imaginea utilizatorului Sixtus

Notă : textul a fost publicat în Dilema Veche
 

Rezemat în furca gândului, Gheorghe aştepta un semn al ţarinei. Era la Răpciune şi bărbatul strângea plugul de coarne, fierul însufleţindu-se de arsura mâinilor lui. Murmura rugăciunea de binecuvântare a plugului Aşa cum o învăţase de la ăl bătrân. Îmbătrânise şi Gheorghe. Odată cu ţarina sa.

imaginea utilizatorului Virgil

E iarnă acum. În sudul Californiei iarna este un fel de primăvară. Recunosc, este greu să îmi mai imaginez ce înseamnă iarnă în România. Cu toate acestea, uneori mă cuprind amintirile.

... după plecarea popii, colorat ca un păun, bărbierul din Sevilla ce avea acum interese, era convins că realizase o capodoperă. Se lăuda celor rămaşi cam aşa:

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

imaginea utilizatorului Virgil

unul din lucrurile care mi se par absurde
este această nevoie pe care încep să o aibă lucrurile
primăvara
această nevoie nestăvilită de a intra în mine
ca un camion pe o uliţă plină de noroi
primăvara
împroşcînd în dreapta şi-n stînga cu roțile lui

imaginea utilizatorului Celestin Antal

atât de închişi 
ne lovim realitatea de visuri 
apoi ne privim de la celălalt capăt 
fără să întindem braţele

prăbuşirea e lipsa de empatie 
cu o parte din lume pe care o ducem în minte 
ca o expresie ciudată a unui chip lovit până la desfigurare

sacha deschide ochii. îngropat în automatisme, orașul îi transformă inima într-o casă frumoasă.
în casă ninge, o să vină crăciunul. o să avem mâncare de la supermarket.
pisicile or să toarcă un basm în care sacha aleargă liber, printre tranșee.

imaginea utilizatorului Virgil

love.
you know the word.
it still eludes us.
or maybe it’s a mask.
never seen what lies behind it.
never dared to really find out.
if there is anything after all.
or anybody.
a warm cold word.
like a fedex truck.
passing by.

imaginea utilizatorului Celestin Antal

întunericul intră
prin fisura unui singur cuvânt
direct în suflet

intimitatea mi-a pus frâu limbii
tremurul mâinilor are destule emoţii

de nu ne-am cunoaşte 
m-ai putea împinge din cel mai frumos gând

Link-uri recomandate