imaginea utilizatorului Sixtus

Pasăre de pradă. Aripi imens deschise. Zbor planat. În cercuri mari. Alungite. Elipsă. Ochii. Două focare. Deşert. Ce se desenează singur jos. Marcând perimetrul. Ce conţine…. . Furnicar în deşertul dinamic. Acolo trebuie să fie. Cercurile se micşorează. Focarele s-au unit.

imaginea utilizatorului Virgil

E iarnă acum. În sudul Californiei iarna este un fel de primăvară. Recunosc, este greu să îmi mai imaginez ce înseamnă iarnă în România. Cu toate acestea, uneori mă cuprind amintirile.

Cel mai bine mă simt afară. Nu neapărat în natură. Poate fi și la teatru. Într-o cameră de hotel. La coadă la impozite. În magazinul de la capătul străzii. În sala de așteptare din gara sordidă. În garsoniera iubitei. În crâșma cu aere de restaurant. Chiar și pe treptele Tribunalului. Nu acasă.

Mic jurnal (de) la bord. Am ceva. Câteva. Zeci. Fără picior. Pahare. Hic. Zic. Ce? Sau nu. Cum? De unde? Ei, na. Ți se pare. N-ajung. La masă. E distantă. Da, masa. E rece. Eu vreau să intru. În vorbă. Cu ea. Și ea? Hic. Nimic. Tace. Stă și tace. Da` măcar ea are. Picioare.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

imaginea utilizatorului Sixtus

Îmi place jocul
cu trenuleţele
filosofia
poezia
dumnezeu
tăcând tăcerea renunţă
la dogme
e dogmă
întind o mână
în întuneric
ea mă arată

nu mă mai văd
 
 

Alt

ascuțim cuțitul de tăiat pâinea.  întindem cu lama cuțitului
dulceața de afine pe felia albă de pâine.  vine nor după nor
deasupra noastră.  aproape că miroase a ploaie ce frumos va fi
când va ploua îmi spui tu.  atât de bine va fi în clipa următoare.

imaginea utilizatorului Celestin Antal

se întunecă 
în prima fază 
apusul coboară ca o arsură pe şira spinării

în dor mai este o porţiune uscată
peste care tăcerea calcă desculţă pe pietre

primăvara o să facă implozie în noi,
după lungile zile în care ne-am sufocat în hainele groase ca în niște camere închise,

imaginea utilizatorului Sixtus

Am dat ultima lovitură de maestru…
La poalele platoului pe care jucăm golf
trece un convoi mortuar…
 
Partenerul mută crosa din dreapta în stânga
îşi scoate şapca
îşi acoperă inima cu ea
înclină capul…
 

Link-uri recomandate