Asfințește... E seară...
Mireasma clipelor trecute
plutește în aer...
Inima le-a strâns pe toate
măsurând veșnicia
ca un orologiu
vechi
dintr-o casă bătrână
și uitată, de țară,
un orologiu grav
și melancolic,
pe care se aștern
an de an,
rând pe rând,
amintirile vieții...
din volumul "Contre-jour"/du recueil " Contre - jour"
Pe potecă a răsărit
pântecele unei sticle îngropate
de când!
În ea - un mesaj adus din străfunduri:
un arbor
ascunde sub verdele mic
o părere de umbră!
Întuneric dulce
de pepene
peste care alunecă zilnic navetiștii
între sat și gară
pe scurtătură
în șir!
Le soir, sur la colline, le buccin se lamente,
Les troupeaux remontent, les étoiles brillent par la sente,
Les eaux sanglotent, prenant clairement leur source aux puits ;
Sous un acacia, tu es là qui m’attends, chérie.
La lune traverse le ciel, sacro-sainte et notoire,
Tes grands yeux ont l’air de scruter les feuilles bien rares,
Comentarii aleatorii