Mic jurnal (de) la bord. Am ceva. Câteva. Zeci. Fără picior. Pahare. Hic. Zic. Ce? Sau nu. Cum? De unde? Ei, na. Ți se pare. N-ajung. La masă. E distantă. Da, masa. E rece. Eu vreau să intru. În vorbă. Cu ea. Și ea? Hic. Nimic. Tace. Stă și tace. Da` măcar ea are. Picioare.

imaginea utilizatorului Virgil

În vremea aceea între noi lucrurile alunecaseră într-o altă direcție: aveam sentimente unul pentru celălalt dar nu mai aveam emoții. Ne resemnasem în exilul nobil al ideii de a simți. Așa îl numeam. Un lucru pe care îl discutam deseori. Goi, în amalgamul acela de perne și cearșafuri.

imaginea utilizatorului Virgil
,

Cînd am fost astăzi în piață, m-am oprit în fața tarabei vînzătorilor de pește. Căutam rockfish. L-am găsit. Dar mirosea. Puțin mai mult decît eram dispus să accept. Știam că are carne albă de răpitor. Mult mai bună decît obișnuita carne a somonului sau decît cea albă a bibanului de mare.

Numele meu este Harishima, eu sunt cel care ţine în palmă un înger pe care îl poartă până la intrarea în templu. Nu foarte departe de mare, se ridică un templu de aur.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

imaginea utilizatorului elena istrati

epiderma ta e o coajă de măr
cu gust de cherimoya
stai  la masa de lucru
biserica rusă
îşi cheamă în fundal îngerii
la înţelepciune
tu-i numeri
vezi că unul lipseşte
te-nfurii
strigi ,,pleacă’’
câinele iese

imaginea utilizatorului Celestin Antal

pe zi ce trecea
deveneam un dansator de excepţie în neşansă
fiecare parte a corpului cobora în tălpi şi delira
poate de asta nici n-a murit gândul de a impresiona
gesturile care se întindeau în faţă
ca nişte mâini pentru a fi sărutate

imaginea utilizatorului Sixtus
,

Şi-o să ne iubim o dată
- Ivăr ce deschide-o poartă -

Şi-o să ne iubim atunci
- Fânul printre dinţi de furci -

Şi-o să vrei să mă-nfăşori
- Ploaie învelită-n nori -

imaginea utilizatorului elena katamira

plictisiți, umblând dintr-un cuvânt în altul
împinși de la spate de propriile bărbi lungi, decorative
făceau un fel de mizerie plastică în jurul lor până când cineva declara greva tăcerii 
se auzea doar o dimineață de struguri pocnind în butoaie

imaginea utilizatorului Virgil

moartea mai cotidiană decît viața
își începe ziua bombardîndu-ne cu timpi goi
cu promisiuni care consumă tot mai mult oxigen
tot mai multă apă amintiri solitudine
devine tot mai nocivă
cu cît nu ne mai învață nimic
despre ea

Link-uri recomandate