Pietrele Doamnei

imaginea utilizatorului francisc

eu, păcătosul, stau în fața ta ca un mire
eu, păcătosul, ca un mire plângând stau pe genunchi
și pietricele aduc din împrejurul tălpicilor tale

o, stăpână a mâinilor mele, nu privi la graba
și nepriceperea lor, drăgălindă!
privirea ta mă ridică, e caldă ca un cuțit pentru porci
și cine poate privi la inima porcului?

cine mănâncă din mine, am zis,
în veci va iubi, va strânge la el această grămăjoară de
pietre ascuțite-lucioase
ea va crește și va nunti
ca o mireasă străină și dulce

vârâ-voi capul între pietre și-n a mea întunecare și
frică
nimeni va ști
eu, păcătosul, ce mult am iubit și ce

Comentarii

de-a bușilea printre pietricele strîngeam zdrelituri. zărisem ceva sclipind - le couteau! - și credeam că-i mărgica cea fermecată. cînd să mă las păgubașă, dădui cu fruntea de un ce fără cap cu coadă. oare ... de ce, francisc? cu... cu ...cucui se lăsă astă poezie, fi-ți-ar penițele fără număr!

maia, sper ca nu te am suparat cu ceva. guenon zice ca am uitat originile, sensurile primare, iar amintirea ac uitari poate nu ne convine si facem botic. eu risc totusi. fara numar

Itinerarul (cuprins intr-o fraza) ar fi acesta: spalarea picioarelor ( purificarea), inaltarea de dupa purificare pana la euharistie , Invierea si finalul (definit dar nu finit) prin trimiterea la Epistole. Si tot “guenoniana”, Francisc: “sunt lucruri pentru care singurul mod de exprimare posibil este cel simbolic si care, in consecinta, nu vor fi intelese niciodata de aceia pentru care simbolismul este litera moarta.” Cred ca Maestrul ti-ar fi dat o penita.

nu m-ai supărat defel. botic am făcut doar fiindcă nu mă-ncumet să las peniță - nu știu s-o argumentez depedeveu literar... încă-mi place barca asta, e singura cu care am ales să mă mai plimb și n-aș vrea să mă poftească unii-alții pe mal. păcat că n-ai priceput comentariul meu anterior.

adriana, ce spui mi a amintit de relatia guenon vasile lovinescu, de tezele celui mai mare esoteric roman, ale carui carti m au impresionat. sunt onorat pentru penita maia, pricepui ca ai intrat in joc, dar ma iarta, uneori mai uit si eu pasii...

Dorine, acum nu ca nu mi-a placut poemul tau, dar as fi vrut sa vad mai multa originalitate. "stapana a mainilor mele" si altele, etc etc nu sunt in masura sa imi spuna mie mai mult decat " o tu stapana a semintelor" and such si toata poezia sud-americana de la pashopt incoace. Eu cred ca te pierzi in asemenea texte. Insa poate ca sunt bune de bed time stories, ca tot esti tanar tata. Mai vorbim, Andu

Andu, fiul meu preaiubit, iarta batranul ce numa ațipi sub copacul poeziei si i cazu poama in gura...