din volumul "Contre-jour"/du recueil " Contre - jour"
Ai sărit ca o fiară
în lunga spirală a sunetului.
Te uiți prin vizor:
nici un zgomot pe chipul din fața ușii.
În întuneric te-ascunzi ca-ntr-o piatră.
Ieșind din umbră,
din când în când
un mascaron râde înspăimântător de tine
și ți-e teamă să nu-l audă și prietenul
care sună cu înverșunare.
De-afară lumini trecătoare de faruri
din plopi mută pe pereții asprii
frunze negre și grele.
Eine Wüste von Wörter
Bis am Ende der Welt
Nur die heisere Stimme
Des Mannes, der nach dir ruft
Wie einen Zug, den du hörst
Nur wenn waehrend der Nacht
Mit der Geliebte fährt
Du schüttelst dich von der Unsterblichkeit
Wie von einen schlecht richenden Saft
Du solltest meinen Mund spalten
Wie eine alte Wunde
Worunter im Geheimen
Der fleischlose Teil der Zunge
Te descopăr.
Suntem doi ciorapi:
eu negru, tu rupt;
eu- supraelastic,
tu- realist.
În călcâi fiecare
avem o iluzie:
eu- un picior,
tu- perechea…
* *
Les chaussettes
Je te découvre :
nous sommes deux chaussettes :
moi- noire, toi- trouée ;
moi- supra élastique ;
toi- réaliste.
Dans le tendon
chacun d’entre nous
avons une illusion :
moi- un pied ;
pietrele aveau un cântec al lor
ce atingea desăvârșirea
dar cine-l mai ține minte?
ceva împrăștie atenția
amintirile umflate de apă
se leagănă în adânc
și eșuează pe țărmuri pustii
depărtate
les pierres-
elles avaient leur musique
particulière
absolue
mais qui s'en souvient encore?
quelque chose disperse l'attention
les souvenirs renflés d'eau
ondoient dans l'abîme
Comentarii aleatorii