mâna mea oarbă

imaginea utilizatorului anna

eram doar o femeie
cu pietre cusute-n pântec
fără să cunosc forma copacului
ce mi-a furat soarele

Tu mi-ai trimis aripi
să-mi ajung din urmă visele
Mi-ai răstignit mereu cuvintele
care mințeau

adevărul a venit de sus
pe fir de lumină

mâna mea oarbă
a învățat să construiască
un Dumnezeu întreg

Comentarii

un poem intr/o completa conceptie feminina. dovada este ideea ca femeia foloseste copacul ca pe un fus din si in care se alcatuieste fusul care impleteste firul timpului. o idee frumoasa ce merita o penita.

lucian - multumesc de apreciere! am scris si poezie religioasa, imi place sa scriu poezie religioasa, iar in saptamana aceasta sufletul meu a cautat aceea impacare cu sine...