Cel mai bine mă simt afară. Nu neapărat în natură. Poate fi și la teatru. Într-o cameră de hotel. La coadă la impozite. În magazinul de la capătul străzii. În sala de așteptare din gara sordidă. În garsoniera iubitei. În crâșma cu aere de restaurant. Chiar și pe treptele Tribunalului. Nu acasă.

imaginea utilizatorului Ardagast

 Atunci nu știa  dacă acceptase să meargă spre orașul cimitir pentru ea sau datorită situației stânjenitoare.  Încă de la intrarea în clădirea ciudată, cu o jumătate de mașină zidită într-un perete, se descurajă auzindu-i glasul răstit. Îngropase tăcerile prin care se opunea miciilor ei răutăți.

 - Ce-ți place să faci? 
 - Ce-mi place să fac?
 - Citește ceva vesel sau uită-te la o comedie! 
 - O să citesc ceva vesel sau mă voi uita la o comedie.
 - Nu te doare nimic, de ce te complaci să-ți plângi de milă?

imaginea utilizatorului Sixtus

A fost să fie şi s-a produs apariţia cărţii mele Fragmentarium: ficţionale, la editura „frACTalia”. Ea urmează a fi lansată în noiembrie a.c. la una dintre librăriile Cărtureşti (în octombrie nu voi fi disponibil).
De ce fragmentarium?

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

 nu mai cânt ca odată, așa ca la începutul cel trist al începutului
… sau nu mai știu, baby, cred că atunci mi-a apărut, totuși, prima mea lacrimă
de fapt,
lumea ar fi încăput foarte bine, baby, într-un sărman/nenorocit de ou amărât

imaginea utilizatorului Trinity

zâmbiți vă rog
sfârșitul lumii va fi împărțit
echitabil. tuturor

imaginea utilizatorului elena istrati
Alt

azi am vorbit despre moarte
ca și cum deja ne privea printre frunzele sălciilor odată cu apusul
fiecare aducea câte un mort și îl punea în mijlocul cercului apoi
scoteam lacrimile cristalizate greșit le rearanjam

imaginea utilizatorului elena katamira
, , ,

de fapt noi nu mergem nicăieri, rămânem aici,
creștem pe morții noștri, ne vindecăm cu aceleași bandaje, iubim aceeași iubire,
murim de aceeași moarte definitivă,
pentru că toate sunt rotunde nu vom ajunge niciodată mai departe de noi înșine,

imaginea utilizatorului Trinity

dis de dimineață
când deschizi fereastra
și ororile lumii
îți năpădesc sângele
strângându-ți inima de gât
cu mâinile tale inerte
gândește-te la mine
căderea în gol
de care ți-e teamă
și pe care o strigi cu gura închisă

Link-uri recomandate