Cum aș putea uita sfîșierea din muzica lui Enescu pe care am ascultat-o de Anul Nou, în timp ce priveam pe fereastră același peisaj întipărit în sufletul meu în fragedă copilărie?

imaginea utilizatorului Virgil

Întotdeauna am disprețuit vulnerabilitatea noastră față de climă și anotimp. Am vrut să cred că totul între noi, mai ales exploziile intime, erau independente de context. În special de contextul fizic. Am privit ca pe un primitivism povestea aceea cu nimfe și fauni. Poate eram naiv.

imaginea utilizatorului Sixtus

La doctor T,  specialistă  în angiografie, am ajuns printr-o recomandare. Pentru nişte probleme cardiace  extrem de serioase al unei fiinţe dragi mie. Încă de la început am fost şocat.

Ziua de azi a început destul de promițător. Uneori, “destul” e prea mult. Alteori, prea puțin. Azi a fost doar… destul. Cum naiba să explic scurt și clar? Dar nu vreau asta. Mai bine povestesc, nu? Să nu uit: nu e o poveste interesantă. E plictisitoare. Ca mine. Fadă.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

imaginea utilizatorului Virgil

n-am înțeles
de ce în spatele meu ușile se închid
mereu peste gura de rai
unde niciodată nu e lăsată
să treacă slobodă
turma mea de oi migratoare
doar o vacă autohtonă paște
în iarba neaoșă
fire neatîrnate
de lobodă

imaginea utilizatorului elena istrati

agresivitate spui tu
cea care ale cărei buze roşii se răsfrâng peste răceala cuvintelor
sânge şi zăpadă
ieri ai renunţat prima oară la a mă privi pieziş
ca o regină satisfăcută că pajul care îi scoate ciorapii
o venerează pentru sângele ei azuriu

nu mai vorbim de mult aceeaşi limbă
nu mai împărțim cerul noaptea
lăsând mângâierea să ne treacă prin oase

când eram copii o luam mereu de la capăt 
dacă lucrurile luau o întorsătură greşită 
începeam jocul din nou

imaginea utilizatorului florin

gratii albe subţiri şi dese la ferestrele morţii.
somnul ei netulburat de vise.
o privesc printr-un tub negru şi mi se
pare că se mişcă lent şi ia proporţii
 
se desface de sine şi de aşternut
se zbate să iasă din celula de zid din vid.

sunt cafeaua solubilă 
sau dorința de a nu te pierde în trezie 
parte din mine e laptele 
sau briciul care taie din puterea de a uita că exiști și fără mine 
sunt zahărul 
ori uimirea de a nu-mi conștientiza teama de fericire 

Link-uri recomandate