imaginea utilizatorului Sixtus

X , pe internet,  întreabă : Ce-i «Identitatea» ?

Mic jurnal (de) la bord. Am ceva. Câteva. Zeci. Fără picior. Pahare. Hic. Zic. Ce? Sau nu. Cum? De unde? Ei, na. Ți se pare. N-ajung. La masă. E distantă. Da, masa. E rece. Eu vreau să intru. În vorbă. Cu ea. Și ea? Hic. Nimic. Tace. Stă și tace. Da` măcar ea are. Picioare.

imaginea utilizatorului Sixtus

Plăteşte cu o bancnotă mare. Face taximetristului semn că nu vrea restul. Coboară şi lăsă portiera întredeschisă. Şoferul vrea s-o închidă. Îl roagă  să aştepte.

Cum aș putea uita sfîșierea din muzica lui Enescu pe care am ascultat-o de Anul Nou, în timp ce priveam pe fereastră același peisaj întipărit în sufletul meu în fragedă copilărie?

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

în primul meu scâncet,mamă
găsești emanciparea femeii
orele de  shopping
și șosetele aruncate alandala

imaginea utilizatorului Sixtus
,

Ne întâlneam în supermarket
Ea avea ochii gri-aurii.
Şi avea…
vorbele nu m-ajută.
Eu aveam (întotdeauna)
în mână o pungă cu
Royal pentru
pisici sensibile…

Apoi n-a mai venit

imaginea utilizatorului Virgil
,

atinsă de vînt
perdeaua se mișcă
ușor peste munți
depărtarea se stinge în zare
cînd fulgi de april se coboară răzleți
se topesc pe pervaz inocent
îți așezi mîna albă și tristă
într-un gest nefiresc
așteptînd un răspuns

am o scoică pentru tine  
dă-mi în schimb o mare-albastră
și promit să-ți leg la gleznă
spuma de la primul val
nu te-ascunde 
printre fire de nisip nu plânge
după noaptea din clepsidră
lasă-n loc de urme șoapte
despre tine despre noi

imaginea utilizatorului elena istrati

mâinile mele erau calme ca ninsoarea adunată pe geamul  cabanei
mâinile tale ardeau neliniștite, mâini de  dirijor al zăpezii
tu ești Regina Loana, spuneai, poala ta e plină de amintiri
povesteai despre o cutie de comori bine ascunsă în parc

Link-uri recomandate