Vă scriu din urbea mea dragă şi prosperă, cu blocuri şi mai ales vile îngrijite, cu străzi ca oglinda şi oameni numai un zâmbet şi iubitori tare de semenii lor şi de celelalte ale vieţii private, oameni care trăiesc într-o armonie nemaiîntâlnită până acum între bipezii şi patrupezii mediului ce ne înconjoară benefic.
Să nu crezi că nu am rumegat înainte de a scuipa cele ce vei citi. Ba chiar, am meditat atât de profund, încât m-a pufnit râsul. Un râs de nestăvilit, ca al buldogului Mitrea. Că aşa e câte o dată românul, râde când trebuie să plângă şi invers. Tărăşenia a pornit de la o glumă a Ministerului Muncii şi Familiei.
Se zvoneşte prin târg(uri), că funcţionarii acestui minister ar fi emis o lege, care spune că nu poţi semna actul de căsătorie, dacă nu ai atestat de bună purtare în cuplu. Atestat care se obţine în urma unor cursuri intensive şi contra cost, sau contra cost şi intensive, nu ştiu sigur.
Nostim, nu-i aşa?
Rândurile care urmează nu se vor nicidecum o analiză a societăţii româneşti multilateral şi capitalist dezvoltată. Sunt doar o găselniţă profană, scrisă într-un limbaj nu prea academic. Analizele serioase le las pe seama batalioanelor de specialişti şi analişti de toate gradele şi culorile, care acoperă toată ziua ecranele de sticlă şi paginile ziarelor. Ei se pricep la orice, începând cu gaura de la macaroane şi terminând cu tratatele de supravieţuire a românilor pe planeta Marte (era să scriu moarte). Ăştia ştiu să o facă de se miră lumea, nu alta. Cu vârf şi îndesat. Atât de îndesat, încât plebeul nu mai înţelege nimic. La fel cum nu înţelege nici din sumedenia de sondaje de opinie comandate de unii sau alţii dintre combatanţi. Dar ce ştii tu? Jocul se joacă după muzică.
Comentarii aleatorii