îmi beau yerba maté încet
deși e tîrziu
un gust de pian
în cerul gurii
mă îmbie în picături
de ploaie
a frig îmi strîng umerii
zîmbesc
de parcă nu te-aș aștepta
de parcă nu ai veni
prin aceleași
umede unghere
ale nopților
orele se rostogolesc
inutil
înainte și înapoi
ca un joc de cuburi
încă puțin
(din vol. "Contre-jour"/du recueil "Contre-jour")
Noaptea
venea mai aproape
mai aproape amenința,
în clocotiș ametecând
vis cu real contiguu.
Fiindcă eram atât de singură,
din vintrea-mi născătoare de zei,
Universul
încă o dată
se desfăcea.
La nuit
se raprochait de moi
terriblement me menaçant,
mélangeant rêve et réel
en un bouillonnement contiguu.
Bien que je me retrouvais très seule au monde,
Comentarii aleatorii