, , , , ,

Era noapte, era iarnă şi mă dureau cumplit picioarele. Mă balansam de pe unul pe celălalt, într-un ritm egal şi monoton. Aşa reuşeam să scap de durere, doar pentru scurte momente, atunci când atenţia mi se concentra asupra muşchilor ce executau respectiva mişcare. Durerea era ascuţită.

imaginea utilizatorului Virgil

E iarnă acum. În sudul Californiei iarna este un fel de primăvară. Recunosc, este greu să îmi mai imaginez ce înseamnă iarnă în România. Cu toate acestea, uneori mă cuprind amintirile.

imaginea utilizatorului Ardagast

Amira găsi cutia unde păstra frunzele de ceai; prefera să le zdrobească în mâinile ce împrumutaseră puțin din rotunjimea trupului. Deschizând capacul, simți vechi senzații.

... pe-adevărat! Era într-o primăvară abia venită. În codrii seculari, dar cam tăiaţi de când cu sărăcia asta, mugurii dădeau să crape. Pe ogoarele patriei ţăranii ieşeau cu bucuria de a munci cu spor, pentru-al ţării viitor. Că, doar cu bucuria asta şi rămâneau.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

imaginea utilizatorului bobadil

ce aproape îmi sunt acum
oamenii dacă întind mâna
îi pot scărpina pe toți
pe spate

ca într-un selfie
cu noi și memoria noastră
colectivă cedând tentației

de a exista
 

,

Manevra Heimlich pentru trecători

mai întâi deschideţi ferestrele străzii să între aer
aer cuminţit, calm, rece, fără miros de pistol
soarele să nu frigă
vântul să nu vagabondeze
ţânţarii să nu pişte

imaginea utilizatorului Trinity
,

la Londra viața vibrează sonor
precum vitrinele pe lângă care trec roșii autobuzele double decker
și e frumoasă vremea și viața 
ca atunci când și tu și eu cu aparatul atârnând de gât 
defilam pe Regent Street
cu jucării în sacoșă și bilete de teatru în mână

singurătatea este cu un număr mai mare decât mine
cu toate astea am tras-o pe mine ce prostie
să cred că o astfel de haină ar putea să-mi ascundă formele
de tristețe de nemulțumire de nesiguranță prea fix mulată

imaginea utilizatorului elena katamira

bună dimineață zic, întorc cearceaful pe dos 
trag aerul cald în piept și zâmbesc, fără să vreau de data asta, 
doar pentru că mi-am văzut în oglindă ciufuleala 
da, sunt lucruri drăguțe pe lume, în perimetrul meu 

Link-uri recomandate