odată ți-am spus că tatăl meu și mama mea s-au născut la țară

imaginea utilizatorului aquamarine

"iată o pasăre trădătoare. nu zboară, nu cântă, merge încet în urma mea"

...

dacă am ales să scriu despre mama și
tata este pentru că adesea
mergând singură pe un drum de țară
îmi plac șanțurile cu iarbă uscată
îmi place vânticelul care îmi flutură pletele

îmi place să merg odată cu soarele

mergeam pur și simplu prietenii fumează absent țigările mele
și din rucsacul meu ziua scorojită se topește se drenează nu știu anume unde
undeva
în
sus

un salcâm, doi salcâmi, odată ți-am spus
tatăl meu era poet mama mea era poetă dar oare cât de mult s-au iubit
ei

când eu am plecat dimineața devreme
ce dimineață frumoasă era
și semafoarele stăteau pe intermitent
și soarele se umfla

atunci am știut că nu sunt o cățea dar dacă trebuie
voi sta la masa aceasta și voi rupe cu dinții din bucățile de
carne
așa cum m-au învățat mama și tata

până când știu că se vor dezlega lanțurile
și nimic nu va opri câinii să mă târască prin praf
și nimic nu mă va opri să îi mângâi pe cap

înainte ca poezia să mănânce lumea de vie așa cum i-a mâncat
pe mama mea, poeta pe tatăl meu, poetul

...

îmi place să merg odată cu soarele
pe asfaltul încins ca o plită

Comentarii

foarte frumos poemul, a road

foarte frumos poemul, a road poem, initiatic, onest, portrete cu gust si miros, o privire peste umar de nota zece. congrat.

Nu pot să trec pe aici fără

Nu pot să trec pe aici fără să las un semn. Un poem foarte bun, sunt unele versuri deosebite, de aceea o să îl citesc din nou cu plăcere "până când ştiu că se vor dezlega lanţurile/şi nimic nu va opri câinii să mă târască prin praf"...

Frumos text, poate sau nu sa

Frumos text, poate sau nu sa aiba legătură cu ideea pelerinajului din Povestaşul lui Llosa. Poţi renunţa la final, chiar dacă vrei să faci poemul rotund, nu e necesar, ai destule sfere incluse.

foarte frumos poem, Daniela!

foarte frumos poem, Daniela! mi-a adus în mine toată adolescența dar și dorința de a sta pe un text, de a-i cuprinde oarecum marginile. nici nu știu prea bine cum să ies din atmosfera duios-filosofică pe care ai conturat-o, pentru mine, fără reproș. și da, drumurile acelea de țară, unde când plouă se face un noroi de pomină, mă năpădesc uneori. mi-a plăcut mult, m-am regăsit mult. o și trec repede la preferate:)

alina, nu are legătură decât

alina, nu are legătură decât în măsura în care eu necitind..:( nu stiu despre ce e vorba. pot să zic că parcă nu sunt suta la suta mulțumită de final, dar am dorit un final.. luminos :) multumesc si sunt bucuroasă că ti-a placut.
paul, e o placere pentru mine sa stiu ca ai rezonat cu textul acesta, scris dimineata la cafea, asa cum imi scriu eu de obicei toate textele.(atunci au timp un pic sa zboare gandurile nestingherite:) multumesc frumos, atatea penite, m-au cam intimidat:) o zi faina!