Numele meu adevărat nu este Eli. La fel cum nici pe femeia, care a trecut şi mai trece încă, asemeni unui fier înroşit în foc, prin viaţa mea, nu o chema Elle.

Ea era foarte tristă, atît de tristă încît nu mai dădea nume lucrurilor. Nici nume, nici povești despre ceea ce pățiseră sau urmau să pățească toate lucrurile.

imaginea utilizatorului Sixtus

Plăteşte cu o bancnotă mare. Face taximetristului semn că nu vrea restul. Coboară şi lăsă portiera întredeschisă. Şoferul vrea s-o închidă. Îl roagă  să aştepte.

Cel mai bine mă simt afară. Nu neapărat în natură. Poate fi și la teatru. Într-o cameră de hotel. La coadă la impozite. În magazinul de la capătul străzii. În sala de așteptare din gara sordidă. În garsoniera iubitei. În crâșma cu aere de restaurant. Chiar și pe treptele Tribunalului. Nu acasă.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

imaginea utilizatorului Trinity
, ,

după fanfară schije și 
flori
în poală se adună degetele
ca niște licheni
desprinși de pe cruce
sub tine
picioarele
sunt roți cu zimți 
inegali

în față dealul

mi-e dor la fel de tare ca atunci
zilele erau subțiri cât degetul inelar 
nopțile adânci ca distanțele dintre lumile noastre 
acum în praf mi-a lăsat rugămințile 
topită speranța înăbușite gândurile 
de ea mi-e dor cum mi-e dor de mine 

imaginea utilizatorului Virgil

noapte
îmi trec mîna ușor
prin fumul de kyara
tu
adormită tresari
ochii tăi
hulubi zbătîndu-se
răscolesc vise
palmele tale
caută țărmul
 

imaginea utilizatorului Celestin Antal

mi-ai prins ideea în căuşul mâinilor tale
la început nu ai ştiut ce să faci cu ea
apoi ai suflat-o uşor ca pe o bezea 
ţi-era un pic teamă să o pui în sân
norocul ţi-l faci singură mi-ai spus în una din zile

imaginea utilizatorului bobadil

obişnuinţa moare greu querida
iar la morgă se disecă
mereu de două ori

prima dată la masa de seară
cu lumânări pişcoturi şampanie şi cu ce vrei tu
o frumuseţe goală şi adorabilă întinsă pe masă

timpul şi epifaniile lui

Link-uri recomandate