Mereu acelaşi vis: mergeam pe o pajişte plină de flori, îmbrăcată în pijama. Călcam prin iarba înaltă şi moale. În depărtare se zăreau câteva dealuri înconjurate de copaci, iar pe cer alunecau grupuri de nori zdrenţuiţi. Se făcea dimineaţă.

imaginea utilizatorului Sixtus

Notă : textul a fost publicat în Dilema Veche
 

imaginea utilizatorului Virgil

A - Ți-am spus că trebuia să gîndești ca la șah. Cu cinci mutări înainte.
B - Da? Și cum aș fi putut face asta?

– Şi acum m-am liniştit. Abia acum.

– Aşa, pur şi simplu?

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

imaginea utilizatorului Virgil

zile
privesc în jur
oamenii îmi par
niște dinți de fierăstrău
este vina mea
am distanța dintre secunde
puțin mai mare
cînd ploaia toarce pe acoperiș
iar mîinile îmi devin brusc reci
gîndindu-mă la tine

imaginea utilizatorului Trinity

iubirea se rupe-n bucăți inegale
și se împarte prin semne de la unul la altul
peste cutele cearșafului 
prin sârma ghimpată, până la ultimul sărut 
ține capul plecat, nu trebuie să știe nimeni că ești îndrăgostit 

imaginea utilizatorului elena katamira

azi nimeni nu face dragoste 
azi nimeni nu se întoarce viu de la război 
un duh de tristețe 
veche cât urmele lui dumnezeu în oameni 
ne bântuie magnetismul

, ,

nici luni, dar nici vineri, nici floare, nici miere, 
nici zbor, nici albastru, nici nuca din zid, 
nici zbucium, nici poartă, nici strigăt, nici spaimă, 
nici cântec, nici soare, nici pom, nici copil, 
nici miez de poveste, nici toaca de seară, 

imaginea utilizatorului Trinity

în liniștea dintre două scaune
o dimineață speriată
de un stol de păsări fără culoare
aburi de cafea se ridică
din pagini
ca un suflet de unică folosință
spre un rai anonim

Link-uri recomandate