imaginea utilizatorului elena katamira
,

ajunsese până acolo aproape inconștient. fără să înțeleagă de ce. trebuia să existe un răspuns, cel puțin unul provizoriu, dar încă nu îl găsea. nu și-l apropia din nici unul din semnele care își trecuseră fulgurant trupul prin fața ei . nu își mai suporta mâinile. nu știa ce să facă cu ele.

Un cartof. Cartoful. Mă obişnuisem cu acest nume sau supranume. Eram eu, sau mai bine zis eram cel din trecut. Credeam că voi putea uita, că voi putea scăpa dar era parte din fiinţa mea şi nu aveam cum să uit, cum să scap.

imaginea utilizatorului Sixtus

Notă: promisiunea din textul anterior este deocamdată amânată până după 20 septembrie a. c.  Până atunci, vă propun acest text.
 
Un mapamond interactiv
o populaţie într-o migrare din ce în ce mai accelerată/ dezorientată
Era diasporei

... după plecarea popii, colorat ca un păun, bărbierul din Sevilla ce avea acum interese, era convins că realizase o capodoperă. Se lăuda celor rămaşi cam aşa:

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

imaginea utilizatorului Sixtus

Ochiul se-ntoarce în
căuşul său privind
sunt privit
privindu-mi prezenţa
propria-mi hieroglifă
abisul prezentului
în care nu pot să mor
nu încetez să mor şi nu reuşesc niciodată …….
splendoarea acestui
înainte să mor murind

Poezia aceasta se numește:
Seara în care m-am îndrăgostit
de mâinile unei femei frumoase.
Nu mă cunoșteau
și nici nu știau că le privesc.
Îl ascultau pe Chopin vorbindu-le despre spini
și-au început, neliniștite,
să deseneze
pe genunchii femeii.

imaginea utilizatorului Virgil

n-am înțeles
de ce în spatele meu ușile se închid
mereu peste gura de rai
unde niciodată nu e lăsată
să treacă slobodă
turma mea de oi migratoare
doar o vacă autohtonă paște
în iarba neaoșă
fire neatîrnate
de lobodă

,

zilele încep și se termină niciunde
pe drum stau de vorbă cu oamenii
îi întreabă ce înzestrări au cum își țin ei
promisiunile față de păpuși jucării manechine

și noi ne eram năpastă unul altuia
cînd tu treceai în mine și eu treceam în tine
rînd pe rînd
ne întrebam cît de adevărați sîntem
și care dintre noi era litera A
sau cît de frumos intra lumina
daurind culoarea ochilor pe dinăuntru

Link-uri recomandate