Nu este ușor să scrii despre Adrian Păunescu. Mai ales astăzi cînd Adrian Păunescu a trecut din această viață. Și a lăsat o urmă foarte amestecată în palma vremii.
Nu îmi este clar dacă lucrul acesta, urma aceasta, s-a întîmplat pentru că el ar fi fost un om mai încîlcit moral decît majoritatea dintre noi sau s-a datorat faptului că a fost o personalitate mult mai extrovertă și mai capabilă în ce privește exprimarea plastică decît majoritatea dintre noi. Nu îmi este clar nici dacă acest lucru este efectul traseului social-politic pe care și l-a ales în viață sau s-a datorat anumitor circumstanțe pe care nu le-a ales el.
De fapt, o pastișă (proastă) după povestirea cu același titlu din volumul Corinei Cristea
DEDICAȚIE: Corinei Cristea. Prin care vorbesc toate femeile…nebune după bărbați. Citiți-i cartea (’Femei nebune după bărbați’, Ideea Europeană, 2007). Altfel, habar n-aveți ce pierdeți.
Mirosul ascuțit al florilor de causarina
plutește pâclos deasupra
orașului/
Liniște
Și uite-o pe Linda
îmbrăcată simplu/
mai mult dezbrăcată/
cu scufia imaculată
mărginită cu dantele scrobite/
obraz palid/
ochi negri/
foc mocnit/
șal încrucișat pe sâni/
pâini calde/
sare câte-o scânteie – limbă de foc/
bluză de muselină/
malul Tigrului/
șalul înnodat la spate pe Ulița Sălciilor/
Salem/
mirosul florilor de castasete eglatine
de Touluse/
măceșii cresc oriunde/
Probabil ne-om fi întâlnit pe străzile orașului, pietoni cu ochii mai mult înspre frumos decât înspre frumusețe, trăitori sensibili ai subteranelor noastre. Și la fel de probabil este și faptul că destinul nu vom ști unde ne va duce. Ce este cert, însă, că atunci când drumurile noastre se intersectau, eram înveșmântați nobil în poeme. Texte de dragoste și meditație asupra răsfățului care nu ne lipsea din camarila burgului.
Comentarii aleatorii