... pe-adevărat! Era într-o primăvară abia venită. În codrii seculari, dar cam tăiaţi de când cu sărăcia asta, mugurii dădeau să crape. Pe ogoarele patriei ţăranii ieşeau cu bucuria de a munci cu spor, pentru-al ţării viitor. Că, doar cu bucuria asta şi rămâneau.

Numele meu adevărat nu este Eli. La fel cum nici pe femeia, care a trecut şi mai trece încă, asemeni unui fier înroşit în foc, prin viaţa mea, nu o chema Elle.

, , , , ,

Era noapte, era iarnă şi mă dureau cumplit picioarele. Mă balansam de pe unul pe celălalt, într-un ritm egal şi monoton. Aşa reuşeam să scap de durere, doar pentru scurte momente, atunci când atenţia mi se concentra asupra muşchilor ce executau respectiva mişcare. Durerea era ascuţită.

... după plecarea popii, colorat ca un păun, bărbierul din Sevilla ce avea acum interese, era convins că realizase o capodoperă. Se lăuda celor rămaşi cam aşa:

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

nu-mi spune 
te rog nu-mi spune că te-am uitat 
pe banca de lângă izvorul numărul șapte 
picăturile sapă în lemnul vechi 
ca o absență la margine de gând 

imaginea utilizatorului Sixtus

Se schimă vremea osia-n Centaur
roteşte lin egal şi monoton
iubita mea cu părul nins cu aur
sa îmbrăcăm veşminte de molton
 
Eşti pregătită? Hai păşeşte pragul
auzi deasupra iarba foşnind blând?
să închinăm acuma supuşi steagul

după dealuri e tăcerea.
e soarele anemic care se strânge ca un
cap sufocat într-o pungă.
 
ultimele răsuflări sunt razele roșii, niște linii
care străpung aerul, lungindu-se în
vârfuri de săgeți ascuțite.
 

imaginea utilizatorului Virgil

gîndurile mi se învîrt
ca un scrînciob ruginit
scîrțîind
atît de multă vreme de cînd vreun copil
a mai fost acolo
doar vîntul își leagănă frunzele moarte
în el
ca pe niște amintiri
 

imaginea utilizatorului Sixtus

Între două tăceri
trece un înger
între doi îngeri
tace o tăcere
tăcerea tăcerii
se transformă în înger
îngerul cui
al tăcerii fireşte
fireşte - e atât de firesc
cum nu poate fi
decât un înger
al tăcerii
mele sau nu

Link-uri recomandate