proză și teatru pe Hermeneia

 - Ce-ți place să faci? 
 - Ce-mi place să fac?
 - Citește ceva vesel sau uită-te la o comedie! 
 - O să citesc ceva vesel sau mă voi uita la o comedie.
 - Nu te doare nimic, de ce te complaci să-ți plângi de milă?

Mic jurnal (de) la bord. Am ceva. Câteva. Zeci. Fără picior. Pahare. Hic. Zic. Ce? Sau nu. Cum? De unde? Ei, na. Ți se pare. N-ajung. La masă. E distantă. Da, masa. E rece. Eu vreau să intru. În vorbă. Cu ea. Și ea? Hic. Nimic. Tace. Stă și tace. Da` măcar ea are. Picioare.

Numele meu adevărat nu este Eli. La fel cum nici pe femeia, care a trecut şi mai trece încă, asemeni unui fier înroşit în foc, prin viaţa mea, nu o chema Elle.

imaginea utilizatorului Ardagast

Amira găsi cutia unde păstra frunzele de ceai; prefera să le zdrobească în mâinile ce împrumutaseră puțin din rotunjimea trupului. Deschizând capacul, simți vechi senzații.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

imaginea utilizatorului elena katamira

de unde venea ea se murea de tânăr după ce îți fumai toate visele 
neîmplinite sterpe după ce simțeai gloanțele cimentului rece în plămâni și adormeai acolo în negura subsolurilor umezeala lor ți se-ntindea peste piele înfloreau batiste negre pline de unsoarea nopților lungi în care 

imaginea utilizatorului Virgil

românii sînt
puțin haotici cînd devin politici
și puțin poetici cînd devin isteți
pe alocuri aspri cînd devin amabili
idealiști ambigui rareori esteți
 

imaginea utilizatorului bobadil

voința e doar un pământ prielnic
pentru un dumnezeu descreierat
călcând peste morminte
care înfloresc
primăvara

- Ce înseamnă tăcerea aceasta, Călătorule?
- Este ruina, Călătorule..., e ruina...
Dar, lasă, tu uită-ţi lacrima, şi mergi mai departe!
 
Loviturile ce te-au doborât sunt sol bucuriei de astăzi.
În aceste momente, în loc s-a oprit timpul.

imaginea utilizatorului Sixtus

Nimic nu poate fi mai frumos decȃt violul consimțit al unui cȃmp de narcise ȋn care am făcut
dragoste.

Umbra noastră mai rătăceşte un timp.

Ne regăsim ȋn rugăciunea mută a florilor ce au plecat
capul.
 

Link-uri recomandate