În subsolul pieptului tău, azi-noapte,
şi-au dat în secret întâlnire
mâinile carnivore.
Se cuprindeau una pe alta,
se gândeau pe şoptite, se-nţelegeau
prin gesturi cu care
îi vor putea zidi inimii
deasupra capului
un cer de piatră cu strâmte hotare..
Deşi abia se cunoscuseră,
părea că se ştiu, totuşi,
de-o viaţă,
ca nişte surori siameze.
La un moment dat, una din ele,
chiar te rugase politicos,
cu o voce aproape blajină,
să te ridici din pat
şi să le aduci o scară,
ca ele să poată mai lesne
să ţi se urce în cap.
Pe umerii tăi, azi-noapte,
palmele negre
încălecaseră un cal.
Au obţinut dreptul să viseze
cum se vor desfăşura
la tine-n sânge, -naripate,
himerele-kamikaze
cu zborul lor
pururea amânat.
Deasupra creştetului tău întârziau
mâinile unei lumi obişnuite
cu arme reci ca să jongleze,
se spălau apoi una pe alta,
se cuprindeau,
se mângâiau lasciv şi se gâdilau,
se-ncolăceau în jurul tâmplelor tale
ca nişte vampirice buruieni,
îţi devorau din priviri
lumina ochilor, sufletul,
se întrepătrundeau,
preschimbându-se după aceea
în penumbra pumnului binevoitor.
Astfel, ( prin deschiderea vămii
îmbrăţişărilor cordiale),
ai încheiat într-un târziu
pactul păcii
cu-nstrăinarea,
în inima unui pustiu,
sub ploaia de sare...
Comentarii
prea multă încărcătură
zapata -
dacă nu te superi, eu aşa văd acest poem:
În subsolul pieptului tău
şi-au dat întâlnire
mâinile carnivore -
deasupra capului
un cer de piatră cu strâmte hotare -
Pe umerii tăi,
palmele negre
himerele-kamikaze
cu zborul lor
pururea amânat.
Deasupra creştetului
mâinile unei lumi obişnuite
se spălau una pe alta,
lumina ochilor - sufletul preschimbându-se
în penumbra pumnului binevoitor
Astfel, prin deschiderea vămii
ai încheiat pactul
cu-nstrăinarea...
E doar o părere, poate nu cea mai avizată. Evident, nu trebuie să o "contabilizezi"
respect...
Răspunsuri
Bott -
Domnule Ion, nu mă supăr, e opinia dumneavoastră şi o respect. O să mă mai gândesc la cele spuse de dumneavoastră şi o să mai operez modificări pe parcurs, oricum nu majore, care să schimbe textul la faţă. Vă mulţumesc pentru trecere şi opinie. Cu stimă, Bot Eugen
Cristina, mulţumesc pentru lectură şi aprecieri. O să mai revăd textul încă o dată, să văd ce se mai poate tăia sau modifica. Paranteza de care zici îşi are rolul său acolo. Eu personal nu m-am poticnit de ea. Apoi conjuncţiile şi prepoziţiile îşi au rolul lor în text, acela de a închega mai bine un discurs. Modificări majore, oricum, nu cred că o să se mai întâmple... Dar mă bucur totuşi că anumite imagini şi metafore ţi-au plăcut.
E bine.
Ioan Barb -
Mie îmi place poemul care este legat în ansamblul său şi interesant prin ideile pe care le dezvoltă şi prin mesaj. În rest, din farmecul unei poezii face parte şi libertatea poetului de a scrie un text în en variante. În Ardeal circulă o poveste cu un cuptor de pâine despre care cei ce treceau pe uliţă îşi manifestau opiniile şi sugestiile spre întristarea celui ce l-a construit. Până ce proprietarul a hotărât să-i facă mai multe feţe şi le întorcea pe rând, să corespundă ideilor fiecărui trecător. Cam aşa stăm şi cu poezia. Un lucru e cert în poemul tău. E interesant şi place - dovadă mulţimea de cititori. Pentru ei scriem, nu? Dincolo de toate acestea, de multe ori sunt perle, de multe ori doar vorbe. Felicitări pentru poem. Cu simpatie, Ioan.
