Ea era foarte tristă, atît de tristă încît nu mai dădea nume lucrurilor. Nici nume, nici povești despre ceea ce pățiseră sau urmau să pățească toate lucrurile.

Și-o să te port, acum, dintr-o încăpere în alta, pană sub mansardă, și-o să te așez, frumoasă, între așternuturi și între pernele roșii.

... după plecarea popii, colorat ca un păun, bărbierul din Sevilla ce avea acum interese, era convins că realizase o capodoperă. Se lăuda celor rămaşi cam aşa:

Mic jurnal (de) la bord. Am ceva. Câteva. Zeci. Fără picior. Pahare. Hic. Zic. Ce? Sau nu. Cum? De unde? Ei, na. Ți se pare. N-ajung. La masă. E distantă. Da, masa. E rece. Eu vreau să intru. În vorbă. Cu ea. Și ea? Hic. Nimic. Tace. Stă și tace. Da` măcar ea are. Picioare.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

Alt

ascuțim cuțitul de tăiat pâinea.  întindem cu lama cuțitului
dulceața de afine pe felia albă de pâine.  vine nor după nor
deasupra noastră.  aproape că miroase a ploaie ce frumos va fi
când va ploua îmi spui tu.  atât de bine va fi în clipa următoare.

imaginea utilizatorului Virgil

sînt un tată vitreg amintirilor mele
le abandonez zile la rînd
nu le hrănesc nu le caut nu îmi pasă de ele
nu le adăpostesc și nu le vreau niciodată
nici măcar de crăciun
la aceeași masă cu mine

imaginea utilizatorului Sixtus
,

Cu toate că…

suntem pe aceeaşi stradă deşi arhicunoscută e alta o experimentăm şi ea ne experimentează cuprinzându-ne din toate părţile cum alţii suntem şi ea nu mai este …

Cu toate că…

follow the track of the 75 wolves
scrie pe fularul meu
și nu sunt singur pe urmele lor

imaginea utilizatorului elena istrati

Nu mă mai trage în Rai
braţele tale vor obosi deşarte,
palmele -ţi vor plânge mirosind a trandafiri
însângerate de buruiana care sunt eu.
Numai vârful degetelor  va lumina până la Cer
sărutate de gândul meu nestatornic ca valul

Link-uri recomandate