personificare de toamnă

imaginea utilizatorului yester


foto: p. b.

sfințeam gările cu îmbrățișările noastre,
și gândeam că odată, cândva…
mă voi retrage din toate cuvintele spuse,

îmi place tare mult imediatul,
sub duș, în mașină, în biserică, în istorie,
în clișee ale fericirii…

ne furișam amândoi, el aproape din tine,
eu aproape din el, cum doi îndrăgostiți,
noi de exemplu, schimbăm vorbe fără a
elibera conținutul…

- ce copii mulți sunt în parc azi, mi-ai spus,
și atunci am văzut cine conduce lumea,
- ce nepăsători sunt pomii, ți-am spus,
și ochii tăi albaștri s-au făcut milă,

frunzele cădeau împăcate cu cerul, da,
frunzele decedau cu fața spre tine

Comentarii

un text fara pretentii si totusi destul de bine facut (desi inceputul poate nu promite prea mult) remarc "schimbam vorbe fara a elibera continutul"

mulțumesc Virgil, orice trecere a ta îmi face bine. cu gânduri bune, paul

remarc plăcut tocmai primele două strofe pentru originalitate și inspirație. poemul transmite tema iubirii de la început la sfârșit. vibrația iubirii sincere și ignorante face ca cititorul să tresară plăcut la încheierea citirii acestor versuri pline de sinceritate. cu respect, mircea nincu.

...mulțumesc, Mircea...mai ales că ignoranța este uneori atât de activă încât mă încântă și pe mine... cu gânduri bune, paul

O trecere imponderabilă prin aceleași toamne, aceleași gări ale memoriei noastre imediate. Text compus asimetric din registre atemporale, decupate din alte elegii ale inimii încă nedevoalate, pagini rescrise cu tremurul indescifrabil al resemnării absolute. Dureros de profund finalul, apogeu irefutabil, încât pentru mine e de ajuns: "frunzele cădeau împăcate cu cerul, da, frunzele decedau cu fața spre tine"

... este cel mai potrivit să privim prin lucruri și îi admir pe cei care deși lipsiți, ca noi toți de altfel, de timp, reușesc să o facă elegant. mulțumesc de emaptia deloc futilă a ta, Marina. cu gânduri bune, paul

Are o melodie a sa proprie această poezie, Paul. Ar fi interesant dacă ai reuși să o transpui și pe muzică, habar n-am dacă te pricepi tu la așa ceva, dar poate găsești pe cineva dispus să o facă. Simplitate, dar iată că se mai poate vorbi despre iubire fără să cădem în desuet.

...dacă afirmi că are o melodicitate aparte, dragă Bianca, cine sunt eu să te contrazic. totuși nu mă pot desfăta de bucuria unui Adrian Păunescu :). mă bucur că opinia ta se pliază pe impresia mea... și anume că nu se cade în perimat. îți mulțumesc de trecere, care întotdeauna mă încântă, știindu-te o fină gânditoare, ba chiar rafinată. cu gânduri bune, paul

Un text curat, translucid, frumos, fluent. Doar a treia strofă mi s-a părut că e sub nivel, că pierde din tonus. Cine e poeta din poză? Privirea ei valorează cât un poem.