carmenis -
poem
Nu am nevoie de libertate,
spațiul îmi pare o peșteră
invadată de embrioni
căutați de virusul
unei gripe senile,
scâncetul este deviat
de la traiectoria lui siderală -
se aude doar
un răsunet de talangă
inima pruncului atârnă
ca o limbă flască
mișcată de stele
nu am nevoie de libertate,
puii de lup
se înmulțesc cu viteza luminii
mirosul de carne
e o ceață
care induce frica de șoapte
vă mulțumesc
dar nu am nevoie de libertate,
mă simt mult mai femeie
în acest model de negare
în care mi-am reeducat respirația
și nu mai inhalez
promisiunile atemporale.
Poezie:
Comentarii
părere
Virgil -
textul nu este neaparat prost dar ai probleme cu „înlănțuirea determinărilor” iar asta face ca „senzația de poezie” să sufere. Apoi, ar trebui să renunți la expresii bombastice de genul „nu mai inhalez promisiunile atemporale”. Sună chiar aiurea. Cred că ți-ar prinde bine să îți citești textele cu voce tare și să încerci să le asculți cum sună. Și să o faci cu un spirit critic.