îmi beau yerba maté încet
ritual al singurătății
fără lacrimi și fără întrebări
aproape inconștient
în această înfrigurată
tăcere a Țării de Foc
stîncile mării desenează
întunecimi bizare
insule înnegrite de lavă
eu și nălucile lor
zei ai pămîntului răsturnat
în cenușa unui foc de vreascuri marine
Shiro. Soto de
Arare ga hutte
Bannin wa
Minna dekaketa
Kono heya de
Maru kappu kara
Ocha wo nomu
Saigo no kisetsu
Hajimatta dake
Castel. Afară
Grindină în cădere
Gărzile toate
Au plecat de la posturi
În odaia mea
Dintr-o ceașcă rotundă
Savurez ceaiul
Doar ultimul anotimp
A început, în sfârșit
Comentarii aleatorii