In ziua de 6 ianuarie 2008 la Centre Culturel de l’Espace Rachi din Paris a fost organizată Journée du Judaïsme Roumain/Ziua Iudaismului Român.
Această zi a avut patru mari axe : istorice, literare, artistice și muzicale și a fost alcătuită din două mese rotunde urmate de lansări de cărți, vernisarea unei expoziții și un concert.
Generația tânără cunoaște mai puțin că în România dinaintea de primul război mondial, erau în jur de 250.000 evrei, mai mult de 750.000 în România dintre cele două războaie mondiale și mai puțin de 10.000 în România de astăzi.
In jurul a 400.000 de evrei au dispărut în perioada Shoah, Holocaustului, în jur de 300.000 s-au stabilit în statul Israel după cel de-al doilea război mondial.
Nu este ușor să scrii despre Adrian Păunescu. Mai ales astăzi cînd Adrian Păunescu a trecut din această viață. Și a lăsat o urmă foarte amestecată în palma vremii.
Nu îmi este clar dacă lucrul acesta, urma aceasta, s-a întîmplat pentru că el ar fi fost un om mai încîlcit moral decît majoritatea dintre noi sau s-a datorat faptului că a fost o personalitate mult mai extrovertă și mai capabilă în ce privește exprimarea plastică decît majoritatea dintre noi. Nu îmi este clar nici dacă acest lucru este efectul traseului social-politic pe care și l-a ales în viață sau s-a datorat anumitor circumstanțe pe care nu le-a ales el.
Nu îl cunosc și nu am de a face cu Andrei P. Velea. Sună de parcă am fi certați, nu? Ei bine da. Nu suntem. El este un sensibil și inteligent debutant (pentru că numai dacă ești și inteligent poți emite așa: transcrie individul poemele pe hârtie:// smulse din habitatul lor natural, ele par înşiruiri/ aberante de cuvinte. este o realitate a fiinţei pe care,/ ori de câte ori îşi spală urechile,/ omul vag o aruncă ţevilor...), un mai tânăr confrate care are frumoasa ocupație de informatician, ceea ce nu îl împiedică (mai cunoaștem cazuri) să facă o figură frumoasă (cum ar spune un fotbalist) prin volumul său prim, Gimnastul fără plămâni apărut în condiții grafice excelente la Editura Centrului Cultural Dunărea de Jos, Galați, 2010.
PATRIA: milițienii care-ți bagă lanterna în ochi, invitându-te să-i urmezi, comportându-se astfel dintr-un simplu și uman exces de zel. După ce ai părăsit compartimentul în care toți oamenii urau regimul, au stins lumina, a făcut fiecare pe adormitul. Știai sigur că în sinea lor se gândesc la cuvintele tale: abia când te-au ridicat și-au dat seama că erai sincer (lașitatea, obligația restaurantelor de-a închide la ora 22.00).
Mă grăbesc să scriu despre Aleksandar Stoicovici deoarece este un autor care va debuta în volum dintr-un moment în altul, nu mai este de mult timp doar un poet promiţător, ci a şi confirmat, deşi încă neoficial. A avut de curând o lectură în cadrul cenaclului "Pavel Dan" din Timişoara (27 ian. 2011), unde s-a bucurat de întâmpinări elogioase. Primul său volum este gata de tipar, dar autorul încă oscilează între edituri, care se pare că se bat pentru acesta. Sper doar ca aceste bătălii să-şi găsească "generalul" potrivit (adică dezinteresat), care să-l şi scoată la liman, pentru a nu întârzia un debut pe care îl aşteaptă cu siguranţă toţi cei care-i cunosc poezia lui Aleksandar.
Comentarii aleatorii