Mic jurnal (de) la bord. Am ceva. Câteva. Zeci. Fără picior. Pahare. Hic. Zic. Ce? Sau nu. Cum? De unde? Ei, na. Ți se pare. N-ajung. La masă. E distantă. Da, masa. E rece. Eu vreau să intru. În vorbă. Cu ea. Și ea? Hic. Nimic. Tace. Stă și tace. Da` măcar ea are. Picioare.

imaginea utilizatorului Sixtus

Notă : textul a fost publicat în Dilema Veche
 

Cel mai bine mă simt afară. Nu neapărat în natură. Poate fi și la teatru. Într-o cameră de hotel. La coadă la impozite. În magazinul de la capătul străzii. În sala de așteptare din gara sordidă. În garsoniera iubitei. În crâșma cu aere de restaurant. Chiar și pe treptele Tribunalului. Nu acasă.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

imaginea utilizatorului Sixtus

Ochiul se-ntoarce în
căuşul său privind
sunt privit
privindu-mi prezenţa
propria-mi hieroglifă
abisul prezentului
în care nu pot să mor
nu încetez să mor şi nu reuşesc niciodată …….
splendoarea acestui
înainte să mor murind

și noi ne eram năpastă unul altuia
cînd tu treceai în mine și eu treceam în tine
rînd pe rînd
ne întrebam cît de adevărați sîntem
și care dintre noi era litera A
sau cît de frumos intra lumina
daurind culoarea ochilor pe dinăuntru

după ultima prognoză de timp va fi o iarnă cu gust
amărui pe care n-ai vrea s-o dai nimănui

din tălpi
pe glezne șolduri
pe umeri pînă-n creștetul capului frigul
se va prelinge uleios strîngîndu-ne-n brațe
ca un portar care strînge la piept o minge din ațe

imaginea utilizatorului elena katamira
, ,

ce puțină iubire iarna asta 
și atât de mulți oameni de zăpadă imitând fericirea 
de a fi alb, de a fi rotund, de trei ori rotund 
ritualic, vrăjesc, vrăjeala care ține doar o vreme 
dacă mi-aș desface pieptul un munte ar acoperi tot sistemul

imaginea utilizatorului Sixtus

Nimic nu poate fi mai frumos decȃt violul consimțit al unui cȃmp de narcise ȋn care am făcut
dragoste.

Umbra noastră mai rătăceşte un timp.

Ne regăsim ȋn rugăciunea mută a florilor ce au plecat
capul.
 

Link-uri recomandate