Numele meu este Harishima, eu sunt cel care ţine în palmă un înger pe care îl poartă până la intrarea în templu. Nu foarte departe de mare, se ridică un templu de aur.

imaginea utilizatorului Ardagast

Amira găsi cutia unde păstra frunzele de ceai; prefera să le zdrobească în mâinile ce împrumutaseră puțin din rotunjimea trupului. Deschizând capacul, simți vechi senzații.

imaginea utilizatorului Sixtus

Plăteşte cu o bancnotă mare. Face taximetristului semn că nu vrea restul. Coboară şi lăsă portiera întredeschisă. Şoferul vrea s-o închidă. Îl roagă  să aştepte.

Cel mai bine mă simt afară. Nu neapărat în natură. Poate fi și la teatru. Într-o cameră de hotel. La coadă la impozite. În magazinul de la capătul străzii. În sala de așteptare din gara sordidă. În garsoniera iubitei. În crâșma cu aere de restaurant. Chiar și pe treptele Tribunalului. Nu acasă.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

imaginea utilizatorului Trinity
,

la Londra viața vibrează sonor
precum vitrinele pe lângă care trec roșii autobuzele double decker
și e frumoasă vremea și viața 
ca atunci când și tu și eu cu aparatul atârnând de gât 
defilam pe Regent Street
cu jucării în sacoșă și bilete de teatru în mână

imaginea utilizatorului Trinity

I keep my world in a cage
where my eyelashes
arrange the slaves and the kings
in no
particular
order

de la gleznele acestea amărâte ce-s încă os și carne 
de la tâmpla cu ruginitul acela de cui înăuntru
de la gleznele acestea ce mă dor mai tare pentru că nu 
am stat o viață amărâtă pe genunchi, cu frică înaltă
ca să mi se ierte/să mi se înțeleagă păcatul 

imaginea utilizatorului sebi

trotuarele pe care le-am stăpânit
nu mai sunt pline de mine
prin spațiul auctorial
litere-veverițe curioase și ele de făptura mea
aproape că mă mușcă în timp ce-mi smulg
carnea cu muguri de ceară
unghiile cu gust de dopuri de plută

imaginea utilizatorului bobadil

un fir întins
un bob zăbavă
un răgaz

cum mai trece timpul
echilibrist
peste tâmple
uite!

miezul nopţii ni s-a umplut
cu lună iar tu să cazi
de la-nălţimea acestui ceas
fără măcar să dai din braţe?

Link-uri recomandate