Le soir, sur la colline, le buccin se lamente,
Les troupeaux remontent, les étoiles brillent par la sente,
Les eaux sanglotent, prenant clairement leur source aux puits ;
Sous un acacia, tu es là qui m’attends, chérie.
La lune traverse le ciel, sacro-sainte et notoire,
Tes grands yeux ont l’air de scruter les feuilles bien rares,
din volumul "Contre-jour"/du recueil " Contre - jour"
Pe potecă a răsărit
pântecele unei sticle îngropate
de când!
În ea - un mesaj adus din străfunduri:
un arbor
ascunde sub verdele mic
o părere de umbră!
Întuneric dulce
de pepene
peste care alunecă zilnic navetiștii
între sat și gară
pe scurtătură
în șir!
n-am știut
cum se subțiază norii
înflorind
printre cochilii albastre
și n-am știut
glazura ochilor tăi
de rhodos
revărsată
prin mine
nevăzută
indescifrabilă
stand-by
eu doar îți silabiseam
textura catifelată
a mâinilor
încremenite-n
marmură
…prind conturul tău
dimineața
îmbrăcată doar
în neliniștea ta…
Comentarii aleatorii