anna -
eram doar o femeie
cu pietre cusute-n pântec
fără să cunosc forma copacului
ce mi-a furat soarele
Tu mi-ai trimis aripi
să-mi ajung din urmă visele
Mi-ai răstignit mereu cuvintele
care mințeau
adevărul a venit de sus
pe fir de lumină
mâna mea oarbă
a învățat să construiască
un Dumnezeu întreg
Poezie:
Comentarii
lucian -
un poem intr/o completa conceptie feminina. dovada este ideea ca femeia foloseste copacul ca pe un fus din si in care se alcatuieste fusul care impleteste firul timpului. o idee frumoasa ce merita o penita.
anna -
lucian - multumesc de apreciere! am scris si poezie religioasa, imi place sa scriu poezie religioasa, iar in saptamana aceasta sufletul meu a cautat aceea impacare cu sine...