”Adevăr” e un cuvînt fundamental în limba română care nu există în nici una din limbile cunoscute de mine, și nu știu dacă există vreuna să îl conțină.

Cel mai bine mă simt afară. Nu neapărat în natură. Poate fi și la teatru. Într-o cameră de hotel. La coadă la impozite. În magazinul de la capătul străzii. În sala de așteptare din gara sordidă. În garsoniera iubitei. În crâșma cu aere de restaurant. Chiar și pe treptele Tribunalului. Nu acasă.

imaginea utilizatorului Virgil
,

Cînd am fost astăzi în piață, m-am oprit în fața tarabei vînzătorilor de pește. Căutam rockfish. L-am găsit. Dar mirosea. Puțin mai mult decît eram dispus să accept. Știam că are carne albă de răpitor. Mult mai bună decît obișnuita carne a somonului sau decît cea albă a bibanului de mare.

imaginea utilizatorului Virgil

A - Ți-am spus că trebuia să gîndești ca la șah. Cu cinci mutări înainte.
B - Da? Și cum aș fi putut face asta?

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

Clovnul și-a lăsat pleoapele
peste ochii tatălui său,
așa cum pui clopoțelul peste lumânare
să-i stingi tristețea
și a desenat
cu cretă colorată zâmbetul mamei
dintr-o suflare
de la un capăt al lumii
la celălalt.

imaginea utilizatorului bobadil

sunt clipe faste ca acum când
dinspre inimile noastre simțim cum
bate un vânt cald

cineva ne-a îmblânzit tristețile Mărie
cu lovituri de bici

imaginea utilizatorului Trinity

de câte ori își julește genunchii în 
curtea spitalului dorothy
își caută creta în șorțuleț și desenează 
pe gardul verde: prințese, mure, corăbii 
și cai

imaginea utilizatorului elena istrati

uitasem timp de câțiva ani
starea de bine se face viperă peste noapte
și te mușcă de inimă
tocmai la soare-răsare
ies din casă ca și cum aș ieși din mine
privesc prelungirea cuvintelor
în întrebări fără răspuns
mă aplec
îmi apuc setea de umeri

imaginea utilizatorului Sixtus

I.
Ce vrei să-ți spun iubito
nici tu nu știi
cum am uitat și eu
că exiști
cum ai uitat și tu
că nu exist
cum n-am existat amândoi
când ne întâlneam
șoptindu-ne cuvinte
de dragoste
și ne sărutam fără
să fim acolo

Link-uri recomandate