,

Anticariatul mă aştepta, parcă, să îi descopăr eleganţa. Dacă cineva mi-ar fi cerut să îi asociez un cuvânt, acela ar fi fost bijuterie.

Mălin prinsese deja în brațe trupul acela lung și subțire, aproape alb de frică, ce i se încolăcise de gât, spuse câteva cuvinte de mulţumire celor care se buluciseră în jurul Eleonorei, explicând că Eleonora va rămâne, desigur, cu el.

Numele meu adevărat nu este Eli. La fel cum nici pe femeia, care a trecut şi mai trece încă, asemeni unui fier înroşit în foc, prin viaţa mea, nu o chema Elle.

Mereu acelaşi vis: mergeam pe o pajişte plină de flori, îmbrăcată în pijama. Călcam prin iarba înaltă şi moale. În depărtare se zăreau câteva dealuri înconjurate de copaci, iar pe cer alunecau grupuri de nori zdrenţuiţi. Se făcea dimineaţă.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

imaginea utilizatorului Virgil

moartea mai cotidiană decît viața
își începe ziua bombardîndu-ne cu timpi goi
cu promisiuni care consumă tot mai mult oxigen
tot mai multă apă amintiri solitudine
devine tot mai nocivă
cu cît nu ne mai învață nimic
despre ea

,

m-am refugiat aici printre voi
pentru că afară este vreme grea,
ce urgie!
şi la apusul soarelui,
oile mele au fost înconjurate de lupi
e timpul când pot veni ei
să-şi ia merticul
 
întuneric şi vânt 

imaginea utilizatorului elena istrati

pentru că ea are o bluziţă cu buline
şi degete albe cu  trandafiri crescuţi în unghii
pe sub pielea mirosind a desene de îmblânzit pereţii unei case noi
şi a creioane colorate
pentru că mi-ar promite să mă înveţe să pictez albastru toate frunzele

imaginea utilizatorului Trinity

sunt un pahar cu apă
în mâinile tale spre care
dai din cap și te uiți
mă clatin între pereții de sticlă
după cum visezi
mă legăn după cum respiri
iubești și urăști
șoldurile mele sunt dansul pașilor tăi

imaginea utilizatorului Celestin Antal

aveam mâinile tremurate
mângâierea complota cu teama zilei de mâine
clipele nu mai vorbeau între ele
supărarea răsufla adânc
certurile fumegau ca nişte grămezi de gunoaie
luna trecea prin papura bălţii
raza ei bifurcată încolăcea umbra

Link-uri recomandate