tată
nu zăbovi
nu te opri din drum
nu spune de rău
caută-mă unde-şi lasă dealul umbra jos-
jos peste ramurile tale
nu chema norii sunt peste tot laşi
tată
de câte ori or cânta cocoşii să ştii că
te-am tot minţit
te-am tot hulit şi
nu te-am recunoscut
uite-aşa
fiindcă m-ai lăsat să fac ce vreau
mi-ai zis ridică-te şi m-am ridicat
şi tot n-am pus o vorbă pentru tine
nici până în ziua de azi
Poezie:
Comentarii
- ... -
a.a.a. -
"nici până în ziua de azi", dpmdv, aici se termină textul, unul bun, de altfel. Ce urmează e o încercare de a încheia rotund. Şi e un patetism gratuit.
" chestia cu "a învăţa", la nivel (meta)liric, a început să fie cel puţin un reflex şi cel mult un clişeu" - spuneam asta la "de albastru de adânc de muze". Rămâne valabil.
haida, haida, altoieste-l.
nicodem -
haida, haida, altoieste-l.
"tată
e cel mai greu să înveţi iubirea
mă rog de ei
jertfiţi-mă"
asta poate descalifica un text verde.
da,
Ottilia Ardeleanu -
Adrian, textul merge foarte bine fără acele versuri, deşi mie îmi pare că diminuează mesajul, dar poate nu reuşesc să mă detaşez, să privesc din afară înspre mine. am să le elimin, totuşi.
în ceea ce priveşte ce scrii între ghilimele, nu ai dreptate. din două poezii nu poţi trage asemenea concluzie.
mulţumesc pentru lectură şi semn. eşti binevenit.
cum
Ottilia Ardeleanu -
nu vreau să vestejesc acel verde, Nicholas, am zis: ducă-se. iată!
mulţumesc frumos pentru prezenţă. te mai aştept.
- /// -
a.a.a. -
Otilia, când spuneam "a învăţa", la nivel (meta)liric, a început să fie cel puţin un reflex şi cel mult un clişeu" (a învăţa din iubire/ a învăţa iubirea/ a învăţa din suferinţă, a învăţa că, a învăţa de la, a învăţa prin... şi tot aşa) mă refeream la un fenomen pe care l-am observat de vreo 2-3 ani încoace, la foarte mulţi autori, nu doar la tine. Mi-e greu să văd cum ai putea tu, de una singură, să creezi clişee.