aş putea să-mi închipui că toată singurătatea asta
e ca o vacanţă în dubai
cu o venetică pe care n-ai apucat s-o
cunoşti nici după doi ani de
convieţuire

stai în punctul cel mai de sus pe cea mai înaltă clădire
din abu dhabi
cu degetul scrii o lungă scrisoare de dragoste
în albul unui nor

cînd termini o ştergi
şi o iei de la capăt îţi dai seama că eşti atît de sărac
nici cuvinte nu mai ai nici bani să-ţi permiţi măcar
un magnet de frigider nu plouă niciodată pe feţele oamenilor
se citeşte asta

eu vin din noiembrie şi din ploi ca strugurii
cu ciorchini nesfîrşiţi
în trupul meu nu-i nici un loc uscat pe care să-mi aşez ochii
să se zvînte să se odihnească

sunt singur nu e nici măcar un cîine vagabond
să-l mîngîi pe cap şi nici un chiştoc
să-l ridici de pe jos să-l aprinzi
cînd tragi să simţi aromă de buze străine

asfaltul e cald plăcut la atingere pare
pielea unei frumoase fecioare care te primeşte în trupul ei
cu totul după două minute îţi dai seama
dintr-o dată că nu mai simţi nimic nimic nimic la fel
ca şi cum ţi-ar fi amorţit de tot din cauza prezervativului
cu soluţie antiejaculare

de fapt e mult mai nasol decît asta
pentru că eşti singur şi tot ce-ai putea face cu un prezervativ
e să-l umpli cu lacrimile tale