imaginea utilizatorului Sixtus

Plăteşte cu o bancnotă mare. Face taximetristului semn că nu vrea restul. Coboară şi lăsă portiera întredeschisă. Şoferul vrea s-o închidă. Îl roagă  să aştepte.

 - Ce-ți place să faci? 
 - Ce-mi place să fac?
 - Citește ceva vesel sau uită-te la o comedie! 
 - O să citesc ceva vesel sau mă voi uita la o comedie.
 - Nu te doare nimic, de ce te complaci să-ți plângi de milă?

Numele meu adevărat nu este Eli. La fel cum nici pe femeia, care a trecut şi mai trece încă, asemeni unui fier înroşit în foc, prin viaţa mea, nu o chema Elle.

Rezemat în furca gândului, Gheorghe aştepta un semn al ţarinei. Era la Răpciune şi bărbatul strângea plugul de coarne, fierul însufleţindu-se de arsura mâinilor lui. Murmura rugăciunea de binecuvântare a plugului Aşa cum o învăţase de la ăl bătrân. Îmbătrânise şi Gheorghe. Odată cu ţarina sa.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

ştii cum e să nu ai chef de nimic
să stai cu mâinile la ceafă
să te adânceşti în ele greu
ca într-o groapă din care să nu poţi ieşi
în timp ce contempli
o pată de petrol
după ce s-a răsturnat totul

imaginea utilizatorului elena katamira

acea femeie pe jumătate albastră pe jumătate femeie 
a crescut dintr-o barcă pe jumătate barcă pe jumătate albastră 
pe ape subpământene plutește și părul îi flutură în vântul de afară 
în rădăcini dă ea la schimb moarte pe viețuire 

m-a luat şi m-a aruncat în braţele ei spunând
auzi fă, ia-l şi fă om din el, târfo
şi viaţă m-a strâns la sânul ei 
momindu-mă cu vorbe dulci
şi cu laptele ei ciudat:
din sânul drept sugeam zile pe săturate
iar din cel stâng mozoleam nopţi nedormite

imaginea utilizatorului Sixtus

Ne-am întâlnit de nenumărate ori fără să ne recunoaştem
doar o singură dată dintr-o întâmplare cu totul şi cu totul
remarcabilă ne-am recunoscut
această întâmplare ar fi trebuit neapărat păstrată
din nefericire amintirea ei păleşte pe-ncetul

imaginea utilizatorului bobadil

știu pe unul
care nu mai scrie poezie
ci postează pe feizbuc
câte o banală fotografie

și mă gândesc poate că
omul la un moment dat
înainte să dea în primire
se plictisește
pur și simplu de propria lui
biografie
 

Link-uri recomandate