imaginea utilizatorului bobadil

Toată această tevatură începuse să mă obosească.

imaginea utilizatorului Ardagast

 Atunci nu știa  dacă acceptase să meargă spre orașul cimitir pentru ea sau datorită situației stânjenitoare.  Încă de la intrarea în clădirea ciudată, cu o jumătate de mașină zidită într-un perete, se descurajă auzindu-i glasul răstit. Îngropase tăcerile prin care se opunea miciilor ei răutăți.

... după plecarea popii, colorat ca un păun, bărbierul din Sevilla ce avea acum interese, era convins că realizase o capodoperă. Se lăuda celor rămaşi cam aşa:

imaginea utilizatorului Sixtus

A fost să fie şi s-a produs apariţia cărţii mele Fragmentarium: ficţionale, la editura „frACTalia”. Ea urmează a fi lansată în noiembrie a.c. la una dintre librăriile Cărtureşti (în octombrie nu voi fi disponibil).
De ce fragmentarium?

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

imaginea utilizatorului elena istrati

agresivitate spui tu
cea care ale cărei buze roşii se răsfrâng peste răceala cuvintelor
sânge şi zăpadă
ieri ai renunţat prima oară la a mă privi pieziş
ca o regină satisfăcută că pajul care îi scoate ciorapii
o venerează pentru sângele ei azuriu

imaginea utilizatorului Virgil

n-am înțeles
de ce în spatele meu ușile se închid
mereu peste gura de rai
unde niciodată nu e lăsată
să treacă slobodă
turma mea de oi migratoare
doar o vacă autohtonă paște
în iarba neaoșă
fire neatîrnate
de lobodă

imaginea utilizatorului Celestin Antal

acoperă-mi trupul cu metafore
praful se lipeşte de mine
paşii devin tot mai grei

greierii trec la ora de toamnă
tălpile lor se afundă în freamătul frunzelor

imaginea utilizatorului Sixtus

Acest stâlp înfipt în pământ
sprijină cerul.
 
Îl urc.
 
În curând voi ajunge
în vârf e-un mesaj:
Aici se termină stâlpul.
 
Acum în mintea mea este vid.
Ei bine.  Realizează-l!
 

imaginea utilizatorului elena istrati
Alt

azi am vorbit despre moarte
ca și cum deja ne privea printre frunzele sălciilor odată cu apusul
fiecare aducea câte un mort și îl punea în mijlocul cercului apoi
scoteam lacrimile cristalizate greșit le rearanjam

Link-uri recomandate