Cel mai bine mă simt afară. Nu neapărat în natură. Poate fi și la teatru. Într-o cameră de hotel. La coadă la impozite. În magazinul de la capătul străzii. În sala de așteptare din gara sordidă. În garsoniera iubitei. În crâșma cu aere de restaurant. Chiar și pe treptele Tribunalului. Nu acasă.

Mălin prinsese deja în brațe trupul acela lung și subțire, aproape alb de frică, ce i se încolăcise de gât, spuse câteva cuvinte de mulţumire celor care se buluciseră în jurul Eleonorei, explicând că Eleonora va rămâne, desigur, cu el.

Numele meu este Harishima, eu sunt cel care ţine în palmă un înger pe care îl poartă până la intrarea în templu. Nu foarte departe de mare, se ridică un templu de aur.

imaginea utilizatorului Sixtus

Pasăre de pradă. Aripi imens deschise. Zbor planat. În cercuri mari. Alungite. Elipsă. Ochii. Două focare. Deşert. Ce se desenează singur jos. Marcând perimetrul. Ce conţine…. . Furnicar în deşertul dinamic. Acolo trebuie să fie. Cercurile se micşorează. Focarele s-au unit.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

am imaginație bolnavă
nu mă întreba nimic
nu-i zâmbi animalului din mine
o să-ți muște din inimă
ca dintr-o mână întinsă

imaginea utilizatorului elena istrati

Nu mă mai trage în Rai
braţele tale vor obosi deşarte,
palmele -ţi vor plânge mirosind a trandafiri
însângerate de buruiana care sunt eu.
Numai vârful degetelor  va lumina până la Cer
sărutate de gândul meu nestatornic ca valul

imaginea utilizatorului Sixtus

Niciodată să nu părăsiţi
golul absenţei
unei anumite
femei.

Copiii
- nenăscuţi -
peste ani
vor întreba

Unde e Mama ?

Aici.

Nu simţiţi
parfumul ei inconfundabil
care persistă ?

*

imaginea utilizatorului Sixtus
,

I

Mă uit în oglindă:
Mă priveşte cineva care rânjeşte
deşi nu schiţez măcar
un zâmbet

II

Mă uit în oglindă:
Merg în spate eu însumi
dându-mi
şuturi

III

imaginea utilizatorului bobadil

și uite cum ni s-au năzărit
prin iarbă urme
ușoare de fată

niște locuri bătătorite culmea!
de povara unui trup silfidic
care pescuiește noaptea cu tridentul

atâta lucru
ar putea să se întoarcă la noi
fără să ne-ntrebe
absolut nimic

Link-uri recomandate