Rezemat în furca gândului, Gheorghe aştepta un semn al ţarinei. Era la Răpciune şi bărbatul strângea plugul de coarne, fierul însufleţindu-se de arsura mâinilor lui. Murmura rugăciunea de binecuvântare a plugului Aşa cum o învăţase de la ăl bătrân. Îmbătrânise şi Gheorghe. Odată cu ţarina sa.

Cum aș putea uita sfîșierea din muzica lui Enescu pe care am ascultat-o de Anul Nou, în timp ce priveam pe fereastră același peisaj întipărit în sufletul meu în fragedă copilărie?

imaginea utilizatorului Virgil

A - Ți-am spus că trebuia să gîndești ca la șah. Cu cinci mutări înainte.
B - Da? Și cum aș fi putut face asta?

imaginea utilizatorului Virgil

Întotdeauna am disprețuit vulnerabilitatea noastră față de climă și anotimp. Am vrut să cred că totul între noi, mai ales exploziile intime, erau independente de context. În special de contextul fizic. Am privit ca pe un primitivism povestea aceea cu nimfe și fauni. Poate eram naiv.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

imaginea utilizatorului Virgil
,

uneori mă gîndesc dragostea mutilează
ca o fiară mereu nesătulă adună
devorează ultima rămășiță din noi
ultima rană ultima urmă
apoi se întinde privește
ce a făcut
adoarme ghiftuită și calmă
ca o zînă nebună
doar noi rătăciți iubito

imaginea utilizatorului bobadil

Am sosit aici aşa cum îţi scriu aceste rânduri fără idei fixe o moschee albastră şi verde şase minarete înjumătăţite de amintirea unui poet sfânt. Împotriva mea însumi mi-am spus iată într-o după-amiază culmile au făcut pace fără a se muta din loc.

... dragostea mea, soarele!

nu vezi, nu auzi?
pescăruşii vestesc dimineaţa
nu cunoşti şi nu crezi
ca marea de stânci, pretutindeni
viul se naşte şi creşte,
din valuri, din aburi, din fum

imaginea utilizatorului Trinity
, , ,

dorothy știa că diagnosticul ei fusese dat altei paciente
îi mărturisi asta preotului, pe facebook
apoi gardienilor care o așezau în scaunul electric,
îi aranjau electrozii și o încurajau să zâmbească
în timp ce îi legau gura cu șireturi și poezii ude

 
ştiam că e toamnă
după cum
se săpaseră în marmura crucii
stoluri de păsări
căci altfel
nimic nu mai era
cum fusese odată
 
doar bruma încărunţea încă
părul despletit al ierbii
 
iar
ţie
suflete

Link-uri recomandate