În duminica aceea
măştile nu s-au mai întors cu faţa la faţă
în dungi de cretă portocalie
frunzele cădeau cu un minut de întârziere.
Ne-am salutat ca două respiraţii vechi
fără să ne atingem mâna sau obrazul
de sub unghiile murdare ale cerului
lipsea un planor.
Ţi s-a făcut frig
ai cerut ceai de mentă
din aburul vernil un câine creţ îţi lătra sub bărbie
ai aprins o ţigară
cu lesa din ea mi-ai lipit câinele de faţă.
Îndesai mâinile sub bluză
tremurai sau îmi tremurau ochii
ar fi trebuit să ne aşezăm la o masă mai înaltă
dar nu-ţi face griji moldovenii sunt oameni omenoşi
îţi spuneam
şi nici bine n-am terminat
că o pătură ţi-a crescut pe umeri.
Să vină înc-un ceai de mentă!
ai decretat, boemo,
n-aveau vin fiert
în ce fel de lume nu există vin fiert atunci când suntem vii
atunci când toamna trece prin faţa cafenelei ca o păuniţă pe tocuri?
Îţi ascultam zâmbetul
ca un şcolar clopoţelul pauzei mari
după ce am învăţat tabla împărţirii
ai întrebat ce mai face Dumnezeu
am răspuns că e bine sănătos
îngropat sub aurul bisericilor
am început apoi să vorbim prea mult şi prea mare.
Ar fi trebuit să fierbem vinul nostru
să-l turnăm din ceainic în ceainic până la subţiere
să spunem deodată
iată iarba
iată vremea
iată roşul.
Când am plecat,
Copoul era o maşină de pompieri tăcută
chioşcul de covrigi era prea aproape
autobuzul a venit prea repede
un avion a ciobit norii.
Ai pus un covrig la păstrare
şi am râs
ne priveam de parcă aşteptam să cadă
prima zăpadă.
Comentarii
Semn
aziza ruhy -
de preţuire şi lectură
- ok -
a.a.a. -
Mulţumesc!
Atmosferă, empatie, stil
Maria - Doina -
.. și a căzut prima zăpadă :)
Revin cu motivarea pentru acordarea peniței și cu propunerea pentru remarcare.
Am revenit!
Maria - Doina -
Citind și recitind acest poem m-am întrebat din nou: ce este, de fapt, poezia? În cazul de față, îmi permit să afirm că este acea nișă cu aură de cuvinte prin care suntem atrași într-un univers cu o stare de prea frumos, de prea bine, de prea toamnă. Desigur, se ajunge aici prin niște mijloace literare, unele atent plăsmuite, altele venind firesc din însăși natura și structura sufletească a artistului.
Se spune că o casă primitoare se cunoaște de la prag. Reformulez: o poezie bună se cunoaște de la titlu. Sau poate că titlul are rolul acela de a ne oferi brațul spre o promenadă tihnită pe aleile poemului. Prin folosirea acelui „am semănat” se lasă un spațiu neutru sensurilor, un spațiu propice intepretărilor astfel încât promenada să aibă și elemente surpriză pe care abia aștepți să le descoperi în text.
Poemul oferă atmosferă, stil, gânduri și sentimente în tandem, empatie, un pic de ludic, un pic de iubire (un pic mai mult :) ), căldură și culoare. Firul epic poartă trena poeziei. M-au surprins versurile cu putere de sugestie:
„măştile nu s-au mai întors cu faţa la faţă”
„de sub unghiile murdare ale cerului
lipsea un planor”
„din aburul vernil un câine creţ îţi lătra sub bărbie”
Comparațiile și metaforele sunt îndrăznețe. Cel mai mult mi-a plăcut cea din versul
„toamna trece prin faţa cafenelei ca o păuniţă pe tocuri”
Mi-au plăcut petele de culoare. La început folosești o culoare secundară, apoi o nuanță de verde, apoi roșul, ca o victorie.
Am sesizat cele două aparate de zbor (planorul și avionul), fiecare cu absența/prezența lui și cu simbolistica aferentă.
Cred că punctul cel mai fierbinte, cel „mai poezie” este :
„Ar fi trebuit să fierbem vinul nostru
să-l turnăm din ceainic în ceainic până la subţiere
să spunem deodată
iată iarba
iată vremea
iată roşul.”
Mi-a plăcut Dumnezeul „îngropat sub aurul bisericilor”, tremurul de empatie, covrigul pus la păstrare, așteptarea primei zăpezi, „prea”-urile, „frunzele care cădeau cu un minut de întârziere” și „autobuzul care a venit prea repede.
Adică mi-a plăcut cam tot. Felicitări! Semeni cu toamna :)
- r -
a.a.a. -
Mariana, mi se întâmplă rar să mă las furat de un comentariu, dar acum am motive destul de bune. De exp: "prin folosirea acelui „am semănat” se lasă un spațiu neutru sensurilor/ Am sesizat cele două aparate de zbor (planorul și avionul), fiecare cu absența/prezența lui și cu simbolistica aferentă" sunt nuanţe (sau poate mai mult decât atât) nu tocmai uşor de găsit.
Într-adevăr, unitatea care începe cu "ar fi trebuit să fierbem vinul nostru" este chiar miza textului. (Poate că ar fi trebuit să supralicitez, folosind "Ar fi trebuit să ne fierbem vinul nostru"? Asta e o idee care mi-a venit acum).
Mulţumesc pentru timpul pe care l-ai petrecut pe pagina asta!
da, aici e locul cu o mai
anselmus -
da, aici e locul cu o mai mare densitate de sens: „Ar fi trebuit să fierbem vinul nostru
să-l turnăm din ceainic în ceainic până la subţiere
să spunem deodată
iată iarba
iată vremea
iată roşul.”
La ce bun „măştile nu s-au mai întors cu faţa la faţă
în dungi de cretă portocalie”?
”unghiile murdare ale cerului”, „din aburul vernil un câine creţ îţi lătra sub bărbie
ai aprins o ţigară
cu lesa din ea mi-ai lipit câinele de faţă.” doar nichiteli fără Nichita S.