imaginea utilizatorului Sixtus

Plăteşte cu o bancnotă mare. Face taximetristului semn că nu vrea restul. Coboară şi lăsă portiera întredeschisă. Şoferul vrea s-o închidă. Îl roagă  să aştepte.

Mălin prinsese deja în brațe trupul acela lung și subțire, aproape alb de frică, ce i se încolăcise de gât, spuse câteva cuvinte de mulţumire celor care se buluciseră în jurul Eleonorei, explicând că Eleonora va rămâne, desigur, cu el.

,

Anticariatul mă aştepta, parcă, să îi descopăr eleganţa. Dacă cineva mi-ar fi cerut să îi asociez un cuvânt, acela ar fi fost bijuterie.

imaginea utilizatorului Sixtus

Pasăre de pradă. Aripi imens deschise. Zbor planat. În cercuri mari. Alungite. Elipsă. Ochii. Două focare. Deşert. Ce se desenează singur jos. Marcând perimetrul. Ce conţine…. . Furnicar în deşertul dinamic. Acolo trebuie să fie. Cercurile se micşorează. Focarele s-au unit.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

imaginea utilizatorului elena katamira

atât de simple sunt lucrurile  încât nu le mai înțeleg 
precum un târg medieval  în centrul urbanizat 
rochia mea împâslită lângă umărul tău în frac 
trec pe la semafor cu cea mai mare grijă 
și totuși mereu o mașină e gata să dea peste mine 

de ce nu aș fi fericit în seara aceasta?
taftalele sînt moi în dulapuri 
nasturii au adormit în butoniere
-poate doar o ață rebelă să-i trezească din visare-
fularele se destramă din mii de noduri 
cutiile cu rugăciuni sînt aliniate la dungă

imaginea utilizatorului Virgil
,

căutăm acele combinații
care amestecate în proporții divine
potrivite
bănuite aproape știute
fac explozie ne rup de tot ce ne leagă
ne rup de acest staccato al zilelor
și al nopților
ne rup de noi și mai ales ne rup
de nerupere

imaginea utilizatorului Virgil
,

ne-am rupt amîndoi
din această nebunie de bach
voi lăsa viorile ca niște vaci albe să pască în mine
tu doar să le mulgi seara
să ne scăldăm în laptele lor ca și cum am muri
eșuați pe clavecin să închidem ochii
în brațele copiilor noștri de marmură

imaginea utilizatorului Trinity

iubirea se rupe-n bucăți inegale
și se împarte prin semne de la unul la altul
peste cutele cearșafului 
prin sârma ghimpată, până la ultimul sărut 
ține capul plecat, nu trebuie să știe nimeni că ești îndrăgostit 

Link-uri recomandate