, , , , ,

Era noapte, era iarnă şi mă dureau cumplit picioarele. Mă balansam de pe unul pe celălalt, într-un ritm egal şi monoton. Aşa reuşeam să scap de durere, doar pentru scurte momente, atunci când atenţia mi se concentra asupra muşchilor ce executau respectiva mişcare. Durerea era ascuţită.

Cum aș putea uita sfîșierea din muzica lui Enescu pe care am ascultat-o de Anul Nou, în timp ce priveam pe fereastră același peisaj întipărit în sufletul meu în fragedă copilărie?

Mic jurnal (de) la bord. Am ceva. Câteva. Zeci. Fără picior. Pahare. Hic. Zic. Ce? Sau nu. Cum? De unde? Ei, na. Ți se pare. N-ajung. La masă. E distantă. Da, masa. E rece. Eu vreau să intru. În vorbă. Cu ea. Și ea? Hic. Nimic. Tace. Stă și tace. Da` măcar ea are. Picioare.

 - Ce-ți place să faci? 
 - Ce-mi place să fac?
 - Citește ceva vesel sau uită-te la o comedie! 
 - O să citesc ceva vesel sau mă voi uita la o comedie.
 - Nu te doare nimic, de ce te complaci să-ți plângi de milă?

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

- Ce înseamnă tăcerea aceasta, Călătorule?
- Este ruina, Călătorule..., e ruina...
Dar, lasă, tu uită-ţi lacrima, şi mergi mai departe!
 
Loviturile ce te-au doborât sunt sol bucuriei de astăzi.
În aceste momente, în loc s-a oprit timpul.

imaginea utilizatorului Trinity
,

luna intră pe geam ca o femeie goală
în chilie
și fără să vrea te leagă de scaun cu razele
nu te miști
te privești în oglindă lucid
un ochi îți râde un ochi îți plânge
pe masă un borcan cu păpădii

viaţa mea
o hârtie de pergament
tot ce am scris
transpare
străluceşte
nu se pătează
poţi trece în ţinutul meu
ca printr-o oglindă
eu sunt ceea ce vezi
uneori
o masă de sticlă pe care vântul
din direcţia ta
presară nisip

imaginea utilizatorului Celestin Antal

pe înserate nu puteam lăsa lucrurile neterminate
de pe cele mai înalte gânduri
lansam lampioane

singurul lucru pe care nu l-aş schimba ar fi
poziţia mea faţă de mare
când mă ia în braţe
soarele

cu dimineaţa asta fără tine mă înec
aerul nu mai are nici măcar atâta consistenţă
îmi vine să vărs ca într-o mare

Link-uri recomandate