Alt
imaginea utilizatorului Sixtus

Pasăre de pradă. Aripi imens deschise. Zbor planat. În cercuri mari. Alungite. Elipsă. Ochii. Două focare. Deşert. Ce se desenează singur jos. Marcând perimetrul. Ce conţine…. . Furnicar în deşertul dinamic. Acolo trebuie să fie. Cercurile se micşorează. Focarele s-au unit.

Cum aș putea uita sfîșierea din muzica lui Enescu pe care am ascultat-o de Anul Nou, în timp ce priveam pe fereastră același peisaj întipărit în sufletul meu în fragedă copilărie?

Era mult timp de cînd doamna Burichi Germinia nu își mai privise ceasul ei de buzunar din aur pe care îl ținea în dulapul din dormitor.

imaginea utilizatorului Sixtus

La doctor T,  specialistă  în angiografie, am ajuns printr-o recomandare. Pentru nişte probleme cardiace  extrem de serioase al unei fiinţe dragi mie. Încă de la început am fost şocat.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

 
ştiam că e toamnă
după cum
se săpaseră în marmura crucii
stoluri de păsări
căci altfel
nimic nu mai era
cum fusese odată
 
doar bruma încărunţea încă
părul despletit al ierbii
 
iar
ţie
suflete

rece
sub coaste se strecoară timpul
iraţional supuşi entropiei, toţi imigranţi
ascultăm acest vals de albastru
o ultimă întrebare 
veninul letal se  insinuează în somn
subtil, adânc, de copil care-a  plâns

ar vrea să o ducă la marginea lumii unde
respirația e doar o metaforă
zâmbetul ei indubitabil ar eclipsa vastitatea luminii
un semiton mai jos ar putea cădea în cel mai frumos
cântec

imaginea utilizatorului a.a.a.

În cer arlechinii împrăştie fum
şi toamna prin ţipăt de corb aiurează,
un vatman tuşeşte albastru şi scrum,
un vis deraiază.

ești vie în gândul meu
ca o tăietură adâncă de sabie
ce nu se vindecă

dâre de sânge las în urmă
pe trupurile femeilor
care s-ar fi vrut ținute minte

te caut în îmbrățișarea lor
ca nebunii ce-și caută moartea
și fără voia lor
devin eroi

Link-uri recomandate