După debutul din 2007 la Editura Arania din Braşov cu volumul "De-a Baba Oarba", prezentă cu grupaje de poezii în antologii literare şi reviste din ţară, dar şi din Germania, Adriana Lisandru revine cu un volum bilingv, română-franceză: "Despre ea, niciodată/Sur elle, jamais". Traducerea în franceză aparţine Letiţiei Ilea.
,,Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru,
Răsărit-a lumii lumina cunoștinței;
Că întru dânsa cei ce slujeau stelelor
De la stea s-au învățat să se închine Ție,
Soarelui dreptății și să te cunoască pe Tine,
Răsăritul cel de sus; Doamne, mărire Ție!"
Estetica, ca disciplină filosofică specifică, deși preocupări în domeniu există din antichitate, s-a constituit în sec. 18, când A. G. Baumgarten îi dă denumirea pe care o cunoaștem astăzi în lucrarea intitulată „Aesthetica“ (1750), pe care o definește drept „știința cunoașterii senzoriale“, făcând totodată distincția clară între logică și estetică. Întrucât estetica studiază esența, legitățile, categoriile și structura acelei atitudini umane față de realitate, caracterizată prin reflectarea, contemplarea, valorizarea și făurirea unor trăsături specifice ale obiectelor și proceselor din natură, societate și conștiință sau ale creațiilor omenești (artistice), ne propunem aici să inserăm câteva „judecăți“ regăsite în ultimul aspect de studiu al acestei discipline: creația artistică.
Aristotel în concepțiile sale estetice, prezentate în tratatul „Despre retorică“, dar mai cu seamă în „Poetica“, refuză separarea sensibilului de inteligibil, detașându-se astfel de perspectivele esteticii platoniciene. „Poetica“ lui, prima sistematizare științifică de teorie filosofică a literaturii, descrie : deosebirile dintre arte, în ce privește mijloacele cu care acestea săvârșesc imitația, diversele feluri de poezie, după formele imitate și după modul cum realizează imitația, împărțind poezia in serioasă și hazlie.
Comentarii aleatorii