imaginea utilizatorului Virgil
,

Cînd am fost astăzi în piață, m-am oprit în fața tarabei vînzătorilor de pește. Căutam rockfish. L-am găsit. Dar mirosea. Puțin mai mult decît eram dispus să accept. Știam că are carne albă de răpitor. Mult mai bună decît obișnuita carne a somonului sau decît cea albă a bibanului de mare.

imaginea utilizatorului Sixtus

X , pe internet,  întreabă : Ce-i «Identitatea» ?

– Şi acum m-am liniştit. Abia acum.

– Aşa, pur şi simplu?

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

imaginea utilizatorului Trinity

când pleci spre fabrică, dimineața 
cu paloșul ruginit la brâu și emailul meu în mână 
pe calul tau alb cu ITP proaspăt aprobat de ministerul de interne
scurmând în copită lucerna
crescută de dor în colțul ochilor mei

imaginea utilizatorului a.a.a.

Eu voi locui cu fofa,
unde fofa este nume de cod pentru
inimă absolut portocaliu-cărnoasă,
care miroase a depărtări apropiate mie.

Alt

chiciură șoptind --
doi îndrăgostiți
și-o salcie albă

(imagine : desen propriu cu mâna liberă pe mouse)

imaginea utilizatorului Trinity

ca două porți
brațele mele au așteptat să se deschidă din nou
ca atunci când lumina a intrat puhoi și cu
două mâini mi-a acoperit fața
pentru ca o clipă, universul
cu potecile lui rustice,
să se facă labirint și din el puțini să scape 

când berea avea gust și noaptea mister iar în patul îngust n-aveam nevoie de cer, când flori de musețel, cozi de cireșe și flori de tei mi se-ncurcau mereu în plete și nu înotau, ca astăzi, în cană, pe colțul mesei, lângă perete, când porunca ei întotdeauna mi-era dorință împlinită iar între vise

Link-uri recomandate