”Adevăr” e un cuvînt fundamental în limba română care nu există în nici una din limbile cunoscute de mine, și nu știu dacă există vreuna să îl conțină.

Ea era foarte tristă, atît de tristă încît nu mai dădea nume lucrurilor. Nici nume, nici povești despre ceea ce pățiseră sau urmau să pățească toate lucrurile.

imaginea utilizatorului Virgil

În vremea aceea între noi lucrurile alunecaseră într-o altă direcție: aveam sentimente unul pentru celălalt dar nu mai aveam emoții. Ne resemnasem în exilul nobil al ideii de a simți. Așa îl numeam. Un lucru pe care îl discutam deseori. Goi, în amalgamul acela de perne și cearșafuri.

imaginea utilizatorului Sixtus

Pasăre de pradă. Aripi imens deschise. Zbor planat. În cercuri mari. Alungite. Elipsă. Ochii. Două focare. Deşert. Ce se desenează singur jos. Marcând perimetrul. Ce conţine…. . Furnicar în deşertul dinamic. Acolo trebuie să fie. Cercurile se micşorează. Focarele s-au unit.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

chipuri groteşti sculptate în întuneric de ură

lucruri, trupuri contorsionate lasciv, carbonizate înainte ca lumina să se fi fost ivit

shizofrenică stucatură a mileniului trecut: scheletul, trepiedul, minciuna, îndoiala

imaginea utilizatorului a.a.a.

În cer arlechinii împrăştie fum
şi toamna prin ţipăt de corb aiurează,
un vatman tuşeşte albastru şi scrum,
un vis deraiază.

imaginea utilizatorului elena katamira

teama mea din urmă e 
nu să adorm și să nu mă mai trezesc 
ci să nu mai pot adormi vreodată

imaginea utilizatorului Trinity

zâmbiți vă rog
sfârșitul lumii va fi împărțit
echitabil. tuturor

imaginea utilizatorului bobadil

Am sosit aici aşa cum îţi scriu aceste rânduri fără idei fixe o moschee albastră şi verde şase minarete înjumătăţite de amintirea unui poet sfânt. Împotriva mea însumi mi-am spus iată într-o după-amiază culmile au făcut pace fără a se muta din loc.

Link-uri recomandate