proză și teatru pe Hermeneia

Mereu acelaşi vis: mergeam pe o pajişte plină de flori, îmbrăcată în pijama. Călcam prin iarba înaltă şi moale. În depărtare se zăreau câteva dealuri înconjurate de copaci, iar pe cer alunecau grupuri de nori zdrenţuiţi. Se făcea dimineaţă.

imaginea utilizatorului elena katamira
,

ajunsese până acolo aproape inconștient. fără să înțeleagă de ce. trebuia să existe un răspuns, cel puțin unul provizoriu, dar încă nu îl găsea. nu și-l apropia din nici unul din semnele care își trecuseră fulgurant trupul prin fața ei . nu își mai suporta mâinile. nu știa ce să facă cu ele.

”Adevăr” e un cuvînt fundamental în limba română care nu există în nici una din limbile cunoscute de mine, și nu știu dacă există vreuna să îl conțină.

Ea era foarte tristă, atît de tristă încît nu mai dădea nume lucrurilor. Nici nume, nici povești despre ceea ce pățiseră sau urmau să pățească toate lucrurile.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

imaginea utilizatorului sebi

trotuarele pe care le-am stăpânit
nu mai sunt pline de mine
prin spațiul auctorial
litere-veverițe curioase și ele de făptura mea
aproape că mă mușcă în timp ce-mi smulg
carnea cu muguri de ceară
unghiile cu gust de dopuri de plută

imaginea utilizatorului Sixtus

Nimic nu poate fi mai frumos decȃt violul consimțit al unui cȃmp de narcise ȋn care am făcut
dragoste.

Umbra noastră mai rătăceşte un timp.

Ne regăsim ȋn rugăciunea mută a florilor ce au plecat
capul.
 

imaginea utilizatorului Virgil

cînd seara mă gîndesc ades la tine
iar zborul fulgilor alunecă pe geam
plutesc alene umbre de zăpezi feline
prin aburi încîlciți în fiecare ram

imaginea utilizatorului Celestin Antal

strigătul a fost aruncat înainte
ca o piatră într-o apă mâloasă
nici nu s-a auzit

între tu şi eu trasez graniţa prezentului
inima ei dezordonată e tot însingurată
ca o cazemată refăcută din lucruri reciclate

imaginea utilizatorului elena istrati
Alt

într-o zi ne-am plimbat
ai mers cu mine la vânzătoarea de amagiri de o clipă sau de o viață
te-ai uitat după niște planete minuscule, albastre
cu care să-mi ancorezi soarele
și după care să-ți ascunzi luna
ai insistat să le petrec în jurul mâinii stângi

Link-uri recomandate