Ea era foarte tristă, atît de tristă încît nu mai dădea nume lucrurilor. Nici nume, nici povești despre ceea ce pățiseră sau urmau să pățească toate lucrurile.

Era mult timp de cînd doamna Burichi Germinia nu își mai privise ceasul ei de buzunar din aur pe care îl ținea în dulapul din dormitor.

”Adevăr” e un cuvînt fundamental în limba română care nu există în nici una din limbile cunoscute de mine, și nu știu dacă există vreuna să îl conțină.

imaginea utilizatorului Sixtus

Notă : textul a fost publicat în Dilema Veche
 

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

imaginea utilizatorului Trinity

ca două porți
brațele mele au așteptat să se deschidă din nou
ca atunci când lumina a intrat puhoi și cu
două mâini mi-a acoperit fața
pentru ca o clipă, universul
cu potecile lui rustice,
să se facă labirint și din el puțini să scape 

imaginea utilizatorului elena katamira

trăiesc într-un cub de aer gri
orice traiectorie îşi pierde precizia
nu ştiu de ce nu ne lovim unul de celălalt
aştept să iasă din cer o balenă ucigaşă să ne înghită pe toţi
aşteptarea asta mă ţine trează nopţile timp in care

imaginea utilizatorului elena katamira
,

de parcă totul s-ar petrece pe spatele unui delfin
de parcă totul ar depinde de asta
noi știm bine că nu
noi știm bine că nu
niciodată asta
nu

imaginea utilizatorului sebi

Au tot cântat mierlele
Privighetorile
Copacii și-au întors crengile
În iarba de peste gropi

Mereu mă întorc

În găvane au crescut
Stânjenei
Albaștri ca văzul tău de atunci

mi-e dor la fel de tare ca atunci
zilele erau subțiri cât degetul inelar 
nopțile adânci ca distanțele dintre lumile noastre 
acum în praf mi-a lăsat rugămințile 
topită speranța înăbușite gândurile 
de ea mi-e dor cum mi-e dor de mine 

Link-uri recomandate