n-am știut
cum se subțiază norii
înflorind
printre cochilii albastre
și n-am știut
glazura ochilor tăi
de rhodos
revărsată
prin mine
nevăzută
indescifrabilă
stand-by
eu doar îți silabiseam
textura catifelată
a mâinilor
încremenite-n
marmură
…prind conturul tău
dimineața
îmbrăcată doar
în neliniștea ta…
nu-i nevoie să mă iubești în seara aceasta
mai bine hai să ieșim din noi pentru câteva ore
ca niște șerpi
să ne lăsăm pielea momeală pentru
căldura iubirii dulcege
acum
ce spui de-un cherry garcia
cu nuci și gummy bears
(pentru toți copiii pe care nu îi vom face când se vor termina toate astea)
să ne atârne picioarele pe marginea zidului
Asfințește... E seară...
Mireasma clipelor trecute
plutește în aer...
Inima le-a strâns pe toate
măsurând veșnicia
ca un orologiu
vechi
dintr-o casă bătrână
și uitată, de țară,
un orologiu grav
și melancolic,
pe care se aștern
an de an,
rând pe rând,
amintirile vieții...
pietrele aveau un cântec al lor
ce atingea desăvârșirea
dar cine-l mai ține minte?
ceva împrăștie atenția
amintirile umflate de apă
se leagănă în adânc
și eșuează pe țărmuri pustii
depărtate
les pierres-
elles avaient leur musique
particulière
absolue
mais qui s'en souvient encore?
quelque chose disperse l'attention
les souvenirs renflés d'eau
ondoient dans l'abîme
Comentarii aleatorii