,

Anticariatul mă aştepta, parcă, să îi descopăr eleganţa. Dacă cineva mi-ar fi cerut să îi asociez un cuvânt, acela ar fi fost bijuterie.

Cel mai bine mă simt afară. Nu neapărat în natură. Poate fi și la teatru. Într-o cameră de hotel. La coadă la impozite. În magazinul de la capătul străzii. În sala de așteptare din gara sordidă. În garsoniera iubitei. În crâșma cu aere de restaurant. Chiar și pe treptele Tribunalului. Nu acasă.

imaginea utilizatorului Ardagast

 Atunci nu știa  dacă acceptase să meargă spre orașul cimitir pentru ea sau datorită situației stânjenitoare.  Încă de la intrarea în clădirea ciudată, cu o jumătate de mașină zidită într-un perete, se descurajă auzindu-i glasul răstit. Îngropase tăcerile prin care se opunea miciilor ei răutăți.

imaginea utilizatorului Sixtus

Plăteşte cu o bancnotă mare. Face taximetristului semn că nu vrea restul. Coboară şi lăsă portiera întredeschisă. Şoferul vrea s-o închidă. Îl roagă  să aştepte.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

peste milenii au trecut oameni
s-au așezat de-a curmezișul războaielor
nelăsând nicio gură de iad să mănânce
din pâinea emancipării
om și eu
de omenie curată
le-am salutat din mers
la fiecare le-am pus nume și câte o
decorație-n piept

dacă o să privești cu atenție
vei vedea un acoperiș roșu
ce răsare din cumpăna dealurilor
acolo
locuiește o femeie
în casa ei miroase mereu a lumină

imaginea utilizatorului Trinity

dis de dimineață
când deschizi fereastra
și ororile lumii
îți năpădesc sângele
strângându-ți inima de gât
cu mâinile tale inerte
gândește-te la mine
căderea în gol
de care ți-e teamă
și pe care o strigi cu gura închisă

imaginea utilizatorului Sixtus

Pe aici e război
ca peste tot de altfel.
Pe aici se moare
ca peste tot de altfel.

Ieri m-am apropiat de-un cadavru
cu ochii deschişi mă privea
mă vedeam

Altfel, tu ce mai faci
Iubito? Eu, bine mulţumesc
de-ntrebare…

 

imaginea utilizatorului Mariana - Doina

dangăt de clopot –
vecinele de-o viață
toacă pe prispă

Link-uri recomandate