Arta de a citi (o spunea, de multă vreme, în cunoscuta lui carte, Émile Faguet) este, în ultimă instanţă, arta de a reciti. Citim o carte la 20 de ani, o recitim la 40, apoi la 60 şi, dacă Dumnezeu e răbdător şi darnic cu noi, poate şi la 80. Şi aflăm nu cum s-a schimbat cartea, ci cum ne-am schimbat noi. În plan general, lumea îşi reciteşte textele (sau textul) şi află nu cum s-au schimbat ele, ci cum a evoluat (sau a involuat) ea. Nu spunea T.S. Eliot, într-un cunoscut eseu, că orice element nou (şi, desigur, semnificativ) adăugat tradiţiei are darul de a modifica întreaga tradiţie? Nu impunea G. Călinescu „lectura inversă”? Am mai spus-o undeva: arhivarii sunt (sau măcar se consideră) stăpânii lumii.
Pentru că tot e sigur tovarășul Voronin de faptul că manifestațiile din Chișinău au fost provocate și orchestrate de România, o să-i mai dau și eu câteva dovezi, pe lângă cele pe care pretinde că le-ar avea, în sprijinul acestei obsesii care nu-l lasă să doarmă și să viseze rusește. Prima dovadă ar fi, iată, colaborarea de aproape nouă ani a mai multor autori basarabeni, în frunte cu dl Academician Mihai Cimpoi, diriguitor al obștei scriitoricești din Republica păstorită cu atâta vigilență de zisul tovarăș (pe care-l voi numi, în continuare, domn), la revista „Litere”. Apoi, în micuța (dar obraznica) publicație târgovișteană și-a făcut sălașul, de peste opt ani, subversiva rubrică „Poezia Acasă”, îngrijită de poetul Iulian Filip.
Cum trec anii… direct în amintirile noastre, mai vagi, mai vaste, mai frumoase ori mai ghemuite înspre izbucnirea într-un sentiment, într-o altă realitate, pentru a o modifica, îmbogățind-o cu detalii ori cu afecte profunde. Pe mine m-a îmbogățit sufletește fiecare întâlnire cu prietenul drag, scriitorul Calistrat Costin, iar timpul nu a șters cu nimic din respectul și admirația mea sufletească pentru verva eruditului, talentul scriitorului și blândețea plină de indulgență a prietenului mai experimentat.
Lucrările de gravură expuse în spațiul muzeului, sînt doar o parte din colecția de stampe a lui Eugen Dutuit (1807-1886), un mare admirator a lui Rembrandt. Eugène Dutuit a reușit să realizeze visul unui colecționar adevărat, adunînd timp de 50 ani, de studii, cercetări si achiziții, aproape 400 de gravuri rembrandtiene. Din păcate, nu a reușit să obțină exemplare din toate gravurile marelui maestru. De menționat că din cele 290 de plăci de cupru originale atribuite lui Rembrandt se mai păstrează în zilele noastre doar 81.
Comentarii aleatorii