Am revenit, cu dor, la mine-n sat
în casa strămosească de sub munte
dar m-a cuprins un greu și lung oftat
că n-am găsit părinții mei prin curte

Eu știu ca ei s-au dus departe-n stele
după strămoșii mei de mai-nainte
ca să revină-n lacrimile mele
la fiecare-aducere aminte

În podul casei m-am urcat cu teamă
și am văzut hambarele din care
din zori și până-n seară biata mamă
căra cu drag la păsări demâncare

Păreau acum de vreme-nțepenite
sub căpriorii falnici de stejar
și parcă așteptau să fie folosite
să pregătească mama turta pentru jar

Din loc în loc tot pânze de păianjăn
au fost țesute pe nestigherite
în timp ce vremea se scurgea din an în an
în galaxia clipelor pierdute

Iar într-un colț din podul casei noastre
stinghere piese dintr-un vechi război
așteaptă parcă clipele albastre
să țeasă mama haine pentru noi

Vârtelnița de mult încremenită
așteaptă mâna mamei cu răbdare
s-o pună în mișcarea mult râvnită
și ața s-o-nfășoare pe mosoare

Un piepten ruginit sub căprior
ce scărmăna la cânepă sau lână
e condamnat să n-aibă viitor
să nu-l mai țină nimenea în mână

O meliță din lemn de carii roasă
copilăria mi-o aduce aminte
când cânepa era mărinimoasă
și ne dădea la toți îmbrăcăminte

Câteva oale de pământ ciublite
mă duc cu gândul înapoi în vreme
când pentru praznic erau pregătite
pe vatra noastră la un foc de lemne

O mânecă din iia mamei mele
cusută cu arnici și fluturași
stă agățată într-un cui sub stele
în așteptarea mea de la oraș

Un singur lucru pot să-l fac și eu
ca să-mi găsesc cadența cuvenită
s-alerg ca să-l găsesc pe Dumnezeu
să-mi mângâie suflarea răscolită