... pe-adevărat! Era într-o primăvară abia venită. În codrii seculari, dar cam tăiaţi de când cu sărăcia asta, mugurii dădeau să crape. Pe ogoarele patriei ţăranii ieşeau cu bucuria de a munci cu spor, pentru-al ţării viitor. Că, doar cu bucuria asta şi rămâneau.

imaginea utilizatorului bobadil

Toată această tevatură începuse să mă obosească.

imaginea utilizatorului Virgil

A - Ți-am spus că trebuia să gîndești ca la șah. Cu cinci mutări înainte.
B - Da? Și cum aș fi putut face asta?

”Adevăr” e un cuvînt fundamental în limba română care nu există în nici una din limbile cunoscute de mine, și nu știu dacă există vreuna să îl conțină.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

cei plecaţi poartă în ei apusul ca pe o inimă mare
pe umeri le cântă rănile un cântec pe care îl auzi
chiar dacă îţi astupi urechile
sonor
ca un izvor în care se scaldă întâmplările
înainte de naştere

, , , , ,

dacă te privesc dintr-o parte
așa cum stai întinsă cu spatele ușor arcuit
trupul tău e doar linia unui țărm dincolo de care
cămașa mea pe care ai purtat-o noaptea trecută
e o mare albastră
vezi cutele din dreptul buzunarului de la piept?
acolo e un val

imaginea utilizatorului Virgil

zile
privesc în jur
oamenii îmi par
niște dinți de fierăstrău
este vina mea
am distanța dintre secunde
puțin mai mare
cînd ploaia toarce pe acoperiș
iar mîinile îmi devin brusc reci
gîndindu-mă la tine

imaginea utilizatorului Virgil

există lucruri pe care le descopăr întîmplător despre mine
de exemplu exigența
cu ceea ce scriu oamenii
sau mai ales cu ceea ce fac
se spune că ar fi vorba despre o degenerare provocată
de youtube și de succesiunea paginilor de internet

,

poemul acesta vine dinspre oameni
nu l-am scris
doar m-am uitat în ochii lor
am văzut sclipiri
am coborât în fiecare suflet
ca într-o mină

am cioplit până la zăcământul visat

ştiu cât sunt
de bogată

Link-uri recomandate