Virgil -
...
img. "scaradebloc", virgil titarenco - © 2007
locuim pe aceeași scară
de bloc
am putea urca doar pipăind balustrada
cu ochii închiși
am călători prin amintiri inodore
am trage după noi copilăria fără sîni
tencuielile unor toamne adolescent solitare
am putea de fapt să ne lipim de pereți
prin întuneric unul de altul
prin mucegăite parfumuri
să ne sărutăm în gînd să uităm
să respirăm
într-o vară dezvirginată de soare
ca acum cînd trupurile ni se preling peste pînze fără catarg
așteptînd o cădere a nopții ca un val
ca un voal rătăcit
între crengile unui copac
părăsit
ca să zboare odată cu noi
la-ntîmplare
Poezie:
Comentarii
Dihania -
in amintirea scarilormeledebloc, a amintirilor inodore, a toamnelor adolescent solitare, a mucegaitelor parfumuri... nu pot sa nu fiu subiectiv. poemul asta ma atinge ca placutul vanticel al unei "veri desvirginate de soare"
Virgil -
merci Matei. uneori parca as vrea sa pot scrie mai mult despre asta. e ca un spatiu poetic uitat al tarii mele care nu mai exista
tincuta -
Cred că se spune corect dezvirginată. Drăguță poezie. Dar cam siropoasă.
Virgil -
da, ai dreptate de ce e draguta? de ce e siropoasa?
tincuta -
Senzația pe care o încerc după lectură e fină ca " voalul rătăcit..." și totuși, abundă cuvintele..prea multe cuvinte pentru a descrie ceva" ca acum când trupurile ni se preling peste pânze fără catarg.."
Virgil -
pai tincuta, poezia e facuta din cuvinte. nu prea stiu eu sa scriu poezie, dar macar la cuvinte ma mai pricep. tie ti-a ramas voalul. mie, de exemplu, mi-a ramas balustrada. trebuia oare sa scriu ca avea pe ea luciul acelui jeg care se masoara in zeci de ani? sau poate erau prea multe cuvinte...
tincuta -
Știi la ce mă refer! Dar dacă toți am scrie la fel, am face procese verbale și nu literatură! Era doar o părere! Efemeră !
Virgil -
uite ca nu stiu la ce te referi. deci, fa-ma sa inteleg. vrei sa spui ca acest text este un proces verbal? si daca da, de ce?
tincuta -
Revenind la aglomerația de cuvinte, pentru că de la ea am plecat, ideea mea era următoarea: despre un apus de soare poți scrie zece pagini sau cinci cuvinte. Mesajul transmis, imaginea percepută de cititor nu este direct proporțională cu cantitatea de cuvinte. Era vorba despre esențe. Cât privește procesul verbal nu are nici o legătură cu poezia ta! M-ai înțeles greșit! Sau nu m-am făcut eu înțeleasă! E mai greu să vorbești pe internet, pentru că intru rar și ideile se pierd. La cenaclu este altceva! Am vrut să spun că poezia există tocmai pentru că nu suntem la fel! Oamenii percep diferit lumea, o cântă diferit, suntem unicate. Dacă n-ar fi așa, ar exista procese verbale...
Dihania -
eu zic ca transmite foarte multe poemul de fata. de exemplu, doar vazand titlul imi vin in minte zeci, sute de amintiri suprapuse, care pt mine pot insemna "scaranoastradebloc". si nu cred ca sunt cuvinte in plus, ci ca e scris in asa fel incat fiecare vede aici "scarasadebloc", si nu cea din amintirile lui virgil titarenco