Din volumul "Lumina si umbrele ei", Ed Jacques Bremond, 2006
o lumină tresare
un sunet se prăbușește
privirea se sfărâmă
gest împietrit de-a lungul brațului
degetele surde fărâmițează vocale
gestul a amețit
în acest unghi exact al silabei
- îngheț surd al gestului -
vocea cade
sunetul se sfărâmă
la cotitura frazei
întrevăzut sens în absență
- suflu privire voce -
aceeași transparență suspendată
aburește oglinzile
alb
obrazul ceasului
lăcrimează cifre romane
pe umerii tăi
întorc privirea
un gînd trecător
ca un painajen
secundele
se îngrămădesc
de atîta frig
apoi adorm
adînc
în noi
white
clock's face weeping
roman numbers
over your shoulders
a passing thought
like a spider
so cold
time is falling asleep
inside us
viaţa mea sfârşeşte aici / într-o seară de duminică
după ce crucea şi globul de pe catapeteasmă s-au răcit
niciodată nu am simţit mai multă nedurere neiubire neteamă
e asfaltul gol şi sec pentru tălpile mele/ cutia de rezonanţă nu mai are ecou
păşesc asimetric/ am sufletul otova/ nu am nimic mai bun de făcut
din vol "Contre-jour"/ du recueil "Contre-jour"
Aproape de lume
Din departele cenușiu,
cerul invadează râul,
se insinuează în freamătul vegetal, pulsatil;
furnici, luciole mijesc prin rădăcinișul
ierburilor - gângănii curioase, flămânde;
libelulele
zvâcnesc în lucirile dimineții sfinte
reflectate,
din apă.
Prin verdele tulbure de octombrie
tufănica scoate un ochi galben,
minuscul, mirat peste poate.
Suntem aproape de lume.
Comentarii aleatorii