imaginea utilizatorului Virgil

A - Ți-am spus că trebuia să gîndești ca la șah. Cu cinci mutări înainte.
B - Da? Și cum aș fi putut face asta?

,

Anticariatul mă aştepta, parcă, să îi descopăr eleganţa. Dacă cineva mi-ar fi cerut să îi asociez un cuvânt, acela ar fi fost bijuterie.

imaginea utilizatorului Sixtus

Notă : textul a fost publicat în Dilema Veche
 

Numele meu este Harishima, eu sunt cel care ţine în palmă un înger pe care îl poartă până la intrarea în templu. Nu foarte departe de mare, se ridică un templu de aur.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

imaginea utilizatorului Ani
Alt

dimineață ploioasă
cocoșul roșu
pe gard-
absent la apelurile dinafară
 sorb cafeaua
 
 
 
câțiva cartofi degerați
și-o fotografie
ruptă-
pe talerele cântarului
 o mâhnire confuză
 
 

imaginea utilizatorului elena istrati

lângă tine nu mai ştiu ce sunt cine sunt
uneori nici cafea în ceaşcă nu mai am
dar rămân cu tine
pândind gestul cu care ai putea să mă mântui de năuceală
ce îmbrăţişare sălbatică şi disperată
ca o încleștare a cuiva pe care l-ai scăpa de la înec

imaginea utilizatorului Virgil

zile
privesc în jur
oamenii îmi par
niște dinți de fierăstrău
este vina mea
am distanța dintre secunde
puțin mai mare
cînd ploaia toarce pe acoperiș
iar mîinile îmi devin brusc reci
gîndindu-mă la tine

,

Îți văd mâinile
îți văd mâinile în vreme ce scriu aceste cuvinte
unghiile tăiate nu foarte scurt
dar drept
ținând strâns țigara pe care-o împărțim 
ca pe un jurământ sau ca pe un blestem strecurat printre dinți
pe câtă dragoste
atâta groază

din gurile noastre picură arsenic și plumb 
alături de celelalte metale grele, iar contaminarea este totală.
împreună ascultăm melodiile -fetish și plecăm
seara cu pupilele dilatate, 
străbatem orașul, îl lăsăm să ne mângâie scalpurile 

Link-uri recomandate