,
Alt

               AUTOR:    Shay Agnon (Premiul Nobel pentru Literatură - 1966) 

Trei surori 

(Lui Berl Katzenelson binecuvântare) 

– Şi acum m-am liniştit. Abia acum.

– Aşa, pur şi simplu?

Mălin prinsese deja în brațe trupul acela lung și subțire, aproape alb de frică, ce i se încolăcise de gât, spuse câteva cuvinte de mulţumire celor care se buluciseră în jurul Eleonorei, explicând că Eleonora va rămâne, desigur, cu el.

imaginea utilizatorului Ardagast

Amira găsi cutia unde păstra frunzele de ceai; prefera să le zdrobească în mâinile ce împrumutaseră puțin din rotunjimea trupului. Deschizând capacul, simți vechi senzații.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

imaginea utilizatorului Trinity

mi-e capul plin de
un fel de curaj amestecat cu
o gură de bourbon și resturi de
oameni adunați ca
într-o sală de cinema cu
popcorn & soda privind cum
prin ochii mei curg fără-nce
tare cuvinte din
care nimic nu se
leagă cu degete

imaginea utilizatorului sebi

Junghi de malahit
Privirile care mă trec strada
Aerul nopții deschide
Venele sângelui în celuloza hârtiei

ştii cum e să nu ai chef de nimic
să stai cu mâinile la ceafă
să te adânceşti în ele greu
ca într-o groapă din care să nu poţi ieşi
în timp ce contempli
o pată de petrol
după ce s-a răsturnat totul

Orice-am face, orice-am ști
timpul nu-l putem opri
curge lin necontenit
spre reperul infinit

Ducând dorurile noastre
în genunile albastre
clipele de fericire
în adânca rătăcire

imaginea utilizatorului elena istrati

Mă proptisem de geam şi aşteptam
să cobori din versetul
în care m-am răstignit născocindu-te.
Luna alăpta prunci de nori
octombrie era cald şi blând ca sărutul unui timid
Te-mbiam la o ceaşca de cafea
sperând cât te ţin de vorbă
să nu observi

Link-uri recomandate