îmi beau yerba maté încet
ritual al singurătății
fără lacrimi și fără întrebări
aproape inconștient
în această înfrigurată
tăcere a Țării de Foc
stîncile mării desenează
întunecimi bizare
insule înnegrite de lavă
eu și nălucile lor
zei ai pămîntului răsturnat
în cenușa unui foc de vreascuri marine
*în cinstea „morților din cada mea” / *in honour of „the corpses in my tub”
„tell the world that I’m coming home”
as if life would lie beyond the bars
of a city just as bleak as you
I feel that I cry after a corpse
who leaves the awning
for the last time
I want to cling onto him
to kiss him on the mouth
in the hope I’ll be kissed back
my love flies over centuries
you’ll not be here to slash my words
nights shall be luminated
in a glass of water from moldavia’s head
I’ll keep jolting my fingers in seeds
and I shall never cry
on the shoulder standing in line behind you
din vol "Contre-jour"/ du recueil "Contre-jour"
Aproape de lume
Din departele cenușiu,
cerul invadează râul,
se insinuează în freamătul vegetal, pulsatil;
furnici, luciole mijesc prin rădăcinișul
ierburilor - gângănii curioase, flămânde;
libelulele
zvâcnesc în lucirile dimineții sfinte
reflectate,
din apă.
Prin verdele tulbure de octombrie
tufănica scoate un ochi galben,
minuscul, mirat peste poate.
Suntem aproape de lume.
alb
obrazul ceasului
lăcrimează cifre romane
pe umerii tăi
întorc privirea
un gînd trecător
ca un painajen
secundele
se îngrămădesc
de atîta frig
apoi adorm
adînc
în noi
white
clock's face weeping
roman numbers
over your shoulders
a passing thought
like a spider
so cold
time is falling asleep
inside us
Comentarii aleatorii