Virgil -
un dumnezeu de porțelan
noi propovăduim un hristos nenăscut
hristosul nostru nu miroase a om
nu miroase a lut
nu incomodează nu crește nu doare
e doar o copertă uscată de carte
ce moare
în scobitura din piept zace mut
noi propovăduim un hristos descompus
în vertebrele unei teologii acrobatice
strecurat pe ascuns
pe scena de pluș a catedralelor de cristal
o poză colorată nătîng
între iluzie și ideal
cu degetele noastre în plus
noi propovăduim un hristos ambiant
melodramatic absent inofensiv
nonșalant
un cap de afiș un slogan un context
noi propovăduim aberant
un pretext
pentru neputința noastră mascată savant
noi propovaduim același refren inutil
un dumnezeu de porțelan
pentru totdeauna copil
Poezie:
Comentarii
francisc -
și acesta este un text semnificativ. as da penita, dar am observat ca nu spuneti nimic dupa. in text, as inlocui impotenta cu altceva; eventual, neputinta
Virgil -
ca nu spun nimic dupa... ce anume? ca nu am inteles. da, probabil ca am exagerat cu impotenta. sau poate e influenta limbii engleze asupra mea unde "impotent" nu are procentual vorbind atit de pregnanta incarcatura sexuala ca in limba romana. am sa schimb.
nicodem -
poemul e bun, însă unghiul din care l-ai abordat e șubred. nu contează ce fel de Hristos au ceilalți, chiar marii preoți ai catedralelor de cristal, eu aș fi propovăduit un Hristos real și un Dumnezeu viu, unul de care apostolul Pavel e îndrăgostit până la insanitate, cum spune el corintenilor: "dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru Iudei este o pricină de poticnire și pentru Neamuri o nebunie." (1 Cor.1:23) nu mi-o lua în nume de rău, știu unde te afli pe scara raportării la El (aici îți va veni să mă înțepi, întrebându-mă de unde știu eu asta), însă, așa, din datoria uceniciei trebuia să poetizezi despre un Hristos real și adevărat. și de ce nu i-am da respectul cuvenit capitalizându-i Numele? numai din cauza asta nu pot stârni gândul la o peniță.
bobadil -
Nu dati voi, dau eu fratilor. Mie mi se pare mai bun chiar decat celalalt "nerastignit" si spun asta cu toata convingerea. Cu cateva exceptii (cum ar fi apropierea dintre "plus" si "plus" acolo in versurile mediane) poemul curge bine, are idee si exprimare curate. Din punctul meu de vedere, unul dintre momentele de inspiratie. Am aici de-a face cu o idee si o realizare poetica de top asezonate cu o lectura cat se poate de rafinata. Iar "noi propovăduim un hristos descompus în vertebrele unei teologii acrobatice" poate sa rescrie metafora romanticilor post-modernisti ca o rescrie bine. Nu-mi place entuziasmul poetic, dar ce bine mi-e cand il simt! Un text Excelent pentru care o singura penita este prea putin, parerea mea, dar atat pot eu sa dau conform Regulamentului :-) Andu
alma -
Da, si eu am observat ca nu zice nimic dupa. Ramane mut de uimire =)). Nu imi plac rimele, nici nating, nici inutil / copil. Imi place ideea textului.
carmen -
poemul e mai mult decat frumos. m-am lovit insa de "propovaduim", strica muzicalitatea, este destul de greoi. apoi si repetitia care vine sa accentueze intr-un ritm bolnavicios, strica nonsalanta care se mula perfect. as sugera: inventam un isus -desi e cliseu, cantam un isus -desi e prea religios si rupt de context. poate "noi cautam un isus nenascut". cautam, spovedim, raspandim, dezvaluim, divulgam etc mcm
Virgil -
ai dreptate Alina. rimele mie mi se par aproape un sacrilegiu, un primitivism. uneori sper sa divortez eu de ele, daca nu scapa ele de mine mai intii. carmen, ma tem ca nu ai inteles textul daca te-ai impiedicat in verbul "propovaduirii". pentru ca verbele sint elemente puternice, daca nu cumva definitorii in oikonomia unui text. iar hermeneutica lui e intotdeauna tributara lor. deci ma indoiesc ca pot fi banuit de neglijenta alegind acest verb. de fapt sugestiile tale mi se par, daca imi permiti, puerile sau neglijente. e ca si cum nu ai intelege de fapt ce reprezentare urmareste textul. de fapt in limba romana ma gindesc ca e foarte greu daca nu imposibil a gasi un verb care sa asceada la un anumit grad de sinonimie cu cel de "a propovadui". "a predica" se apropie oarecum dar e uscat si snob dupa parere mea (modesta). probabil ca datorita istoriei limbii romane si particularitatior traditiilor crestinsmului in romania nu prea exista o altfel de optiune si probabil ca verbul are un viitor. asa cum s-a intimplat cu "ctitorire" sau "evanghelie"
carmen -
mai intai de toate cititi cu atentie comentariul, eu am vorbit de muzicalitate. haha, sugestiile mele sunt sinonime din dex, cautati si veti gasi exact ce am scris eu.:):) mcm
Virgil -
yea, muzicalitate... si eu care ma gindeam ca nu o sa imi iasa shansoneta si yea, dex-ul... ce ne-am face fara el... probabil ca am descoperi limba romana...
nicodem -
alma și profetul, ce aveți, vă rog, domniile voastre cu rimele, sau cu o poezie rimată care te topește uneori, sau îți bagă fiori în suflet? este oare poezia clasică, ca orice curent din era trecută, în era noastră postmodernistă un dinozaur pe cale de extincție? n-are șansă de supraviețuire în urma avalanșei ucigătoare a influenței ruso-slavice din literatura de azi? iată aici un minuscul exemplu de poezie rimată care este îmbrațișată de sufletul omenesc mai mult decât abureala din poezia douămiistă: "Și lacrima, din ochi, nu poate Să micșoreze bucuria Acelei nopți, cum nu sunt toate, Acelei nopți înmiresmate În care S-a născut Mesia..." hai, să fim serioși! vă doresc Sărbători fericite!
kalipeto -
mie mi-a picat bine, asa cum e. probabil ce am citit azi sa fie o varianta revizuita. Dincolo de toate, gasesc "strigatul" celui care desi are resurse parca nu mai stie sa le foloseasca inspre binele spre care i-au fost daruite. Ma regasesc aici, intr-un fel de reprezentare a crizei religiosului, a partii inca trainde ale acestui religios, in care Dumnezeu isi mai poate purta durerea. Un protest in acelasi timp impotriva artificialului si neintelegerii ("simt" protestul in ritmul crescand la un moment dat) a ceea ce este semnificativ in religie, si anume Hristosul si El rastignit, care nu poate lovi in numele dragostei, si nu poate uri in numele dreptatii... Si mai ales care s-a saturat sa fie "bibelou" si care in curand se va arata la fel de viu cum a fost intotdeauna dincolo de perceptiile sau dorintele noastre.
interesant,ca un
sebi -
interesant,ca un strigăt.
"hristosul nostru nu miroase a om
nu miroase a lut"
aici poate n-ar mai trebuie repetat, accentuat: Om/lut-aceeaşi idee.
puternică, aproape tangibilă imaginea de final a unui dumnezeului de porţelan,uşor recognoscibilă din "reproducerile" naive, porţelanurile de bâlci.