şi află nu cum s-au schimbat ele, ci cum a evoluat (sau a involuat) ea. Nu spunea T.S. Eliot, într-un cunoscut eseu, că orice element nou (şi, desigur, semnificativ) adăugat tradiţiei are darul de a modifica întreaga tradiţie? Nu impunea G. Călinescu „lectura inversă”? Am mai spus-o undeva: arhivarii sunt (sau măcar se consideră) stăpânii lumii.
Am realizat că, deși am împărtășit multe creații ale autorilor avangardiști, n-am și vorbit despre ele în eseuri/articole care, evident, să dea pe spate publicul cititor care, într-un chip și mai evident, nu e foarte interesat de avangardă (cel puțin nu la nivelul meu patologic)... Acum ceva vreme am realizat (în vreo 10 ore!) un eseu despre Gellu Naum, care mi s-a părut însă absolut îngrozitor, la nivel de referat școlar, așa că nu l-am publicat. Zilele trecute m-am gândit să realizez un eseu despre Tristan Tzara, dar am realizat repede că nu aveam cu mult mai multe informații decât, să zicem, pagina de Wikipedia a lui Tristan Tzara! Dacă tot îmi ocup frigiderul timpului cu un eseu, de ce să nu fie ceva inedit?...
Suntem îndreptăţiţi să vorbim despre poemele care alcătuiesc ciclul „Scrisori din Siberia” (prima parte a volumului „Ziaristică la domiciliu”) ca despre nişte „fotografii” din Cotidian (sau „scrisori”, după cum preferă autoarea Stela Iorga).
Comentarii aleatorii