din vol "Contre-jour"/ du recueil "Contre-jour"
Ai sărit ca o fiară
în lunga spirală a sunetului.
Te uiți prin vizor:
nici un zgomot pe chipul din fața ușii.
În întuneric te-ascunzi ca-ntr-o piatră.
Ieșind din umbră,
din când în când
un mascaron râde înspăimântător de tine
și ți-e teamă să nu-l audă și prietenul
care sună cu înverșunare.
De-afară lumini trecătoare de faruri
din plopi mută pe pereții asprii
frunze negre și grele.
scot cap precaut pe fereastră
cum tragi de sertarul cu morți de la morgă
deasupra alt sertar
și capul vecinului de la trei
printre begonii/ viespi și mușcate
și scrum de țigară
aruncat normal peste mine
scoate rotocoale de fum
ca niște cearcăne de mucegai pe tomată
din cenușa zilei de ieri
îmi salvez inima
are și oglinjoară/ na/
să te vezi mai bine !
pietrele aveau un cântec al lor
ce atingea desăvârșirea
dar cine-l mai ține minte?
ceva împrăștie atenția
amintirile umflate de apă
se leagănă în adânc
și eșuează pe țărmuri pustii
depărtate
les pierres-
elles avaient leur musique
particulière
absolue
mais qui s'en souvient encore?
quelque chose disperse l'attention
les souvenirs renflés d'eau
ondoient dans l'abîme
Comentarii aleatorii