imaginea utilizatorului Sixtus

Într-un excelent text al lui Isaac Asimov, intitulat „Bufonul”, se povestesc, pe scurt, următoarele: exista un cerc restrâns de hiper-super dotaţi şi un hiper-super computer. La care hiper-superii şi aşa mai departe erau singurii care aveau acces.

imaginea utilizatorului bobadil

Toată această tevatură începuse să mă obosească.

Mereu acelaşi vis: mergeam pe o pajişte plină de flori, îmbrăcată în pijama. Călcam prin iarba înaltă şi moale. În depărtare se zăreau câteva dealuri înconjurate de copaci, iar pe cer alunecau grupuri de nori zdrenţuiţi. Se făcea dimineaţă.

imaginea utilizatorului Virgil

În vremea aceea între noi lucrurile alunecaseră într-o altă direcție: aveam sentimente unul pentru celălalt dar nu mai aveam emoții. Ne resemnasem în exilul nobil al ideii de a simți. Așa îl numeam. Un lucru pe care îl discutam deseori. Goi, în amalgamul acela de perne și cearșafuri.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

vor începe să se scurgă orele asemenea elefanților
mergând prin savană, vom fi în teniși albaștri pe
oridoarele acestea lungi, alergând, 

imaginea utilizatorului Trinity

mi-e capul plin de
un fel de curaj amestecat cu
o gură de bourbon și resturi de
oameni adunați ca
într-o sală de cinema cu
popcorn & soda privind cum
prin ochii mei curg fără-nce
tare cuvinte din
care nimic nu se
leagă cu degete

prea îmi iau viața în tragic mi-am zis
mai bine merg desculță prin iarbă
să-mi simt iar rădăcinile aproape
 
cred ca soarele are și el rădăcini
uneori ne îmbrățișăm în taină pe sub pământ
seara aud vocea lui cum se tânguie înainte

În vremea mea mi-am privit și eu mîinile și am înțeles:
semăn cu mama.
Din încheieturi mi se scurge viața și prin vîrful degetelor se întoarce în sine,
în funcție de anotimp. Jonglez cu viața, o dau și o primesc.

imaginea utilizatorului Sixtus
,

Ne întâlneam în supermarket
Ea avea ochii gri-aurii.
Şi avea…
vorbele nu m-ajută.
Eu aveam (întotdeauna)
în mână o pungă cu
Royal pentru
pisici sensibile…

Apoi n-a mai venit

Link-uri recomandate