Pentru cei interesaţi, m-aş bucura să ne întâlnim în cadrul unei seri de poezie la Braşov.
Vineri 11 februarie 2011, ora 18.00, la librăria Okian, str. Mureşenilor nr. 1. Vom fi acolo sibienii George Precup şi Călin Sămărghiţan la o întâlnire cu Braşovul.
Mulţumesc în chip deosebit inimoşilor şi minunaţilor "Caii verzi de pe pereţi", grupul de sunete-litere-şi-culori, condus de poeţii Adrian Munteanu şi Laurenţiu-Ciprian Tudor, a căror invitaţie mă onorează.
Publicat în 1968, romanul este printre cele mai apreciate opere SF din istoria genului, stând și la baza filmului Blade Runner – deschizător de drumuri în genul cyberpunk. Într-o lume distopică a viitorului, omenirea se vede confruntată cu problema părăsirii unui Pământ aflat sub puternica influență a radiațiilor în urma unui război. Pentru a conserva specia umană, autoritățile sfătuiesc lumea să plece pe coloniile spațiale, acolo unde androizi asemănători oamenilor servesc drept sclavi ai acestora, efectuând cele mai grele munci. Rick Deckard este un vânător de recompense specializat în „retragerea” acestor ființe, care primește o nouă misiune – lichidarea unui grup de androizi sosiți pe Pământ pentru a se răzbuna.
5 decembrie 2006 –5 ianuarie 2007 - Institutul Cultural Român din Paris
Motto : « Artiste connue de la fameuse « génération quatre-vingt » de Roumanie, Marilena Preda-Sânc s’est affirmée comme une artiste d’avant-garde dans le domaine des nouveaux média tout au long des années 1980-2000. Les œuvres diverses qu’elle nous présente peuvent être définies comme des représentations visuelles figuratives/ non figuratives de l’univers mental et psychique humain, comme des constructions/déconstructions du paysage urbain et du lien de l’homme contemporain à son environnement de plus en plus ouvert aux influences globalisantes. » Magda Carneci
LITERATURA a fost întotdeauna plină de grafomani şi veleitari, dar parcă niciodată ca în ultimele două decenii, de când s-a dat drumul la tipărit. Sute de autori, care umblaseră în zadar pe la editurile de stat cu manuscrisele în traistă, şi-au putut vedea, în sfârşit, copiii visaţi, care aveau forma cărţilor (fără a fi, de fapt, cărţi). S-a dovedit, astfel, că adevărata literatură „de sertar” – despre care s-a vorbit atâta – a fost mai ales subliteratura. Evident că, după ce şi-au trimis în lume (aşa vine vorba) primele volume, autorii în cauză s-au aşternut cu hărnicie şi tenacitate la producerea altora.
Probabil ne-om fi întâlnit pe străzile orașului, pietoni cu ochii mai mult înspre frumos decât înspre frumusețe, trăitori sensibili ai subteranelor noastre. Și la fel de probabil este și faptul că destinul nu vom ști unde ne va duce. Ce este cert, însă, că atunci când drumurile noastre se intersectau, eram înveșmântați nobil în poeme. Texte de dragoste și meditație asupra răsfățului care nu ne lipsea din camarila burgului.
Comentarii aleatorii