Rezemat în furca gândului, Gheorghe aştepta un semn al ţarinei. Era la Răpciune şi bărbatul strângea plugul de coarne, fierul însufleţindu-se de arsura mâinilor lui. Murmura rugăciunea de binecuvântare a plugului Aşa cum o învăţase de la ăl bătrân. Îmbătrânise şi Gheorghe. Odată cu ţarina sa.

Mereu acelaşi vis: mergeam pe o pajişte plină de flori, îmbrăcată în pijama. Călcam prin iarba înaltă şi moale. În depărtare se zăreau câteva dealuri înconjurate de copaci, iar pe cer alunecau grupuri de nori zdrenţuiţi. Se făcea dimineaţă.

Mălin prinsese deja în brațe trupul acela lung și subțire, aproape alb de frică, ce i se încolăcise de gât, spuse câteva cuvinte de mulţumire celor care se buluciseră în jurul Eleonorei, explicând că Eleonora va rămâne, desigur, cu el.

imaginea utilizatorului Sixtus

X , pe internet,  întreabă : Ce-i «Identitatea» ?

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

 nu mai cânt ca odată, așa ca la începutul cel trist al începutului
… sau nu mai știu, baby, cred că atunci mi-a apărut, totuși, prima mea lacrimă
de fapt,
lumea ar fi încăput foarte bine, baby, într-un sărman/nenorocit de ou amărât

imaginea utilizatorului Celestin Antal

mi-ai prins ideea în căuşul mâinilor tale
la început nu ai ştiut ce să faci cu ea
apoi ai suflat-o uşor ca pe o bezea 
ţi-era un pic teamă să o pui în sân
norocul ţi-l faci singură mi-ai spus în una din zile

Ședeam singură pe o bancă
în orașul cu suflete pustii și case care putrezesc de vii,
îmbrăcată prea bine pentru o cerșetoare
și prea sobru pentru un clovn,
în orașul fără milă sau aduceri-aminte
unde actorii încă joacă tragedii seculare,

imaginea utilizatorului Celestin Antal

se întunecă 
în prima fază 
apusul coboară ca o arsură pe şira spinării

în dor mai este o porţiune uscată
peste care tăcerea calcă desculţă pe pietre

imaginea utilizatorului Virgil
,

uneori mă gîndesc dragostea mutilează
ca o fiară mereu nesătulă adună
devorează ultima rămășiță din noi
ultima rană ultima urmă
apoi se întinde privește
ce a făcut
adoarme ghiftuită și calmă
ca o zînă nebună
doar noi rătăciți iubito

Link-uri recomandate