poem
nu vor trece multe cuvinte
pînă ce mă vei arde
dragostea ta e vuiet ce se anunţă
odată cu deschiderea cerului
de acolo ochii îngerilor sticlesc
să mă amăgească.
te-am auzit prin păduri în cîntecul fiorului
prin verdele înnegrit al ierbii de seară
ochii lupilor.
nu vor trece cuvinte pînă peisajul devine deşert
cerul roşu
sfinţii aripioare
ce ne vor trosni între dinţi.
Poezie:
Comentarii
Frumos
cezar -
Părerea mea este că e un poem reuşit. Poate că nu sunt cel mai în măsură să o spun, dar asta e ceea ce cred. Cezar
Mulţumesc
Ioan Bistriteanul -
pentru trecere şi cuvintele laudative. O să ne citim cu plăcere.
LIM.
LIM?
cezar -
Oh, LIM, nici nu ştiam cine e... Era normal să fie bun textul şi cred că şi alţii îl vor aprecia având în vedere valoarea Dv. Cezar
Cezar
Ioan Bistriteanul -
mulţumesc încă o dată.