*în cinstea „morților din cada mea” / *in honour of „the corpses in my tub”
„tell the world that I’m coming home”
as if life would lie beyond the bars
of a city just as bleak as you
I feel that I cry after a corpse
who leaves the awning
for the last time
I want to cling onto him
to kiss him on the mouth
in the hope I’ll be kissed back
my love flies over centuries
you’ll not be here to slash my words
nights shall be luminated
in a glass of water from moldavia’s head
I’ll keep jolting my fingers in seeds
and I shall never cry
on the shoulder standing in line behind you
Din volumul "Lumina si umbrele ei", Ed Jacques Bremond, 2006
o lumină tresare
un sunet se prăbușește
privirea se sfărâmă
gest împietrit de-a lungul brațului
degetele surde fărâmițează vocale
gestul a amețit
în acest unghi exact al silabei
- îngheț surd al gestului -
vocea cade
sunetul se sfărâmă
la cotitura frazei
întrevăzut sens în absență
- suflu privire voce -
aceeași transparență suspendată
aburește oglinzile
my skin is the end
of my black flowing blood,
I hear only farm birds
diminish my war,
in sorrow of down
we will have but the glow
of raven, disturbing
one sky, and below
your nights full of toys
such as pin, sharpen dreams,
nobody can feel they
Comentarii aleatorii