Albina mamă, cărând bijuterii și chiar pantofii de lac
purtându-și rangul cam cu un yard peste pământ
cu ochii trimițând orbitoare subtile ocheade
ni se oferea..
în loc de sâni avea văzduhuri
în loc de copii năștea idei de sticlă
albinele de rang secund
duceau medalii pe perne de puf
învelite în miere coaptă
dansând frenetice dansuri dulci
poetice ca o logodnă febrilă
lipicioase ca un vers eminescian
regele era mut și foarte mirat de zarva stupului
transpira cu zel în bojocii săi oficiali
încercând să se iubească cu o albină de sex opus
care vai, îl înțepă cu entuziasm în coasta dublă
și astfel muri de o regală dragoste platonică
facându-și datoria patriotică..
Pictura suprearealista: Ion Vincent Danu
Surse:
http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=5881
Comentarii
Aranca -
Ai dreptate. Nicolae Tzone este un postmodernist prin vocație, prin efortul depus în favoarea singurei sale muze, Cultura. Nu am văzut ilustrația Mihaelei Schiopu (o cunoscută arhitectă și graficiană, de altfel, pe care o cunosc și o salut) la textele lui Nicolae Tzone, dar mi-ai stârnit curiozitatea. Jocul propus între text, lucrarea lui Danu și accentul pe Tzone (și pe articol) este baroc prin abordare, oniric prin scenografie. O nouă alfabetizare ludică, suprarealistă.