Și-o să te port, acum, dintr-o încăpere în alta, pană sub mansardă, și-o să te așez, frumoasă, între așternuturi și între pernele roșii.

Mic jurnal (de) la bord. Am ceva. Câteva. Zeci. Fără picior. Pahare. Hic. Zic. Ce? Sau nu. Cum? De unde? Ei, na. Ți se pare. N-ajung. La masă. E distantă. Da, masa. E rece. Eu vreau să intru. În vorbă. Cu ea. Și ea? Hic. Nimic. Tace. Stă și tace. Da` măcar ea are. Picioare.

Un cartof. Cartoful. Mă obişnuisem cu acest nume sau supranume. Eram eu, sau mai bine zis eram cel din trecut. Credeam că voi putea uita, că voi putea scăpa dar era parte din fiinţa mea şi nu aveam cum să uit, cum să scap.

imaginea utilizatorului Sixtus

A fost să fie şi s-a produs apariţia cărţii mele Fragmentarium: ficţionale, la editura „frACTalia”. Ea urmează a fi lansată în noiembrie a.c. la una dintre librăriile Cărtureşti (în octombrie nu voi fi disponibil).
De ce fragmentarium?

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

imaginea utilizatorului Celestin Antal

pe zi ce trecea
deveneam un dansator de excepţie în neşansă
fiecare parte a corpului cobora în tălpi şi delira
poate de asta nici n-a murit gândul de a impresiona
gesturile care se întindeau în faţă
ca nişte mâini pentru a fi sărutate

... eu ştiu foarte bine. Această beţie mă sapă.
Totuşi, nu o refuz. Este fărâma de evadare -
dulcele-amar cumpărat cu doi bani...

Liniştea toată a lumii în braţe mă prinde.
Şi ochiul din mine, zboară nebun
să atingă înaltul unde clipa-i eternă.

imaginea utilizatorului Trinity

ca două porți
brațele mele au așteptat să se deschidă din nou
ca atunci când lumina a intrat puhoi și cu
două mâini mi-a acoperit fața
pentru ca o clipă, universul
cu potecile lui rustice,
să se facă labirint și din el puțini să scape 

imaginea utilizatorului Trinity

zâmbiți vă rog
sfârșitul lumii va fi împărțit
echitabil. tuturor

imaginea utilizatorului Celestin Antal

te-am văzut adesea cum
băgai mâinile în dragoste
ca într-o sacoşă plină cu de toate

ai scos tot ce era mai bun
apoi văzând că a rămas goală
ai umflat-o cu aerul gurii tale
şi ai pocnit-o

Link-uri recomandate