imaginea utilizatorului Ardagast

 Atunci nu știa  dacă acceptase să meargă spre orașul cimitir pentru ea sau datorită situației stânjenitoare.  Încă de la intrarea în clădirea ciudată, cu o jumătate de mașină zidită într-un perete, se descurajă auzindu-i glasul răstit. Îngropase tăcerile prin care se opunea miciilor ei răutăți.

imaginea utilizatorului Virgil
,

Cînd am fost astăzi în piață, m-am oprit în fața tarabei vînzătorilor de pește. Căutam rockfish. L-am găsit. Dar mirosea. Puțin mai mult decît eram dispus să accept. Știam că are carne albă de răpitor. Mult mai bună decît obișnuita carne a somonului sau decît cea albă a bibanului de mare.

imaginea utilizatorului Virgil

A - Ți-am spus că trebuia să gîndești ca la șah. Cu cinci mutări înainte.
B - Da? Și cum aș fi putut face asta?

imaginea utilizatorului Virgil

În vremea aceea între noi lucrurile alunecaseră într-o altă direcție: aveam sentimente unul pentru celălalt dar nu mai aveam emoții. Ne resemnasem în exilul nobil al ideii de a simți. Așa îl numeam. Un lucru pe care îl discutam deseori. Goi, în amalgamul acela de perne și cearșafuri.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

Iubita mea are umbra sfioasă și ușoară
în zori de zi ea se îmbracă în mireasă, soarele o pătrunde
la subsuori și în mijlocul ei subțire.
Ea se lasă pe iarbă ca un văl, abia dacă acoperă
păpădiile pufoase care sclipesc de rouă.

imaginea utilizatorului Celestin Antal

 rămân să pun într-o lumină mai bună ceea ce simt
trăiesc fără să trag de timp
uneori ajung să-mi pun mâinile în cap
când mi te amintesc 
ca pe o vreme a ploilor scurte de vară

în geam 40 de flori de gheață și una de flacără, albastrele palate ale fecioarei Geraldine, pielea de caramel a zînei Vespera, 40 de iepe sure și un armăsar murg înstelat, coamele cailor galopînd înspumați pe țărmul mării, grădina elizee cu meri Ionagold în pîrg și pletele negru-violet ale copile

am imaginație bolnavă
nu mă întreba nimic
nu-i zâmbi animalului din mine
o să-ți muște din inimă
ca dintr-o mână întinsă

stau față în față cu secolul XXI
care nu mă recunoaște
îi spun cine sînt cîte clase am cărui arbore genealogic
aparțin de unde vin și încotro merg regretă dar nu-și aduce
aminte să mă fi văzut vreodată
e tînăr ar trebui să aibe o memorie bună

Link-uri recomandate