Și-o să te port, acum, dintr-o încăpere în alta, pană sub mansardă, și-o să te așez, frumoasă, între așternuturi și între pernele roșii.

imaginea utilizatorului Virgil
,

Cînd am fost astăzi în piață, m-am oprit în fața tarabei vînzătorilor de pește. Căutam rockfish. L-am găsit. Dar mirosea. Puțin mai mult decît eram dispus să accept. Știam că are carne albă de răpitor. Mult mai bună decît obișnuita carne a somonului sau decît cea albă a bibanului de mare.

imaginea utilizatorului Ardagast

 Atunci nu știa  dacă acceptase să meargă spre orașul cimitir pentru ea sau datorită situației stânjenitoare.  Încă de la intrarea în clădirea ciudată, cu o jumătate de mașină zidită într-un perete, se descurajă auzindu-i glasul răstit. Îngropase tăcerile prin care se opunea miciilor ei răutăți.

imaginea utilizatorului Ardagast

Amira găsi cutia unde păstra frunzele de ceai; prefera să le zdrobească în mâinile ce împrumutaseră puțin din rotunjimea trupului. Deschizând capacul, simți vechi senzații.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

dacă o să privești cu atenție
vei vedea un acoperiș roșu
ce răsare din cumpăna dealurilor
acolo
locuiește o femeie
în casa ei miroase mereu a lumină

imaginea utilizatorului elena katamira

acea femeie pe jumătate albastră pe jumătate femeie 
a crescut dintr-o barcă pe jumătate barcă pe jumătate albastră 
pe ape subpământene plutește și părul îi flutură în vântul de afară 
în rădăcini dă ea la schimb moarte pe viețuire 

imaginea utilizatorului bobadil

poți să scrii fără să fumezi
în spații-nchise așa-i? cuvintele îți apar
din gură ca dinții de lapte
tu leagă-le cu ață și scoate-le afară
oricum nu te vede nimeni
cum mori și te naști în fiecare zi

și ce dacă scrii doar așa
ca să scrii?

Îmi vine tot ce n-a venit când trebuia să fi trăit, îmi vine-așa, nitam-nisam, cum cade frunza de pe ram, să mă fumez fără nesaț și să m-alint ca cioara-n laț.

da maică,
se făcea că muream puţin
mă înţepasem într-un vis ascuţit
şi toate culorile picurau,
secându-mă,
urmă uscată pe cer
oare când o să mă trezesc
mă voi mai vedea
sau conturul gol îşi va lua zborul
către alte culori ?
 

Link-uri recomandate