imaginea utilizatorului Virgil

E iarnă acum. În sudul Californiei iarna este un fel de primăvară. Recunosc, este greu să îmi mai imaginez ce înseamnă iarnă în România. Cu toate acestea, uneori mă cuprind amintirile.

Mic jurnal (de) la bord. Am ceva. Câteva. Zeci. Fără picior. Pahare. Hic. Zic. Ce? Sau nu. Cum? De unde? Ei, na. Ți se pare. N-ajung. La masă. E distantă. Da, masa. E rece. Eu vreau să intru. În vorbă. Cu ea. Și ea? Hic. Nimic. Tace. Stă și tace. Da` măcar ea are. Picioare.

imaginea utilizatorului bobadil

Toată această tevatură începuse să mă obosească.

imaginea utilizatorului Sixtus

X , pe internet,  întreabă : Ce-i «Identitatea» ?

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

imaginea utilizatorului elena katamira
, , ,

de fapt noi nu mergem nicăieri, rămânem aici,
creștem pe morții noștri, ne vindecăm cu aceleași bandaje, iubim aceeași iubire,
murim de aceeași moarte definitivă,
pentru că toate sunt rotunde nu vom ajunge niciodată mai departe de noi înșine,

imaginea utilizatorului Sixtus
,

Şi-o să ne iubim o dată
- Ivăr ce deschide-o poartă -

Şi-o să ne iubim atunci
- Fânul printre dinţi de furci -

Şi-o să vrei să mă-nfăşori
- Ploaie învelită-n nori -

imaginea utilizatorului Ani

întâlniri
 nu sub clar de lună
 întâlniri
 printre paturi de spitale
 printre branule
  și sticle cu docetaxel
 
fugărită 
 de griji temeri scrâșnete
 de dorul de țară
 de înstrăinate suflete
 s-a oprit când casa-i  ridicată

,

E ziua ta, femeie. Cum? A trecut, deja? Nu mă certa prea tare că am uitat de ea. Și nu-mi pretinde aur, bomboane și nici flori, doar pentru că “se poartă”, acum, de sărbători. Mai bine-nchide ochii, deschide-ți inima și poți să-mi dai și-o palmă. S-o țin în mâna mea.

Eu am venit pe-a cerului cortină
din marea stăpânită de uitare
purtat de valurile de lumină
spre nu știu care țintă viitoare
            
Eu am venit mânat de întâmplare
din haosul profund fără de lege
să mă frământ mereu sub sfântul soare

Link-uri recomandate