imaginea utilizatorului Virgil

E iarnă acum. În sudul Californiei iarna este un fel de primăvară. Recunosc, este greu să îmi mai imaginez ce înseamnă iarnă în România. Cu toate acestea, uneori mă cuprind amintirile.

Numele meu este Harishima, eu sunt cel care ţine în palmă un înger pe care îl poartă până la intrarea în templu. Nu foarte departe de mare, se ridică un templu de aur.

imaginea utilizatorului Ardagast

Amira găsi cutia unde păstra frunzele de ceai; prefera să le zdrobească în mâinile ce împrumutaseră puțin din rotunjimea trupului. Deschizând capacul, simți vechi senzații.

imaginea utilizatorului Sixtus

Pasăre de pradă. Aripi imens deschise. Zbor planat. În cercuri mari. Alungite. Elipsă. Ochii. Două focare. Deşert. Ce se desenează singur jos. Marcând perimetrul. Ce conţine…. . Furnicar în deşertul dinamic. Acolo trebuie să fie. Cercurile se micşorează. Focarele s-au unit.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

imaginea utilizatorului Sixtus

Niciodată să nu părăsiţi
golul absenţei
unei anumite
femei.

Copiii
- nenăscuţi -
peste ani
vor întreba

Unde e Mama ?

Aici.

Nu simţiţi
parfumul ei inconfundabil
care persistă ?

*

, , ,

eu știu că ne-am născut dintr-o singură dragoste
sau poate dintr-o singură
singurătate
într-o nanosecundă în care Demiurgul
ațipise
și încurcase rostul Facerii
 
mi-a spus în prima seara
după ce ne iubisem

privit din spate, acest trecător
cu pasul lui sigur deschis peste lume
poate primi orice chip

imaginea utilizatorului a.a.a.
,

 
Te iubesc simplu, acrobat și curat,
așa cum zăpada o ia razna pe câmpuri,
te iubesc prelung, desfăcut și mirat,  
cum floarea uitată pe mormânt face sâmburi.
 

imaginea utilizatorului bobadil

știu pe unul
care nu mai scrie poezie
ci postează pe feizbuc
câte o banală fotografie

și mă gândesc poate că
omul la un moment dat
înainte să dea în primire
se plictisește
pur și simplu de propria lui
biografie
 

Link-uri recomandate