imaginea utilizatorului Virgil

Întotdeauna am disprețuit vulnerabilitatea noastră față de climă și anotimp. Am vrut să cred că totul între noi, mai ales exploziile intime, erau independente de context. În special de contextul fizic. Am privit ca pe un primitivism povestea aceea cu nimfe și fauni. Poate eram naiv.

imaginea utilizatorului Sixtus

Pasăre de pradă. Aripi imens deschise. Zbor planat. În cercuri mari. Alungite. Elipsă. Ochii. Două focare. Deşert. Ce se desenează singur jos. Marcând perimetrul. Ce conţine…. . Furnicar în deşertul dinamic. Acolo trebuie să fie. Cercurile se micşorează. Focarele s-au unit.

Ziua de azi a început destul de promițător. Uneori, “destul” e prea mult. Alteori, prea puțin. Azi a fost doar… destul. Cum naiba să explic scurt și clar? Dar nu vreau asta. Mai bine povestesc, nu? Să nu uit: nu e o poveste interesantă. E plictisitoare. Ca mine. Fadă.

Mic jurnal (de) la bord. Am ceva. Câteva. Zeci. Fără picior. Pahare. Hic. Zic. Ce? Sau nu. Cum? De unde? Ei, na. Ți se pare. N-ajung. La masă. E distantă. Da, masa. E rece. Eu vreau să intru. În vorbă. Cu ea. Și ea? Hic. Nimic. Tace. Stă și tace. Da` măcar ea are. Picioare.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

imaginea utilizatorului a.a.a.

Singur
ca o comparaţie de efect,
îmi ascult unghiile şi mă întreb de mine.

Oamenii pe care i-am iubit şi încă îi 
se rup din,
din monstrul meu hrănit cu unghiile pe care le rodeam când mi-era foame, dar mi-era teamă să spun. 

imaginea utilizatorului Virgil

zile
privesc în jur
oamenii îmi par
niște dinți de fierăstrău
este vina mea
am distanța dintre secunde
puțin mai mare
cînd ploaia toarce pe acoperiș
iar mîinile îmi devin brusc reci
gîndindu-mă la tine

,

zilele încep și se termină niciunde
pe drum stau de vorbă cu oamenii
îi întreabă ce înzestrări au cum își țin ei
promisiunile față de păpuși jucării manechine

când ies din mine cu ochii închişi trupul
pe care îl port de obicei stretch
se moleşeşte şi cade ca o rufă

imaginea utilizatorului Virgil

sînt un tată vitreg amintirilor mele
le abandonez zile la rînd
nu le hrănesc nu le caut nu îmi pasă de ele
nu le adăpostesc și nu le vreau niciodată
nici măcar de crăciun
la aceeași masă cu mine

Link-uri recomandate