imaginea utilizatorului Sixtus

Într-un excelent text al lui Isaac Asimov, intitulat „Bufonul”, se povestesc, pe scurt, următoarele: exista un cerc restrâns de hiper-super dotaţi şi un hiper-super computer. La care hiper-superii şi aşa mai departe erau singurii care aveau acces.

imaginea utilizatorului Virgil

E iarnă acum. În sudul Californiei iarna este un fel de primăvară. Recunosc, este greu să îmi mai imaginez ce înseamnă iarnă în România. Cu toate acestea, uneori mă cuprind amintirile.

Spor la treabă, gușterule! Nu mai pierde timpul cu tot felul de bazaconii și treci la împins bușteni la deal. Sau la strecurat nisipul din curte.

Numele meu este Harishima, eu sunt cel care ţine în palmă un înger pe care îl poartă până la intrarea în templu. Nu foarte departe de mare, se ridică un templu de aur.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

,

peste pământ se lasă un timp cenușiu
despre care aveam premoniții
tristeți anxietăți risipite de vânt înfloresc și dau rod
le culege un fluture
pentru nu știu ce fel de amestec
amputată de amândouă picioarele

imaginea utilizatorului elena katamira

am găsit cel mai singur copac din univers aș zice 
universul meu avea câțiva metri pătrați 
se ducea în sus și cobora la vale uneori și uneori 
era întins ca o câmpie fără stăpân, nelucrată, sălbatică, de vânt 

peste milenii au trecut oameni
s-au așezat de-a curmezișul războaielor
nelăsând nicio gură de iad să mănânce
din pâinea emancipării
om și eu
de omenie curată
le-am salutat din mers
la fiecare le-am pus nume și câte o
decorație-n piept

sunaţi chiar acum la numărul de telefon
afişat pe ecran zâmbetul meu acru ar putea fi
oferta cea mai plauzibilă vremurilor astea
secetoase cuvintele îşi caută confraţi
de vindecat minciuna din lume cei mari
dau în spectacol leneveala pe fond

imaginea utilizatorului bobadil

ora cinci dimineața
creierul nu mai vrea să vadă pe nimeni și gata!
televizorul e doar o mobilă
lângă care îți așezi vaza cu flori
să nu ajungă Dracula până acolo și crezi că dai cu tifla destinului
sau că hârtia și creionul te-ar putea salva acum dar oare

Link-uri recomandate