imaginea utilizatorului bobadil

Toată această tevatură începuse să mă obosească.

Ea era foarte tristă, atît de tristă încît nu mai dădea nume lucrurilor. Nici nume, nici povești despre ceea ce pățiseră sau urmau să pățească toate lucrurile.

imaginea utilizatorului elena katamira
,

ajunsese până acolo aproape inconștient. fără să înțeleagă de ce. trebuia să existe un răspuns, cel puțin unul provizoriu, dar încă nu îl găsea. nu și-l apropia din nici unul din semnele care își trecuseră fulgurant trupul prin fața ei . nu își mai suporta mâinile. nu știa ce să facă cu ele.

– Şi acum m-am liniştit. Abia acum.

– Aşa, pur şi simplu?

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

imaginea utilizatorului Celestin Antal

te-am văzut adesea cum
băgai mâinile în dragoste
ca într-o sacoşă plină cu de toate

ai scos tot ce era mai bun
apoi văzând că a rămas goală
ai umflat-o cu aerul gurii tale
şi ai pocnit-o

cei plecaţi poartă în ei apusul ca pe o inimă mare
pe umeri le cântă rănile un cântec pe care îl auzi
chiar dacă îţi astupi urechile
sonor
ca un izvor în care se scaldă întâmplările
înainte de naştere

imaginea utilizatorului Trinity

poeții sunt cei ce își uită lanterna acasă în timpul apocalipsei,
cheile la intrarea în rai
și pașaportul spre fericire
lumina țâșnește din ei
în fiecare groapă în care cad
de bună voie
pulsând metaforic

vreau să respir
așa după cum și laurul este trimis către lumina aia
portocalie de pe fruntea celui ce
plânge

mai demult treceau prin mine anotimpuri de mătase, pajiștea mănoasă înverzea sub cerul albastru;

Link-uri recomandate