După debutul din 2007 la Editura Arania din Braşov cu volumul "De-a Baba Oarba", prezentă cu grupaje de poezii în antologii literare şi reviste din ţară, dar şi din Germania, Adriana Lisandru revine cu un volum bilingv, română-franceză: "Despre ea, niciodată/Sur elle, jamais". Traducerea în franceză aparţine Letiţiei Ilea.
Zilele trecute a murit un om remarcabil al culturii românești contemporane. Eu nu l-am cunoscut personal dar l-am auzit de multe ori și sentimentul pe care l-am împărtășit întotdeauna a fost al unui om cu care rezonam sufletește în foamea mea adolescentă după libertate într-o țară ca o închisoare imensă. Am primit la Hermeneia office (ar fi prea pompos ca să spun ”la redacție”) un text despre această dispariție. Autorul este Corneliu Leu pe care iar nu îl cunosc personal și nu este membru al Hermeneia dar textul m-a impresionat și i-am cerut permisiunea să îl public aici.
5 decembrie 2006 –5 ianuarie 2007 - Institutul Cultural Român din Paris
Motto : « Artiste connue de la fameuse « génération quatre-vingt » de Roumanie, Marilena Preda-Sânc s’est affirmée comme une artiste d’avant-garde dans le domaine des nouveaux média tout au long des années 1980-2000. Les œuvres diverses qu’elle nous présente peuvent être définies comme des représentations visuelles figuratives/ non figuratives de l’univers mental et psychique humain, comme des constructions/déconstructions du paysage urbain et du lien de l’homme contemporain à son environnement de plus en plus ouvert aux influences globalisantes. » Magda Carneci
Cu siguranţă volumul de memorii al lui Adrian Marino, “Viaţa unui om singur”, carte apărută la Polirom la începutul acestui an, este una dintre cele mai controversate
Urlă sfinxul încuiat în trup
după femeia lui uitată afară;
Se întâmplă o ciudăţenie nejustificată: majoritatea poeţilor avangardei sunt bărbaţi. Nora Iuga desfidă statistica masculinităţii şi chiar ne explică din capul locului diferenţele bărbat-femeie în poemul "Vina nu e a mea":
Vina nu e mea
că nu pot să-i fac jocheului
un moştenitor
Mânjii noştrii stau înrămaţi în lună
şi n-au învăţat incă silabele
Ma-mă.
Comentarii aleatorii