Mic jurnal (de) la bord. Am ceva. Câteva. Zeci. Fără picior. Pahare. Hic. Zic. Ce? Sau nu. Cum? De unde? Ei, na. Ți se pare. N-ajung. La masă. E distantă. Da, masa. E rece. Eu vreau să intru. În vorbă. Cu ea. Și ea? Hic. Nimic. Tace. Stă și tace. Da` măcar ea are. Picioare.

Cel mai bine mă simt afară. Nu neapărat în natură. Poate fi și la teatru. Într-o cameră de hotel. La coadă la impozite. În magazinul de la capătul străzii. În sala de așteptare din gara sordidă. În garsoniera iubitei. În crâșma cu aere de restaurant. Chiar și pe treptele Tribunalului. Nu acasă.

– Şi acum m-am liniştit. Abia acum.

– Aşa, pur şi simplu?

Numele meu este Harishima, eu sunt cel care ţine în palmă un înger pe care îl poartă până la intrarea în templu. Nu foarte departe de mare, se ridică un templu de aur.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

imaginea utilizatorului Sixtus
,

De sute, mii, milioane…de ori am fost supus
principiului Decimării.
De tot atâtea ori în decursul anilor
la şirul infinit din care făceam parte
s-a mai adăugat cineva
şi am scăpat.
 
Rămas după atâta amar de timp singur

câteodată iubirea se izbeşte de mine
încerc să-i fac faţă cu mângâierile acelea în care
pielea se subţiază până la o întindere de ape
şi se îneacă umbrele se plimbă
multe bărci şi iahturi şi vase cum titanicul
pesemne de aceea uneori mă tem că se scufundă

imaginea utilizatorului Sixtus
,

Ne întâlneam în supermarket
Ea avea ochii gri-aurii.
Şi avea…
vorbele nu m-ajută.
Eu aveam (întotdeauna)
în mână o pungă cu
Royal pentru
pisici sensibile…

Apoi n-a mai venit

am așteptat să se topească toată zăpada
să mă pot întâlni din nou cu sacha, 
cerul să devină o hală dezafectată
ventilele orașului să se oprească,
în acest oraș nu se mai fac decât piese metalice,
ca într-o fabrică veche, chei și cartele care închid 

imaginea utilizatorului bobadil

și uite cum ni s-au năzărit
prin iarbă urme
ușoare de fată

niște locuri bătătorite culmea!
de povara unui trup silfidic
care pescuiește noaptea cu tridentul

atâta lucru
ar putea să se întoarcă la noi
fără să ne-ntrebe
absolut nimic

Link-uri recomandate