Rezemat în furca gândului, Gheorghe aştepta un semn al ţarinei. Era la Răpciune şi bărbatul strângea plugul de coarne, fierul însufleţindu-se de arsura mâinilor lui. Murmura rugăciunea de binecuvântare a plugului Aşa cum o învăţase de la ăl bătrân. Îmbătrânise şi Gheorghe. Odată cu ţarina sa.

imaginea utilizatorului Sixtus

A fost să fie şi s-a produs apariţia cărţii mele Fragmentarium: ficţionale, la editura „frACTalia”. Ea urmează a fi lansată în noiembrie a.c. la una dintre librăriile Cărtureşti (în octombrie nu voi fi disponibil).
De ce fragmentarium?

Numele meu este Harishima, eu sunt cel care ţine în palmă un înger pe care îl poartă până la intrarea în templu. Nu foarte departe de mare, se ridică un templu de aur.

imaginea utilizatorului Sixtus

Notă : textul a fost publicat în Dilema Veche
 

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

imaginea utilizatorului Virgil
,

uneori mă gîndesc dragostea mutilează
ca o fiară mereu nesătulă adună
devorează ultima rămășiță din noi
ultima rană ultima urmă
apoi se întinde privește
ce a făcut
adoarme ghiftuită și calmă
ca o zînă nebună
doar noi rătăciți iubito

Alt

chiciură șoptind --
doi îndrăgostiți
și-o salcie albă

(imagine : desen propriu cu mâna liberă pe mouse)

dacă o să privești cu atenție
vei vedea un acoperiș roșu
ce răsare din cumpăna dealurilor
acolo
locuiește o femeie
în casa ei miroase mereu a lumină

,

îmi scriu bileţele şi le lipesc peste tot
să nu mi se şteargă memoria de cele trebuincioase vieţii
încă mai vrea ceva deşi nu ştie cum se fac banii şi
cât de uşor se scurg printre degetele astea lovindu-se de taste
într-o continuă autoflagelare

imaginea utilizatorului Celestin Antal

aveam mâinile tremurate
mângâierea complota cu teama zilei de mâine
clipele nu mai vorbeau între ele
supărarea răsufla adânc
certurile fumegau ca nişte grămezi de gunoaie
luna trecea prin papura bălţii
raza ei bifurcată încolăcea umbra

Link-uri recomandate