chei de lectura 1 (asa cum vad eu lumea): a. precizari: textul de fata nu este unul prozaic, dimpotriva; de parca prozaicul ar fi o acuza.... Nedecriptarea lui tine exact de ceea ce arata si textul: ramanerea la suprafata lucrurilor, a noastra, a ideilor...Eroarea provine(paradoxal?) din neasumarea si supraevaluarea unor entitati de natura ontologica, teologica, artistica etc.... sfat: sa incercam sa trecem dincolo, dar sa nu ne asteptam (iar) la ceva bun, adica placut b. comentariul textului (partial): titlul delimiteaza aria problemei, una arhicunoscuta, aceea a mancarii (a taierii, a sacrificiului, a intelegerii) unui miel (sa-i zicem un concept anume). E de asemenea un protest, manifest, fiind in protap, adica aratat sus, cu degetul. Vom vedea pe cine arata de fapt.... "Am răsturnat mielul pe spate i-am pipăit burta caldă In pielea roz care o imbrăca se oglindea cerul ca și cum exista" = am rasucit (ptr a completa cunoasterea), totul era acolo (rozul aici e o revolta stilistica, cerul, la fel.....vezi, ca si cum ar exista) „Am apăsat ușor cu indexul el a behait încet a intors capul într-o parte si nu s-a zbatut Avea uger mic fremătător era o mia” = experienta cautarii se desfasoara ….(firesc) mielul (masc) e de fapt o mia (fem) “Indexul” explica iar unde se da lupta (nu un joc intre teorii) caci indexul ofera chei de lectura, aparent ciudata fiind alaturarea indexul (arma) cu taierea (fizica) a mielului. Se spera (cred) intr-o reactie contrara dar mia (miel/mia= androginul?) cauta sa vada cu ochii ei (deschisi), parca se cere sacrificata (ceea ce e o falsa atitudine, normala ptr noi, oamenii normali, nu si ptr cei care trec dincolo …) vezi acum “M-a mângâiat încet cu vârful copitei pe obraz Tot nu se uita la mine ținea capul intors si ochii deschiși În ei se răsfrângea grația se asmuțea flacara se cambra ultimul arc „ ; mi s-a facut mila si nu e bine..... „Înainte de cină am închinat bucatele mi-am făcut rugaciunea” = aici e unul din centrele poemului: inainte de cina (de liniste, de imparteala painii si a vinului, de impartasire, ......de acceptare?) ne rugam (repetam gestul salvator, ne agatam de cuvinte, le sanctificam si, firesc,nu le luam in serios... „iar pe ea am renumit-o ca pe mama sora fiica” = ea (mia, de ex, poezia in fata tuturor acum) devine mama, sora, fiica (sunt sange din sangele meu, adica, din neamul meu, din ceea ce am mai profund); sau aceasta trecere de la familiaritate la celalalt nu are loc..... desi e re-numita, re-asezata in protap, mai exact in stomacul nostru „din sângele meu ioana d’arc” = iata de ce finalul pare unul asteptat de fiecare; e fireasca sacrificarea Ioanei d`Arc, se stie, ea, entitatea care e ...folosita ca mijloc si nu ca scop. Ea e purtatarea protapului-drapel si de aici, ironia fina a textului, lirismul sau abundent de care ne e rusine (nu?), neintelegerea.... pe scurt: sacrificiul nu se justifica, nu exista necesitate, nu exista dumnezei (daca ar exista i-am omori, nu? am striga nu e el/ea aceea, taie-l, mananca-l) E, in plus, o replica, o demonstratie a incorectei viziuni prezente in viata si poezia romaneasca (vezi Miorita, Labis, St Doinas etc) unde se crede si se astepta mereu intr-un semn, o necesitate, implinirea destinului; un mesianism de parada, o prostie naturala sa zicem.... in cea mai nebuna din lumile posibile ps: imi asum neintelegerile....