Mic jurnal (de) la bord. Am ceva. Câteva. Zeci. Fără picior. Pahare. Hic. Zic. Ce? Sau nu. Cum? De unde? Ei, na. Ți se pare. N-ajung. La masă. E distantă. Da, masa. E rece. Eu vreau să intru. În vorbă. Cu ea. Și ea? Hic. Nimic. Tace. Stă și tace. Da` măcar ea are. Picioare.

”Adevăr” e un cuvînt fundamental în limba română care nu există în nici una din limbile cunoscute de mine, și nu știu dacă există vreuna să îl conțină.

Rezemat în furca gândului, Gheorghe aştepta un semn al ţarinei. Era la Răpciune şi bărbatul strângea plugul de coarne, fierul însufleţindu-se de arsura mâinilor lui. Murmura rugăciunea de binecuvântare a plugului Aşa cum o învăţase de la ăl bătrân. Îmbătrânise şi Gheorghe. Odată cu ţarina sa.

imaginea utilizatorului Sixtus

La doctor T,  specialistă  în angiografie, am ajuns printr-o recomandare. Pentru nişte probleme cardiace  extrem de serioase al unei fiinţe dragi mie. Încă de la început am fost şocat.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

Eu am venit pe-a cerului cortină
din marea stăpânită de uitare
purtat de valurile de lumină
spre nu știu care țintă viitoare
            
Eu am venit mânat de întâmplare
din haosul profund fără de lege
să mă frământ mereu sub sfântul soare

imaginea utilizatorului Virgil
Alt

un scenariu
despre dragoste îţi scriu
cu o mînă legată la spate
ca într-un duel cu mine însumi
uneori mă trişez şi aştept
îţi dau telefon te iubesc pe nesăturate
apoi regret că te cunosc
şi vreau să te reinventez
ca pe un mecanism medieval

imaginea utilizatorului Virgil
, , , ,

Ai stricat vreodată o bijuterie?... Amestecul acela de filigran și figurine din metal prețios îmbinat ca într-un fel de cheie muzicală complicată. Solzi subțiri ca de șarpe magic cu ochi de smarald. Sîrma aceea aurie încolăcită ca un arc nestatornic în cochilii de safir.

imaginea utilizatorului elena katamira

acea femeie pe jumătate albastră pe jumătate femeie 
a crescut dintr-o barcă pe jumătate barcă pe jumătate albastră 
pe ape subpământene plutește și părul îi flutură în vântul de afară 
în rădăcini dă ea la schimb moarte pe viețuire 

imaginea utilizatorului Celestin Antal

te-am văzut adesea cum
băgai mâinile în dragoste
ca într-o sacoşă plină cu de toate

ai scos tot ce era mai bun
apoi văzând că a rămas goală
ai umflat-o cu aerul gurii tale
şi ai pocnit-o

Link-uri recomandate