imaginea utilizatorului Sixtus

A fost să fie şi s-a produs apariţia cărţii mele Fragmentarium: ficţionale, la editura „frACTalia”. Ea urmează a fi lansată în noiembrie a.c. la una dintre librăriile Cărtureşti (în octombrie nu voi fi disponibil).
De ce fragmentarium?

imaginea utilizatorului Sixtus

Într-un excelent text al lui Isaac Asimov, intitulat „Bufonul”, se povestesc, pe scurt, următoarele: exista un cerc restrâns de hiper-super dotaţi şi un hiper-super computer. La care hiper-superii şi aşa mai departe erau singurii care aveau acces.

– Şi acum m-am liniştit. Abia acum.

– Aşa, pur şi simplu?

Cel mai bine mă simt afară. Nu neapărat în natură. Poate fi și la teatru. Într-o cameră de hotel. La coadă la impozite. În magazinul de la capătul străzii. În sala de așteptare din gara sordidă. În garsoniera iubitei. În crâșma cu aere de restaurant. Chiar și pe treptele Tribunalului. Nu acasă.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

n-am putut fi atât de indiferentă.
paloarea cerului și mișcarea de rezistență a aerului când
copiii au fost uciși.
era o toamnă roșie, cu bucăți de copaci
înveliți în primele brume.
parcurgeam zeci de km până la

acum eoliene ne învârt în spațiul dintre atrii și ventricule
ne mișcăm pe câmpuri minate,

nimic nu invadează coridoarele spitalelor,
paturile prinse și legate între ele ca niște
bucăți de carton

imaginea utilizatorului elena katamira

trăiesc într-un cub de aer gri
orice traiectorie îşi pierde precizia
nu ştiu de ce nu ne lovim unul de celălalt
aştept să iasă din cer o balenă ucigaşă să ne înghită pe toţi
aşteptarea asta mă ţine trează nopţile timp in care

imaginea utilizatorului Sixtus

Nimic nu poate fi mai frumos decȃt violul consimțit al unui cȃmp de narcise ȋn care am făcut
dragoste.

Umbra noastră mai rătăceşte un timp.

Ne regăsim ȋn rugăciunea mută a florilor ce au plecat
capul.
 

imaginea utilizatorului Trinity

mi-e capul plin de
un fel de curaj amestecat cu
o gură de bourbon și resturi de
oameni adunați ca
într-o sală de cinema cu
popcorn & soda privind cum
prin ochii mei curg fără-nce
tare cuvinte din
care nimic nu se
leagă cu degete

Link-uri recomandate