Era mult timp de cînd doamna Burichi Germinia nu își mai privise ceasul ei de buzunar din aur pe care îl ținea în dulapul din dormitor.

Numele meu este Harishima, eu sunt cel care ţine în palmă un înger pe care îl poartă până la intrarea în templu. Nu foarte departe de mare, se ridică un templu de aur.

imaginea utilizatorului Sixtus

A fost să fie şi s-a produs apariţia cărţii mele Fragmentarium: ficţionale, la editura „frACTalia”. Ea urmează a fi lansată în noiembrie a.c. la una dintre librăriile Cărtureşti (în octombrie nu voi fi disponibil).
De ce fragmentarium?

Ziua de azi a început destul de promițător. Uneori, “destul” e prea mult. Alteori, prea puțin. Azi a fost doar… destul. Cum naiba să explic scurt și clar? Dar nu vreau asta. Mai bine povestesc, nu? Să nu uit: nu e o poveste interesantă. E plictisitoare. Ca mine. Fadă.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

imaginea utilizatorului elena istrati

agresivitate spui tu
cea care ale cărei buze roşii se răsfrâng peste răceala cuvintelor
sânge şi zăpadă
ieri ai renunţat prima oară la a mă privi pieziş
ca o regină satisfăcută că pajul care îi scoate ciorapii
o venerează pentru sângele ei azuriu

imaginea utilizatorului Sixtus

Se schimă vremea osia-n Centaur
roteşte lin egal şi monoton
iubita mea cu părul nins cu aur
sa îmbrăcăm veşminte de molton
 
Eşti pregătită? Hai păşeşte pragul
auzi deasupra iarba foşnind blând?
să închinăm acuma supuşi steagul

o ședere cu sufletul aproape de marginea trupului meu
multe lucruri împrumutate de-a valma acolo
civilizațiile pierdute sau înfrînte sub calota cerească 
a unor familii de hominizi, teogonia și cosmogonia, 
miracolul insular sau continental,

imaginea utilizatorului elena katamira

pe muzica aceea te-aș fi putut iubi 
veșnic dar dragostea nu e doar o voce care sună într-un anume fel 
zilnic rezervoarelor noastre li se pun explozibile zilnic eu 
renunț să mai mor pe buzele tale 

 
ştiam că e toamnă
după cum
se săpaseră în marmura crucii
stoluri de păsări
căci altfel
nimic nu mai era
cum fusese odată
 
doar bruma încărunţea încă
părul despletit al ierbii
 
iar
ţie
suflete

Link-uri recomandate