Am sosit aici aşa cum îţi scriu aceste rânduri fără idei fixe o moschee albastră şi verde şase minarete înjumătăţite de amintirea unui poet sfânt. Împotriva mea însumi mi-am spus iată într-o după-amiază culmile au făcut pace fără a se muta din loc. Soarele s-a întors în ceramică, scrierea cufică a devenit transparentă. Minarete tatuate de semne... nu a fost o închipuire de-a mea, în tot acel senin împietrit n-am văzut fiinţa fără substanţă a unui sufi şi nici cele treizeci şi două de semne de pe trupul lui Bodishattva.
Am văzut lumea diluându-se în ea însăşi, am văzut năluci şi i-am spus acelui sfert de ceas perfecţiunea sfârşitului.