imaginea utilizatorului Sixtus

Într-un excelent text al lui Isaac Asimov, intitulat „Bufonul”, se povestesc, pe scurt, următoarele: exista un cerc restrâns de hiper-super dotaţi şi un hiper-super computer. La care hiper-superii şi aşa mai departe erau singurii care aveau acces.

Ziua de azi a început destul de promițător. Uneori, “destul” e prea mult. Alteori, prea puțin. Azi a fost doar… destul. Cum naiba să explic scurt și clar? Dar nu vreau asta. Mai bine povestesc, nu? Să nu uit: nu e o poveste interesantă. E plictisitoare. Ca mine. Fadă.

Cel mai bine mă simt afară. Nu neapărat în natură. Poate fi și la teatru. Într-o cameră de hotel. La coadă la impozite. În magazinul de la capătul străzii. În sala de așteptare din gara sordidă. În garsoniera iubitei. În crâșma cu aere de restaurant. Chiar și pe treptele Tribunalului. Nu acasă.

imaginea utilizatorului Sixtus

Plăteşte cu o bancnotă mare. Face taximetristului semn că nu vrea restul. Coboară şi lăsă portiera întredeschisă. Şoferul vrea s-o închidă. Îl roagă  să aştepte.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

- Ce înseamnă tăcerea aceasta, Călătorule?
- Este ruina, Călătorule..., e ruina...
Dar, lasă, tu uită-ţi lacrima, şi mergi mai departe!
 
Loviturile ce te-au doborât sunt sol bucuriei de astăzi.
În aceste momente, în loc s-a oprit timpul.

,

zilele încep și se termină niciunde
pe drum stau de vorbă cu oamenii
îi întreabă ce înzestrări au cum își țin ei
promisiunile față de păpuși jucării manechine

imaginea utilizatorului bobadil
,

am plecat din ascunzişul acela mic
punctul de sub semnul meu de întrebare
şi mă regăsesc acum buric
un spartan cu picioare filiforme
aplecat peste mormântul proaspăt
al lui Menelau

imaginea utilizatorului Virgil

zile
privesc în jur
oamenii îmi par
niște dinți de fierăstrău
este vina mea
am distanța dintre secunde
puțin mai mare
cînd ploaia toarce pe acoperiș
iar mîinile îmi devin brusc reci
gîndindu-mă la tine

imaginea utilizatorului Virgil

crăciunul
un fel de traistă cu fructe stafidite dulci amărui
în vitrina unui magazin
care și-a închis în noaptea asta obloanele
pentru tine
o traistă ciudată plină cu lucruri care au fost cîndva
iar acum nu mai pot decît să doară

Link-uri recomandate