silvius -
******
pe acoperiş
un stol de păsări cântăresc cerul
cu aripile întinse
altele fac acrobaţie pe sârmă
privsc oamenii şi străzile cum se pierd
din neglijenţă în neant
cum toată arhitectura şubredă
e o învălmăşeală în absurdul situaţiei
în care se moare de tristeţe
când moartea e liberă
să se joace cu oricine
dacă aş construi un oraş
pe coordonatele altui timp
fiecare ar trăi o poveste frumoasă
în braţele mele
femeile ar fi ca o lumină
şi nimeni n-ar muri de singurătate
Poezie:
Comentarii
- altceva -
a.a.a. -
E cu totul altceva faţă de textele cu care ne-aţi obişnuit. Nu c-ar fi genial, dar e altceva. Aş tăia în două secunde "cu aripile întinse" - redundant/ explicativ/ clişeic.
În rest, poezia e mult mai apropiată de vremurile noastre, are atmosferă, are ceva de spus, o spune destul de bine. Nu mai e o poetizare de aia dulceagă, de te ia brusc cu fior şi dor de romane/ jurnale juvenile.
Tot aşa n-ar strica.