marynna -
„Orezul este prea fierbinte,
saké-ul mult prea rece.
În chimono-ul tău
prea lung,
se pare că te-mpiedici
azi, Miuri!”
Cuvintele lovesc podeaua
și-aștern covor
pe care pași mărunți
dispar din scenă
temători.
Crengi de cireși
se-apleacă
sub ploaia care
curge, curge.
De fereastra aburită
Miuri își lipește chipul
alb, ca de zăpadă
care a-nceput
să se topească.
Se scurg șuvoaie
de tristețe.
Poezie:
Comentarii
...
hialin -
Stereotipic si pe alocuri aproape tautologic. De exemplu "ploaia curge, curge"... cam asta face ploaia de obicei... curge. Deci verbul nu prea are ce cauta. Apoi "alba, ca de zapada" e o comparatie care ar trebui scoasa din orice context poetic.
hialin - whatever, again
marynna -
1.ploaia care curge, curge - am preferat aceasta exprimare in locul uneia de gen: cade neincetat, cade fara oprire. "Curge" sugereaza mult mai bine abundenta de apa care cuprinde totul, in anotimpul ploios. 2. nu este alba, ca de zapada, ci este "chipul alb, ca de zapada care a-nceput sa se topeasca". scoasa din context, expresia "alba ca de zapada" este si normal sa nu iti spuna mare lucru. Ce vroiam sa sugerez prin aceasta imagine? chipul perfect alb al gheisei pe care se preling lacrimile, "topind" fardul. thanks again, for reading my poem!
to be or not to be stereotip
hialin -
zapada vs zapada care a-nceput sa se topeasca - mi-e greu sa sesizez o diferenta, pentru ca imaginea asta imi sugereaza colorit mai intai, de-aia mi-e greu sa vad sensul pe care l-ai dat in comentariu.