Pe 22 noiembrie apărea un anunţ, aşteptat cu drag de unii dintre noi, despre un nou cenaclu Virtualia :
,, Se anunţă Virtualia XIV”, scria Alina Manole la titlul articolului postat pe Hermeneia. Şi mai spunea ea că “Dacă va ninge, după cenaclu ne vom bate cu zăpadă, dacă va ploua, vom sta la un vin fiert, dacă va fi soare, ne vom plimba prin Copou”.
Entuziasmată, scriam: “Felicit inițiativa! Venim cu colindul :) și cu versul.”
Aristotel în concepțiile sale estetice, prezentate în tratatul „Despre retorică“, dar mai cu seamă în „Poetica“, refuză separarea sensibilului de inteligibil, detașându-se astfel de perspectivele esteticii platoniciene. „Poetica“ lui, prima sistematizare științifică de teorie filosofică a literaturii, descrie : deosebirile dintre arte, în ce privește mijloacele cu care acestea săvârșesc imitația, diversele feluri de poezie, după formele imitate și după modul cum realizează imitația, împărțind poezia in serioasă și hazlie.
Estetica, ca disciplină filosofică specifică, deși preocupări în domeniu există din antichitate, s-a constituit în sec. 18, când A. G. Baumgarten îi dă denumirea pe care o cunoaștem astăzi în lucrarea intitulată „Aesthetica“ (1750), pe care o definește drept „știința cunoașterii senzoriale“, făcând totodată distincția clară între logică și estetică. Întrucât estetica studiază esența, legitățile, categoriile și structura acelei atitudini umane față de realitate, caracterizată prin reflectarea, contemplarea, valorizarea și făurirea unor trăsături specifice ale obiectelor și proceselor din natură, societate și conștiință sau ale creațiilor omenești (artistice), ne propunem aici să inserăm câteva „judecăți“ regăsite în ultimul aspect de studiu al acestei discipline: creația artistică.
Comentarii aleatorii