viaţa mea sfârşeşte aici / într-o seară de duminică
după ce crucea şi globul de pe catapeteasmă s-au răcit
niciodată nu am simţit mai multă nedurere neiubire neteamă
e asfaltul gol şi sec pentru tălpile mele/ cutia de rezonanţă nu mai are ecou
păşesc asimetric/ am sufletul otova/ nu am nimic mai bun de făcut
alb
obrazul ceasului
lăcrimează cifre romane
pe umerii tăi
întorc privirea
un gînd trecător
ca un painajen
secundele
se îngrămădesc
de atîta frig
apoi adorm
adînc
în noi
white
clock's face weeping
roman numbers
over your shoulders
a passing thought
like a spider
so cold
time is falling asleep
inside us
Asfințește... E seară...
Mireasma clipelor trecute
plutește în aer...
Inima le-a strâns pe toate
măsurând veșnicia
ca un orologiu
vechi
dintr-o casă bătrână
și uitată, de țară,
un orologiu grav
și melancolic,
pe care se aștern
an de an,
rând pe rând,
amintirile vieții...
Comentarii aleatorii