se face liniște în carnea mea o liniște de cuarț
se aud cum lucrează electronii și neutronii
se aud furnicile raiului cum cară alice de aur și frunze
se aude gazul metan urcând etajele albăstrind zidul
se aud arterele venele capilarele
oasele frecându-se în articulația lor boreală
se aude inima pompând sângele înainte și înapoi
se aud razele gamma pipăindu-ne plămânii toracele
se aude răsuflarea fiarei
se aude trenul prăvălindu-se în câmpie urcând munții
în liniștea totală ca o placentă ce înconjoară
corpul meu de sălbăticiune umilă și obosită
corpul meu care altădată alerga
care tăia canioane printre întâmplările zilei
și care acum stă în deplină singurătate în fața razelor roentgen
privit de un ochi monstruos de un ochi roșu și rece
corpul meu care altădată fremăta
care scotea flăcări care exploda la cea mai mică atingere
corpul meu care altădată plutea la mare înălțime
ca un avion de vânătoare și vedea totul dedesubt
corpul meu e acum o vietate friguroasă
corpul meu e o bacterie sub arcele microscopului
corpul meu și corpul tău și corpul lui
cineva se bucură de înfățișarea noastră măruntă
cineva râde și ne arată cu degetul.
Comentarii
Aranca -
interesanta aceasta revelatie a propriei imagini existente in raport macrocosmic. poem caracterizat prin: - o circumnavigatie anevoioasa in cautarea propriului eu, propriei fiinte. - periplul "unui corpuscul infinit de mic" la marginea universului cunoscut - un raport conjunctural cu restul lumii ce are aceeasi destinatie de scurta durata inevitabila "corpul meu și corpul tău și corpul lui" - acceptarea infringerii finale si a omniprezentei Creatorului "cineva se bucură de înfățișarea noastră măruntă cineva râde și ne arată cu degetul." ma bucur sa va citesc dincolo de rinduri, Sufletul.
Ani -
Mi-a atras atentia " rasuflarea fiarei" printr-un labirint de vene capilare Indiferent cat de marunta poate fi considerata conditia umana,de diferite entitati-sa zic asa, rauvoitoare-este clar ca omul ascunde in persoana sa energii superioare de lupta si rezistenta, nebanuite. Imagini inedite, felicitari.
Snowdon King -
In raspunsul pe care l-ai dat la comentariile precedentei poezii spuneai... Am citit multe poeme ale celor mai tineri confrați care nu sunt altceva decât o "călătorie" în viscere..., cumva, te indrepti spre acei confrati cu acest text organoleptic. Practic este si o calatorie in interiorul corpului uman, un sf destul de vechiut pe care scheletul caruia se mai construieste inca. In raport cu celelalte poeme, acesta este neinspirat, in plus repetitiile deranjeaza. Cel putin asta este ceea ce simt eu si sper cumva sa-ti foloseasca si opiniile contra.
Snowdon King -
pe...scheletul caruia
citadinul -
Marina Nicolaev, Acest text e oarecum diferit de cele pe care le-am publicat în ultimele săptămâni. Aveți dreptate când spuneți că poemul e "o circumnavigație anevoioasă în căutarea propriului eu, a propriei fiiințe"și, la fel, aveți dreptate că e vorba de un "raport conjunctural cu restul lumii ce are aceeași destinație de scurtă durată inevitabilă". Ca și altădată, ați intuit bine ceea ce am vrut să spun. Vă mulțumesc pentru ca mă citiți și vă doresc mult bine, Mircea Florin Șandru
citadinul -
Anișoara Iordache, Dacă citiți mai atent, veți vedea că nu am scris "venele capilare". Așa ceva ar fi o dovadă de necunoaștere a științei anatomice din partea mea. Puteți observa că am scris: "arterele venele capilarele". Între toate aceste substantive ar fi trebuit să existe cate o virgulă (arterele, venele, capilarele), dar, cum puteți vedea, am suprimat în mod intenționat punctuația, pentru mai multă fluență. Vă mulțumesc pentru lectură și vă doresc multă "inspirație", Mircea Florin Șandru
citadinul -
Ionuț Caragea, Aveți dreptate, am ieșit oarecum din matca mea obișnuită și am încercat, și eu, o incursiune în universul propriului corp. Dacă am reușit sau nu, îi las să se pronunțe, dacă vor dori, și pe alți membrii ai site-ului. V-aș ruga însă să observați că acest poem nu e doar o călătorie printre viscere. Versuri ca: "se aud furnicile raiului cum cară alice de aur și frunze"; "se aude gazul metan urcând etajele albăstrind zidul"; "se aude trenul prăvălindu-se în câmpie urcând munții" etc sunt imagini exterioare propriului trup. În privința repetiției ("se aude") poate că veți dreptate, poate că nu. Am citit multe poeme ale unor lirici consacrați pentru care construcția repetitivă reprezintă o soluție fertilă. De gustibus... Mircea Florin Șandru
lucian -
îmi place poemul ca întreg. e puternic. are mesaj și originalitate. felicitări!