, , , , ,

Era noapte, era iarnă şi mă dureau cumplit picioarele. Mă balansam de pe unul pe celălalt, într-un ritm egal şi monoton. Aşa reuşeam să scap de durere, doar pentru scurte momente, atunci când atenţia mi se concentra asupra muşchilor ce executau respectiva mişcare. Durerea era ascuţită.

Era mult timp de cînd doamna Burichi Germinia nu își mai privise ceasul ei de buzunar din aur pe care îl ținea în dulapul din dormitor.

Rezemat în furca gândului, Gheorghe aştepta un semn al ţarinei. Era la Răpciune şi bărbatul strângea plugul de coarne, fierul însufleţindu-se de arsura mâinilor lui. Murmura rugăciunea de binecuvântare a plugului Aşa cum o învăţase de la ăl bătrân. Îmbătrânise şi Gheorghe. Odată cu ţarina sa.

– Şi acum m-am liniştit. Abia acum.

– Aşa, pur şi simplu?

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

chipuri groteşti sculptate în întuneric de ură

lucruri, trupuri contorsionate lasciv, carbonizate înainte ca lumina să se fi fost ivit

shizofrenică stucatură a mileniului trecut: scheletul, trepiedul, minciuna, îndoiala

 mulțumită de singurătatea mea îmi plimb
liniștită zilele în căruciorul de butelie
ca o plecare în largul cerului cu legile
mele gravitaționale cu tot

imaginea utilizatorului Sixtus

Cine eşti tu?

Atȃt de flexibil casant

Cȃnd te rupi?

Sufletu-mi
ȋngenunchează vorbind cu el ȋnsuşi

Şi umbra?

Străluceşte intens de negru fantă al treilea ochi secţionat

Nimeni
 

imaginea utilizatorului elena istrati
Alt

rochia albastră
o purta ea
era frumoasă
și era tânără
dar nu îi stătea bine
sufletul îi era cu o mărime mai mic
nici al tău nu mai era cu măsură
cel puțin nu așa cu mi-l aminteam eu
pe vremea când fulgerul venea dinspre strană

Cheamă-mă în așa fel încît să nu îți pot răspunde,
cheamă-mă să mă întorc și să am motive că nu pot să vin
în lumea voastră, a păsărilor, în care zburasem copiliță odată.
Ecce avis prietene.
Mi-e atît de dor de tine, cel care în mod inuman iubea

Link-uri recomandate