Mălin prinsese deja în brațe trupul acela lung și subțire, aproape alb de frică, ce i se încolăcise de gât, spuse câteva cuvinte de mulţumire celor care se buluciseră în jurul Eleonorei, explicând că Eleonora va rămâne, desigur, cu el.

imaginea utilizatorului Virgil
,

Cînd am fost astăzi în piață, m-am oprit în fața tarabei vînzătorilor de pește. Căutam rockfish. L-am găsit. Dar mirosea. Puțin mai mult decît eram dispus să accept. Știam că are carne albă de răpitor. Mult mai bună decît obișnuita carne a somonului sau decît cea albă a bibanului de mare.

Numele meu este Harishima, eu sunt cel care ţine în palmă un înger pe care îl poartă până la intrarea în templu. Nu foarte departe de mare, se ridică un templu de aur.

Rezemat în furca gândului, Gheorghe aştepta un semn al ţarinei. Era la Răpciune şi bărbatul strângea plugul de coarne, fierul însufleţindu-se de arsura mâinilor lui. Murmura rugăciunea de binecuvântare a plugului Aşa cum o învăţase de la ăl bătrân. Îmbătrânise şi Gheorghe. Odată cu ţarina sa.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

, , ,

moartea e un pumn de nisip 
pe care-l voi arunca în ochii mei 
când mă voi sătura de privit ceruri

o ploaie torențială
pe care o aștept să cadă 
când mi se usucă izvoarele 

moartea e fluturele 
care mă învață culorile zburând

imaginea utilizatorului Virgil
,

ne-am rupt amîndoi
din această nebunie de bach
voi lăsa viorile ca niște vaci albe să pască în mine
tu doar să le mulgi seara
să ne scăldăm în laptele lor ca și cum am muri
eșuați pe clavecin să închidem ochii
în brațele copiilor noștri de marmură

imaginea utilizatorului Trinity

dis de dimineață
când deschizi fereastra
și ororile lumii
îți năpădesc sângele
strângându-ți inima de gât
cu mâinile tale inerte
gândește-te la mine
căderea în gol
de care ți-e teamă
și pe care o strigi cu gura închisă

imaginea utilizatorului Mariana - Doina
, , ,

secetă mare –
pe fundul lacului
niciun strop de cer
 

imaginea utilizatorului Celestin Antal

pe înserate nu puteam lăsa lucrurile neterminate
de pe cele mai înalte gânduri
lansam lampioane

Link-uri recomandate