... după plecarea popii, colorat ca un păun, bărbierul din Sevilla ce avea acum interese, era convins că realizase o capodoperă. Se lăuda celor rămaşi cam aşa:

Un cartof. Cartoful. Mă obişnuisem cu acest nume sau supranume. Eram eu, sau mai bine zis eram cel din trecut. Credeam că voi putea uita, că voi putea scăpa dar era parte din fiinţa mea şi nu aveam cum să uit, cum să scap.

,

Anticariatul mă aştepta, parcă, să îi descopăr eleganţa. Dacă cineva mi-ar fi cerut să îi asociez un cuvânt, acela ar fi fost bijuterie.

Ea era foarte tristă, atît de tristă încît nu mai dădea nume lucrurilor. Nici nume, nici povești despre ceea ce pățiseră sau urmau să pățească toate lucrurile.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

imaginea utilizatorului Trinity

când pleci spre fabrică, dimineața 
cu paloșul ruginit la brâu și emailul meu în mână 
pe calul tau alb cu ITP proaspăt aprobat de ministerul de interne
scurmând în copită lucerna
crescută de dor în colțul ochilor mei

Orice-am face, orice-am ști
timpul nu-l putem opri
curge lin necontenit
spre reperul infinit

Ducând dorurile noastre
în genunile albastre
clipele de fericire
în adânca rătăcire

imaginea utilizatorului bobadil

îmbrățișările noastre pot fi neasemuite acum
de vreme ce noi ne-am despărțit cu greu și folosindu-ne
toată imaginația
născocind mereu altceva
pornind de jos
treaptă cu treaptă
pe scara aceea pe care trebuia să o urcăm

facturez ultimele zilele
le pun preţ şi tva
le bag la impozit
pentru toate tristeţile mele
pentru toate zilele ploioase
furtunile şi ceasurile înecate
în oceanul acesta
sufletul meu
fără faună şi floră
fără flotă
fără oameni

imaginea utilizatorului elena katamira

azi nimeni nu face dragoste 
azi nimeni nu se întoarce viu de la război 
un duh de tristețe 
veche cât urmele lui dumnezeu în oameni 
ne bântuie magnetismul

Link-uri recomandate