imaginea utilizatorului Ardagast

Amira găsi cutia unde păstra frunzele de ceai; prefera să le zdrobească în mâinile ce împrumutaseră puțin din rotunjimea trupului. Deschizând capacul, simți vechi senzații.

Un cartof. Cartoful. Mă obişnuisem cu acest nume sau supranume. Eram eu, sau mai bine zis eram cel din trecut. Credeam că voi putea uita, că voi putea scăpa dar era parte din fiinţa mea şi nu aveam cum să uit, cum să scap.

Ziua de azi a început destul de promițător. Uneori, “destul” e prea mult. Alteori, prea puțin. Azi a fost doar… destul. Cum naiba să explic scurt și clar? Dar nu vreau asta. Mai bine povestesc, nu? Să nu uit: nu e o poveste interesantă. E plictisitoare. Ca mine. Fadă.

Numele meu este Harishima, eu sunt cel care ţine în palmă un înger pe care îl poartă până la intrarea în templu. Nu foarte departe de mare, se ridică un templu de aur.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

imaginea utilizatorului Mariana - Doina

luna tremurând –
buchetul de mireasă
aruncat spre râu

imaginea utilizatorului elena katamira

azi nimeni nu face dragoste 
azi nimeni nu se întoarce viu de la război 
un duh de tristețe 
veche cât urmele lui dumnezeu în oameni 
ne bântuie magnetismul

imaginea utilizatorului Sixtus

Să baţi în miezul nopţii în speranţa că
se va deschide
Să fii pe Cale fără să şti
Să vezi cum explodează în tine lumina
Cum niciodată n-ai înţeles
cât de identic eşti
cu tine însuţi
 

imaginea utilizatorului sebi
, , ,

Prin parcuri scrijelit câte un cer
Gust de miere fiartă în dunga după-amiezii
Spre tine cu gesturi rupte
Dintr-o duminică în alta

Tot templul într-un bazar cardinal
Din care ispitit să cumpăr
Oasele mele lângă oasele tale
Niciun secol nicio nostalgie

imaginea utilizatorului Virgil
,

te-aș iubi pe nedezbrăcate
printre haine și carne
printre ațe și piele și șnururi și fire
să rămînă urme
și degete frînte
pătrunse în coapse
gemete mute
rostiri în neștire
printre buzele arse

Link-uri recomandate