în atelierul fără nume
al pictorului orb
a venit seara
brusc
pisicile au început să cadă în stoluri
pe acoperiș
era semn bun
pentru vînătoarea de stafii
dezorientate
în lumina difuză
a apusului

am zîmbit abulic
dragostea îmi dădea tîrcoale
o febră letargică
se furișa în oase
iar eu o ignoram

Eine Wüste von Wörter
Bis am Ende der Welt
Nur die heisere Stimme
Des Mannes, der nach dir ruft
Wie einen Zug, den du hörst
Nur wenn waehrend der Nacht
Mit der Geliebte fährt

Du schüttelst dich von der Unsterblichkeit
Wie von einen schlecht richenden Saft
Du solltest meinen Mund spalten
Wie eine alte Wunde
Worunter im Geheimen
Der fleischlose Teil der Zunge