kamikaze
nicodem -
cred ca varianta sugerata de zapata este mai concisa, mai poetica. ea inlatura cateva exprimari greoaie, maracinoase. prea multe incursiuni in excentric in text.
iata de exemplu o exprimare greoaie si gresita in acelasi timp:
"Au obţinut dreptul să viseze
cum se vor desfăşura
la tine-n sânge, -naripate,
himerele-kamikaze
cu zborul său
pururea amânat."
zborul e al lor, nu al sau. poemul cade ca un kamikaze asupra lui insusi, aproape taindu-i orice respiratie. parerea mea.
Ioan,
Bott -
mulţumesc de trecere şi pentru aprecieri. Aşa este, un text poate fi scris în en variante. Dovadă, com-ul de mai sus al lui Zapata. Îmi plăcu povestea cuptorului. O zi bună, Eugen
phoenix
Bott -
Nicodem, mulţumesc pentru părere. Ai dreptate în legătură cu "său". Am corectat. Dacă doi vin şi îţi spun că eşti beat, asta nu înseamnă neapărat că trebuie să te şi culci... pe o ureche... Pe de altă parte, acolo unde vezi tu excentricitate, eu văd trăire... asta este - fiecare vede din unghiul său de vedere.
Poemul de la început până la capăt, este egal cu sine însuşi, urmează firul roşu al ideii, în orice caz nu-l văd căzând în el însuşi aşa cum susţii tu mai sus. În ceea priveşte "poemul" lui Zapata, eu nu mă regăsesc în el. Or, textul de faţă, a fost înainte de toate trăit, abia după aceea scris. Or, ceea ce a făcut colegul nostru mai sus, n-a fost decât "o caşă", aşa cum spun ruşii: a luat din fiecare strofă câte 1-2 versuri, apoi le-a lipit unul cu altul, le-a amestecat şi ce a ieşit? - a ieşit o "caşă". Acum pe bune, nicodem, ia zi-mi te rog ce ai înţeles tu personal din "poemul" lui Zapata? Că eu n-am înţeles mai nimic. Iluminează-mă, te rog.
Bot Eugen
Varianta finală a textului revăzut
Bott -
Varianta finală a textului revăzut de mine recent:
În subsolul pieptului tău, azi-noapte,
şi-au dat în secret întâlnire
carnivorele mâini.
Se cuprindeau una pe alta,
se gândeau pe şoptite, se-nţelegeau
prin gesturi cu care
îi vor putea zidi inimii
deasupra capului
un cer de piatră cu strâmte hotare…
Deşi abia se cunoscuseră,
părea că se ştiu, totuşi,
de-o viaţă,
ca nişte surori siameze.
La un moment dat, una din ele,
chiar te rugase politicos,
să te ridici din pat
şi să le aduci o scară,
să poată mai lesne
să ţi se urce în cap.
Pe umerii tăi, azi-noapte,
o pereche de palme
înmănușată în negru
încălecaseră un visător,
unul albit la tâmple,
plutind printre neguri și umbre,
călare pe un cal alb.
Au obţinut dreptul să viseze
cum se vor desfăşura
la el în sânge, -naripate,
himerele-kamikaze cu zborul lor
pururea amânat.
Deasupra creştetului tău întârziau
mâini obișnuite
să spele creiere și să jongleze cu ele,
se spălau apoi una pe alta, se cuprindeau,
se mângâiau lasciv şi se gâdilau,
se-ncolăceau în jurul tâmplelor tale
aidoma unor vampirice buruieni,
îţi devorau din priviri
lumina ochilor, sufletul,
se întrepătrundeau,
preschimbându-se după aceea
în penumbra pumnului binevoitor.
Astfel, ai deschis vama,
v-ați îmbrăţișat cordial
și-ai încheiat într-un târziu
pactul păcii cu-nstrăinarea,
în inima unui pustiu,
sub ploaia de sare…
Mulțumesc pentru citire,
Eugen.