rupestră

viaţa mea sfârşeşte aici / într-o seară de duminică
după ce crucea şi globul de pe catapeteasmă s-au răcit
niciodată nu am simţit mai multă nedurere neiubire neteamă
e asfaltul gol şi sec pentru tălpile mele/ cutia de rezonanţă nu mai are ecou
păşesc asimetric/ am sufletul otova/ nu am nimic mai bun de făcut

viața îmi curge în frunzele cu miros amar
de crizanteme mușețel margarete și troscot

liniștea noastră verde
vântul o transmite
cum se cuvine
în univers
într-un val de timp

târziu la reflux
îmi voi aminti

imperfect
în fugă
viața vegetală

particule de emoție
se înalță și se sparg
nelimitat departe
în timpul paradisiac.

. |

Ma vie afflue en feuilles amères