Și-o să te port, acum, dintr-o încăpere în alta, pană sub mansardă, și-o să te așez, frumoasă, între așternuturi și între pernele roșii.

imaginea utilizatorului Virgil

A - Ți-am spus că trebuia să gîndești ca la șah. Cu cinci mutări înainte.
B - Da? Și cum aș fi putut face asta?

imaginea utilizatorului Ardagast

Amira găsi cutia unde păstra frunzele de ceai; prefera să le zdrobească în mâinile ce împrumutaseră puțin din rotunjimea trupului. Deschizând capacul, simți vechi senzații.

Rezemat în furca gândului, Gheorghe aştepta un semn al ţarinei. Era la Răpciune şi bărbatul strângea plugul de coarne, fierul însufleţindu-se de arsura mâinilor lui. Murmura rugăciunea de binecuvântare a plugului Aşa cum o învăţase de la ăl bătrân. Îmbătrânise şi Gheorghe. Odată cu ţarina sa.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

singurătatea este cu un număr mai mare decât mine
cu toate astea am tras-o pe mine ce prostie
să cred că o astfel de haină ar putea să-mi ascundă formele
de tristețe de nemulțumire de nesiguranță prea fix mulată

 nu mai cânt ca odată, așa ca la începutul cel trist al începutului
… sau nu mai știu, baby, cred că atunci mi-a apărut, totuși, prima mea lacrimă
de fapt,
lumea ar fi încăput foarte bine, baby, într-un sărman/nenorocit de ou amărât

imaginea utilizatorului elena katamira

atât de simple sunt lucrurile  încât nu le mai înțeleg 
precum un târg medieval  în centrul urbanizat 
rochia mea împâslită lângă umărul tău în frac 
trec pe la semafor cu cea mai mare grijă 
și totuși mereu o mașină e gata să dea peste mine 

, , , , ,

dacă te privesc dintr-o parte
așa cum stai întinsă cu spatele ușor arcuit
trupul tău e doar linia unui țărm dincolo de care
cămașa mea pe care ai purtat-o noaptea trecută
e o mare albastră
vezi cutele din dreptul buzunarului de la piept?
acolo e un val

cei plecaţi poartă în ei apusul ca pe o inimă mare
pe umeri le cântă rănile un cântec pe care îl auzi
chiar dacă îţi astupi urechile
sonor
ca un izvor în care se scaldă întâmplările
înainte de naştere

Link-uri recomandate