Cel mai bine mă simt afară. Nu neapărat în natură. Poate fi și la teatru. Într-o cameră de hotel. La coadă la impozite. În magazinul de la capătul străzii. În sala de așteptare din gara sordidă. În garsoniera iubitei. În crâșma cu aere de restaurant. Chiar și pe treptele Tribunalului. Nu acasă.

Un cartof. Cartoful. Mă obişnuisem cu acest nume sau supranume. Eram eu, sau mai bine zis eram cel din trecut. Credeam că voi putea uita, că voi putea scăpa dar era parte din fiinţa mea şi nu aveam cum să uit, cum să scap.

imaginea utilizatorului elena katamira
,

ajunsese până acolo aproape inconștient. fără să înțeleagă de ce. trebuia să existe un răspuns, cel puțin unul provizoriu, dar încă nu îl găsea. nu și-l apropia din nici unul din semnele care își trecuseră fulgurant trupul prin fața ei . nu își mai suporta mâinile. nu știa ce să facă cu ele.

... pe-adevărat! Era într-o primăvară abia venită. În codrii seculari, dar cam tăiaţi de când cu sărăcia asta, mugurii dădeau să crape. Pe ogoarele patriei ţăranii ieşeau cu bucuria de a munci cu spor, pentru-al ţării viitor. Că, doar cu bucuria asta şi rămâneau.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

imaginea utilizatorului Trinity

dorothy se trezi cu brațele larg deschise
măsurând fericirea ei cu cea de pe ecran
avea cu doi cm mai puțin
și asta o enervă mai mult decât
situația politică a lumii

imaginea utilizatorului Sixtus

 pasărea tangentă cerului de marmură
îmi cade în palmă în staţia lui 41
umbra ta rămasă acasă
alăptând copilul nostru
neconceput

Îi rămân îndatorat Luminiţei Suse pentru varianta în engleză care urmează.

imaginea utilizatorului Trinity

bucățică cu bucățică albastrul din cer
se adună deasupra capului meu
în care singurul locuitor ești tu
plimbându-te în cravată și șosete
de-a lungul spinării negre si moi

imaginea utilizatorului elena istrati

la început el şi fiara se privesc lung
își măsoară lungimea genelor cu lungimea privirii
lungimea cuvintelor cu întinderea minţii
lungimea pletelor fiarei cu lungimea pletelor îmblânzitorului

Cioară! Uite o cioară!
am strigat câinelui meu,
care mi-a văzut glasul
cum ia formă înaripată
și zboară.

A prins-o dintr-un lătrat
și mi-a întors vorba.
I-o fi fost dat
pe limba mea să piară.

Link-uri recomandate