Virgil -
I
mă ucid
cuvintele
lipsa lor
uscăciunea
limitele așteptarea
gura plină cu această dimineață cleioasă
sufocîndu-mă în tristețea ei albă
în paloarea ei larvară
o detest pînă la iubire
pînă dincolo de suavul acut
este acolo
îi aparțin fără să îmi reproșeze nimic
fără să mă poată urî sau atinge
așteaptă docilă
crudă
ca o guvernantă germană
care nu a făcut niciodată dragoste cu nimeni
și care va muri așa
așteaptîndu-mă să îmbrac diurnul
în repetiții mecanice
gesturi pseudo-calme
tristeți abrupte
concluzii inutile
război mereu amînat pentru mai tîrziu
mă scufund în accentele zilei
promiscuizare a visurilor
tatonez prefăcîndu-mă că știu unde merg
și mai ales de ce
Poezie:
Comentarii
yester -
nu știu de ce nu-mi place cuvântul "nimicnicie" în acest context.
Virgil -
am eliminat portiunea aceea. aveai dreptate
yester -
acum îmi place. pentru că îmi place mult, regăsindu-mă pe mine în postură auctorială. despre idee, imagini tra la la nu mai e cazul să vorbesc.
yester -
pese. nu știu dacă va plăcea și altora în forma aceasta, dar sunt liberi să își exprime opinia și tu să ții cont de ea. părerea mea, așa cum e ea, a lăsat acest semn, subiectivo-literar, firește.
alma -
Asa strici tu textele, cu: "care nu a făcut niciodată dragoste cu nimeni" - eterna barfa masculina si cu "amînat pentru mai tîrziu" - cam greu pentru mai devreme Altfel, parca as fi scris eu poemul, asa mult mi-a placut. Asa ca imi dau penita :).
Virgil -
mulțumesc alma și yester. încerc yester, atît fac, încerc alma, uite că eu nu am auzit bîrfa asta. sau poate nu îmi pierd timpul cu bîrfe. și unde e „stricăciunea”? da, „amînat pentru mai tîrziu” sună cam pleonastic. dar sună așa de bine în paradoxurile limbii române, nu crezi?
yester -
îmi pare adecvat să evaluezi poezia după propria rezonanță la ea. altfel nu ești decât un/o roboțel/roboțică mai mult sau mai puțin japonez/japoneză, rătăcit/rătăcită prin românia care sortează conservele cu iahnie de fasole în funcție de data expirării... mențiune:)