din volumul "Contre-jour"/du recueil " Contre - jour"
Ai sărit ca o fiară
în lunga spirală a sunetului.
Te uiți prin vizor:
nici un zgomot pe chipul din fața ușii.
În întuneric te-ascunzi ca-ntr-o piatră.
Ieșind din umbră,
din când în când
un mascaron râde înspăimântător de tine
și ți-e teamă să nu-l audă și prietenul
care sună cu înverșunare.
De-afară lumini trecătoare de faruri
din plopi mută pe pereții asprii
frunze negre și grele.
nu-i nevoie să mă iubești în seara aceasta
mai bine hai să ieșim din noi pentru câteva ore
ca niște șerpi
să ne lăsăm pielea momeală pentru
căldura iubirii dulcege
acum
ce spui de-un cherry garcia
cu nuci și gummy bears
(pentru toți copiii pe care nu îi vom face când se vor termina toate astea)
să ne atârne picioarele pe marginea zidului
pietrele aveau un cântec al lor
ce atingea desăvârșirea
dar cine-l mai ține minte?
ceva împrăștie atenția
amintirile umflate de apă
se leagănă în adânc
și eșuează pe țărmuri pustii
depărtate
les pierres-
elles avaient leur musique
particulière
absolue
mais qui s'en souvient encore?
quelque chose disperse l'attention
les souvenirs renflés d'eau
ondoient dans l'abîme
Comentarii aleatorii