imaginea utilizatorului Sixtus

La doctor T,  specialistă  în angiografie, am ajuns printr-o recomandare. Pentru nişte probleme cardiace  extrem de serioase al unei fiinţe dragi mie. Încă de la început am fost şocat.

Ziua de azi a început destul de promițător. Uneori, “destul” e prea mult. Alteori, prea puțin. Azi a fost doar… destul. Cum naiba să explic scurt și clar? Dar nu vreau asta. Mai bine povestesc, nu? Să nu uit: nu e o poveste interesantă. E plictisitoare. Ca mine. Fadă.

Mereu acelaşi vis: mergeam pe o pajişte plină de flori, îmbrăcată în pijama. Călcam prin iarba înaltă şi moale. În depărtare se zăreau câteva dealuri înconjurate de copaci, iar pe cer alunecau grupuri de nori zdrenţuiţi. Se făcea dimineaţă.

Numele meu adevărat nu este Eli. La fel cum nici pe femeia, care a trecut şi mai trece încă, asemeni unui fier înroşit în foc, prin viaţa mea, nu o chema Elle.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

și noi ne eram năpastă unul altuia
cînd tu treceai în mine și eu treceam în tine
rînd pe rînd
ne întrebam cît de adevărați sîntem
și care dintre noi era litera A
sau cît de frumos intra lumina
daurind culoarea ochilor pe dinăuntru

imaginea utilizatorului Sixtus

Am dat ultima lovitură de maestru…
La poalele platoului pe care jucăm golf
trece un convoi mortuar…
 
Partenerul mută crosa din dreapta în stânga
îşi scoate şapca
îşi acoperă inima cu ea
înclină capul…
 

Alt

până când s-au scuturat pomii interzişi din rai credeam că e numai vară
un anotimp al celor cu inima între creier şi prima vertebră cervicală
o inimă prea jos
fiii şi fiicele unei epoci ca un corn al abundenţei

mai demult treceau prin mine anotimpuri de mătase, pajiștea mănoasă înverzea sub cerul albastru;

imaginea utilizatorului Virgil

moartea mai cotidiană decît viața
își începe ziua bombardîndu-ne cu timpi goi
cu promisiuni care consumă tot mai mult oxigen
tot mai multă apă amintiri solitudine
devine tot mai nocivă
cu cît nu ne mai învață nimic
despre ea

Link-uri recomandate