Cum aș putea uita sfîșierea din muzica lui Enescu pe care am ascultat-o de Anul Nou, în timp ce priveam pe fereastră același peisaj întipărit în sufletul meu în fragedă copilărie?

Cel mai bine mă simt afară. Nu neapărat în natură. Poate fi și la teatru. Într-o cameră de hotel. La coadă la impozite. În magazinul de la capătul străzii. În sala de așteptare din gara sordidă. În garsoniera iubitei. În crâșma cu aere de restaurant. Chiar și pe treptele Tribunalului. Nu acasă.

Un cartof. Cartoful. Mă obişnuisem cu acest nume sau supranume. Eram eu, sau mai bine zis eram cel din trecut. Credeam că voi putea uita, că voi putea scăpa dar era parte din fiinţa mea şi nu aveam cum să uit, cum să scap.

Spor la treabă, gușterule! Nu mai pierde timpul cu tot felul de bazaconii și treci la împins bușteni la deal. Sau la strecurat nisipul din curte.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

am să desenez răsăritul cu o torţă
din fuga mea către tine
către buzele tale
voi urca universal
cu aer de competiţie
trupul meu atletic
între iubire şi reflexia ei

olimpic
soarele va ieşi pe mare
inele-inele
 

 
ştiam că e toamnă
după cum
se săpaseră în marmura crucii
stoluri de păsări
căci altfel
nimic nu mai era
cum fusese odată
 
doar bruma încărunţea încă
părul despletit al ierbii
 
iar
ţie
suflete

imaginea utilizatorului Celestin Antal

în liniştea mea
cuvintele tale încercau sufletul cu un rânjet 
pentru a vedea cum reacţionează 
după o cură cu salată de crudități
în spatele unui fir de păr încărunţit
veneau grijile pe care le-ai purtat toată noaptea 
pe miriştea planurilor mele mânoase

imaginea utilizatorului a.a.a.
,

 
Te iubesc simplu, acrobat și curat,
așa cum zăpada o ia razna pe câmpuri,
te iubesc prelung, desfăcut și mirat,  
cum floarea uitată pe mormânt face sâmburi.
 

singurul lucru pe care nu l-aş schimba ar fi
poziţia mea faţă de mare
când mă ia în braţe
soarele

cu dimineaţa asta fără tine mă înec
aerul nu mai are nici măcar atâta consistenţă
îmi vine să vărs ca într-o mare

Link-uri recomandate