Rezemat în furca gândului, Gheorghe aştepta un semn al ţarinei. Era la Răpciune şi bărbatul strângea plugul de coarne, fierul însufleţindu-se de arsura mâinilor lui. Murmura rugăciunea de binecuvântare a plugului Aşa cum o învăţase de la ăl bătrân. Îmbătrânise şi Gheorghe. Odată cu ţarina sa.

”Adevăr” e un cuvînt fundamental în limba română care nu există în nici una din limbile cunoscute de mine, și nu știu dacă există vreuna să îl conțină.

Mereu acelaşi vis: mergeam pe o pajişte plină de flori, îmbrăcată în pijama. Călcam prin iarba înaltă şi moale. În depărtare se zăreau câteva dealuri înconjurate de copaci, iar pe cer alunecau grupuri de nori zdrenţuiţi. Se făcea dimineaţă.

... după plecarea popii, colorat ca un păun, bărbierul din Sevilla ce avea acum interese, era convins că realizase o capodoperă. Se lăuda celor rămaşi cam aşa:

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

mai demult treceau prin mine anotimpuri de mătase, pajiștea mănoasă înverzea sub cerul albastru;

imaginea utilizatorului elena katamira
, , ,

din când în când ne fac bine plecările
departe acolo unde cuvintele sunt doar niște resturi
din noi neinteresante pentru păsări o cameristă
așază cearceafuri albe impregnate cu lavandă
peste lume de ce m-ar durea rochia asta cu aripi de ce

de ce nu aș fi fericit în seara aceasta?
taftalele sînt moi în dulapuri 
nasturii au adormit în butoniere
-poate doar o ață rebelă să-i trezească din visare-
fularele se destramă din mii de noduri 
cutiile cu rugăciuni sînt aliniate la dungă

imaginea utilizatorului Celestin Antal

atât de închişi 
ne lovim realitatea de visuri 
apoi ne privim de la celălalt capăt 
fără să întindem braţele

prăbuşirea e lipsa de empatie 
cu o parte din lume pe care o ducem în minte 
ca o expresie ciudată a unui chip lovit până la desfigurare

... eu ştiu foarte bine. Această beţie mă sapă.
Totuşi, nu o refuz. Este fărâma de evadare -
dulcele-amar cumpărat cu doi bani...

Liniştea toată a lumii în braţe mă prinde.
Şi ochiul din mine, zboară nebun
să atingă înaltul unde clipa-i eternă.

Link-uri recomandate