,

Anticariatul mă aştepta, parcă, să îi descopăr eleganţa. Dacă cineva mi-ar fi cerut să îi asociez un cuvânt, acela ar fi fost bijuterie.

, , , , ,

Era noapte, era iarnă şi mă dureau cumplit picioarele. Mă balansam de pe unul pe celălalt, într-un ritm egal şi monoton. Aşa reuşeam să scap de durere, doar pentru scurte momente, atunci când atenţia mi se concentra asupra muşchilor ce executau respectiva mişcare. Durerea era ascuţită.

imaginea utilizatorului Virgil

În vremea aceea între noi lucrurile alunecaseră într-o altă direcție: aveam sentimente unul pentru celălalt dar nu mai aveam emoții. Ne resemnasem în exilul nobil al ideii de a simți. Așa îl numeam. Un lucru pe care îl discutam deseori. Goi, în amalgamul acela de perne și cearșafuri.

... pe-adevărat! Era într-o primăvară abia venită. În codrii seculari, dar cam tăiaţi de când cu sărăcia asta, mugurii dădeau să crape. Pe ogoarele patriei ţăranii ieşeau cu bucuria de a munci cu spor, pentru-al ţării viitor. Că, doar cu bucuria asta şi rămâneau.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

imaginea utilizatorului elena istrati
,

mi s-a părut că aveau ceva albastru în sărut
mimau aproape perfect
într-o oglindă deschisă leneşă spre  ea însăși
m-am ascuns în rostul lucrurilor
sau în acel pian despre care eu nu pot scrie
iar tu n-ai putut vorbi
în el stă ghemuită o iubire

imaginea utilizatorului Sixtus
,

De sute, mii, milioane…de ori am fost supus
principiului Decimării.
De tot atâtea ori în decursul anilor
la şirul infinit din care făceam parte
s-a mai adăugat cineva
şi am scăpat.
 
Rămas după atâta amar de timp singur

imaginea utilizatorului elena istrati

Nu mă mai trage în Rai
braţele tale vor obosi deşarte,
palmele -ţi vor plânge mirosind a trandafiri
însângerate de buruiana care sunt eu.
Numai vârful degetelor  va lumina până la Cer
sărutate de gândul meu nestatornic ca valul

imaginea utilizatorului Celestin Antal

te-am văzut adesea cum
băgai mâinile în dragoste
ca într-o sacoşă plină cu de toate

ai scos tot ce era mai bun
apoi văzând că a rămas goală
ai umflat-o cu aerul gurii tale
şi ai pocnit-o

imaginea utilizatorului a.a.a.
, , ,

Eşti taică-tu în picioare,
îmi tot spune mama de la o vreme,
voioasă de parcă ar culege ghiocei
în cimitir.
Eu o ascult ca pe o placă dintr-un oraş părăsit.

Link-uri recomandate