imaginea utilizatorului Virgil
,

Cînd am fost astăzi în piață, m-am oprit în fața tarabei vînzătorilor de pește. Căutam rockfish. L-am găsit. Dar mirosea. Puțin mai mult decît eram dispus să accept. Știam că are carne albă de răpitor. Mult mai bună decît obișnuita carne a somonului sau decît cea albă a bibanului de mare.

imaginea utilizatorului Sixtus

Notă : textul a fost publicat în Dilema Veche
 

Cel mai bine mă simt afară. Nu neapărat în natură. Poate fi și la teatru. Într-o cameră de hotel. La coadă la impozite. În magazinul de la capătul străzii. În sala de așteptare din gara sordidă. În garsoniera iubitei. În crâșma cu aere de restaurant. Chiar și pe treptele Tribunalului. Nu acasă.

Mic jurnal (de) la bord. Am ceva. Câteva. Zeci. Fără picior. Pahare. Hic. Zic. Ce? Sau nu. Cum? De unde? Ei, na. Ți se pare. N-ajung. La masă. E distantă. Da, masa. E rece. Eu vreau să intru. În vorbă. Cu ea. Și ea? Hic. Nimic. Tace. Stă și tace. Da` măcar ea are. Picioare.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

a – b – r – a – c – a – d – a – b – r – a
a – b – r – a – c – a – d – a – b – r
a – b – r – a – c – a – d – a – b
a – b – r – a – c – a – d – a
a – b – r – a – c – a – d
a – b – r – a – c – a

imaginea utilizatorului elena istrati

un bărbat gol
își mângâie coasta
cu o maree
citind o scoică

,

în lobul frontal al emisferei sunt procesate 
gândirea abstractă, voința , capacitatea de decizie 
și tot timpul puterea de a o lua de la capăt,

, , ,

în groapa comună de la marginea cartierelor
acolo o să fim și noi dacă nu alegem între timp incinerarea. sau tandrețea.
micile semne lăsate pe piele de
lame / cuțite / strălucirea perfidă a soarelui.

imaginea utilizatorului bobadil

suntem o omenire crescută
cu spatele la zid
carnea crește pe noi ca într-un congelator
unde speranța se dezgheață
să zicem din
zece-n zece ani

Link-uri recomandate