london here i come

imaginea utilizatorului emiemi

astăzi nu știu cu ce să încep
femeia de la ghișeu îmi spune că la poprire
o treime din venituri mi se reține pînă la stingerea datoriei
după care trebuie să aduc de la administrația financiară adeverință de sistare
o mie de ochi ațintiți îmi vine să-i împung cu acul
sînt locuit de ființe străine fără chip fără sînge și-au făcut cortul
un fel de occupy wall street îmi lipsește forța să sting
orice revoltă

dimineața e un cuțit de bucătărie care îmi intră în piept
eu zac în cadă și urlu aidez-moi ma chère amie
femeia de lîngă mine se ridică și pleacă
îmi lasă o carte de vizită pe care scrie
charlotte corday

avion cu motor ia-mă și pe mine-n zbor
pînă în camden
să țin de urît femeilor bete
m-am săturat să vorbesc singur pe stradă
de parcă aș fi un preot care citește moliftele sfîntului vasile cel mare
e cumplit să trăiești fără să poți uita
cînd m-am născut afurisitele alea de ursitoare
ascultau armin van buuren
și nu mi-au auzit scîncetele

în fiecare seară cînd mă întorc acasă
umbra îmi spală parbrizul apoi se milogește
dă-mi și mie de o bucată de pîine
dă-mi și mie de o bucată de om
în camera mea se adăpostește un lup
îmi smulge ficații
a doua zi îmi cresc alții

dacă aș fi știu că dumnezeu e un executor bancar
nu mi-aș fi făcut descoperire de inimă
nu am achitat rata la timp și-acum plătesc
o treime din ce trăiesc pînă cînd se va stinge
pustiul

astăzi cerul e insula utoya
trag la întîmplare în îngeri

Comentarii

interesant text și mărturisesc că

interesant text și mărturisesc că îl așteptam. în același timp m-aș fi așteptat să fie mai „literar”. îmi pare relativ nelucrat. dar îți poartă amprenta. și îmi va face întotdeauna plăcere să îți citesc textele în ciuda antipatiei pe care mi-o porți. una din încercările mele de a separa opera de autor.

un final care ]mi place mult

un final care ]mi place mult emilian

dacă aș fi știu că dumnezeu e un executor bancar
nu mi-aș fi făcut descoperire de inimă
nu am achitat rata la timp și-acum plătesc
o treime din ce trăiesc pînă cînd se va stinge
pustiul

astăzi cerul e insula utoya
trag la întîmplare în îngeri

Frumos poem,

Frumos poem, mi-a plăcut mult. Scuze de exprimarea laconică, dar nu mă simt în stare să comentez mai mult, poate altădată... metafora sugestivă la maxim, o adevărată radiografie a vieții, na, uite-te și vezi ce ai ajuns!
Margas