îmi place să mă privesc cum dorm
stau în colţul obscur al tavanului
nevăzut de leoaica din tabloul cu apus de soare în kenia
liniştea se aşează în cameră ca o broască orăcăind la marginea bălţii
noaptea o leg de piciorul patului să nu fugă

după ce îmi ucid oboseala în cadă cu
extract de aloe şi flori de cireş japonez
îmi împart trupul în trei fluvii
le îndrept cursul spre trecut
unde nimeni nu mă cunoaşte
le spun să nu se oprească la niciun semafor
la nicio haltă sau staţie de benzină
ele se fac că nu mă-nţeleg
şi la prima cotitură a somnului se împotmolesc
o gură
un foc
înghiţindu-le

din colţul tavanului îmi privesc bătăile inimii
insistenţa buzelor în a spune ceva
mâinile care dau să îmbrăţişeze
şi-nţeleg de ce dimineaţa mă trezesc plin de
zgârieturi
urme de ruj
şi scrum pe saltea