imaginea utilizatorului Virgil

În vremea aceea între noi lucrurile alunecaseră într-o altă direcție: aveam sentimente unul pentru celălalt dar nu mai aveam emoții. Ne resemnasem în exilul nobil al ideii de a simți. Așa îl numeam. Un lucru pe care îl discutam deseori. Goi, în amalgamul acela de perne și cearșafuri.

imaginea utilizatorului Virgil

A - Ți-am spus că trebuia să gîndești ca la șah. Cu cinci mutări înainte.
B - Da? Și cum aș fi putut face asta?

... pe-adevărat! Era într-o primăvară abia venită. În codrii seculari, dar cam tăiaţi de când cu sărăcia asta, mugurii dădeau să crape. Pe ogoarele patriei ţăranii ieşeau cu bucuria de a munci cu spor, pentru-al ţării viitor. Că, doar cu bucuria asta şi rămâneau.

, , , , ,

Era noapte, era iarnă şi mă dureau cumplit picioarele. Mă balansam de pe unul pe celălalt, într-un ritm egal şi monoton. Aşa reuşeam să scap de durere, doar pentru scurte momente, atunci când atenţia mi se concentra asupra muşchilor ce executau respectiva mişcare. Durerea era ascuţită.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

încerc să uit şi să mă fac uitat căci multul a ajuns puţin şi inutil
alungă Doamne toată nerăbdarea şi toarnă-mi liniştea în sân ca să mă-adun
să strâng în pumn tăcerea o pânză de păianjen
şi neştiut în lume să mă pierd
 
cuvintele-mi dispar în moara morţii

imaginea utilizatorului bobadil

în folclorul umoristic autohton desprins din perioada regilor germani se spune că dacă vorbești românește rar și apăsat te poți înțelege cu orice neamț pentru că de fapt limba germană este ca limba română doar că trebuie vorbită mai rar și mai apăsat

5:03

dimineața își mănâncă micul dejun

eu mă uit intens la punctul acela de pe hartă
și probabil că
dacă nu voi vedea ieșind din el ce-mi trebuie
îmi voi pune capăt zilelor în același fel
cum strangulezi o sticlă de șampanie
la botezul unui vapor

imaginea utilizatorului Virgil

senzația aceea
de după-amiază stătută călduță
coclită
ca o boală neterminată
neîmplinită
plutind
onctuos și letargic
cînd auzi pașii morții trecînd
pîș pîș
în plină zi de vineri
lăsînd
în urmă iz de penicilină
încinsă

după dealuri e tăcerea.
e soarele anemic care se strânge ca un
cap sufocat într-o pungă.
 
ultimele răsuflări sunt razele roșii, niște linii
care străpung aerul, lungindu-se în
vârfuri de săgeți ascuțite.
 

Link-uri recomandate