imaginea utilizatorului Ardagast

 Atunci nu știa  dacă acceptase să meargă spre orașul cimitir pentru ea sau datorită situației stânjenitoare.  Încă de la intrarea în clădirea ciudată, cu o jumătate de mașină zidită într-un perete, se descurajă auzindu-i glasul răstit. Îngropase tăcerile prin care se opunea miciilor ei răutăți.

Rezemat în furca gândului, Gheorghe aştepta un semn al ţarinei. Era la Răpciune şi bărbatul strângea plugul de coarne, fierul însufleţindu-se de arsura mâinilor lui. Murmura rugăciunea de binecuvântare a plugului Aşa cum o învăţase de la ăl bătrân. Îmbătrânise şi Gheorghe. Odată cu ţarina sa.

Cum aș putea uita sfîșierea din muzica lui Enescu pe care am ascultat-o de Anul Nou, în timp ce priveam pe fereastră același peisaj întipărit în sufletul meu în fragedă copilărie?

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

imaginea utilizatorului bobadil

acum
aici
ne sunt deajuns, așa-i?
doar câteva lucruri simple

... dar mai stai, gând năvalnic,
mai dă-mi clipă de odihnă!
Uite..., păsări toate,
rănite-şi atârnă àripi de plumb.
 
Călătorul acesta e singur...,
şi moare -
asfinţitul deja bate la uşă...

***

imaginea utilizatorului Sixtus

Ne-am întâlnit de nenumărate ori fără să ne recunoaştem
doar o singură dată dintr-o întâmplare cu totul şi cu totul
remarcabilă ne-am recunoscut
această întâmplare ar fi trebuit neapărat păstrată
din nefericire amintirea ei păleşte pe-ncetul

imaginea utilizatorului florin

gratii albe subţiri şi dese la ferestrele morţii.
somnul ei netulburat de vise.
o privesc printr-un tub negru şi mi se
pare că se mişcă lent şi ia proporţii
 
se desface de sine şi de aşternut
se zbate să iasă din celula de zid din vid.

 
anii trec rostogolindu-se
ca roata unei căruțe pe un drum de țară
le-am pierdut numărătoarea
nu mai păstrez în memorie
decât dimineaţa acelei zile de toamnă
când ai plecat si m-ai lăsat singură
cu moartea mea
 

Link-uri recomandate