Alt
imaginea utilizatorului Virgil

În vremea aceea între noi lucrurile alunecaseră într-o altă direcție: aveam sentimente unul pentru celălalt dar nu mai aveam emoții. Ne resemnasem în exilul nobil al ideii de a simți. Așa îl numeam. Un lucru pe care îl discutam deseori. Goi, în amalgamul acela de perne și cearșafuri.

imaginea utilizatorului Sixtus

A fost să fie şi s-a produs apariţia cărţii mele Fragmentarium: ficţionale, la editura „frACTalia”. Ea urmează a fi lansată în noiembrie a.c. la una dintre librăriile Cărtureşti (în octombrie nu voi fi disponibil).
De ce fragmentarium?

Ea era foarte tristă, atît de tristă încît nu mai dădea nume lucrurilor. Nici nume, nici povești despre ceea ce pățiseră sau urmau să pățească toate lucrurile.

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

singurul lucru pe care nu l-aş schimba ar fi
poziţia mea faţă de mare
când mă ia în braţe
soarele

cu dimineaţa asta fără tine mă înec
aerul nu mai are nici măcar atâta consistenţă
îmi vine să vărs ca într-o mare

*
în poeme nu există viață reală. poemele sunt un artificiu
în care poți să spui că :
soarele varsă noroi peste oraș.
când soarele strălucește normal, la fel ca în fiecare dimineață.

în poeme 
nu 
poți să spui:

în primul meu scâncet,mamă
găsești emanciparea femeii
orele de  shopping
și șosetele aruncate alandala

imaginea utilizatorului elena katamira

nu puteam să cred 
felul în care se văita 
că nu are timp 
ea, doamna de la măcelărie, 
patroana, milionara, 
de nimic 
că muncește de douăzecișișase de ani 
în același loc plin de carne 
și ajunge acasă doar să doarmă 

imaginea utilizatorului Trinity
, ,

după fanfară schije și 
flori
în poală se adună degetele
ca niște licheni
desprinși de pe cruce
sub tine
picioarele
sunt roți cu zimți 
inegali

în față dealul

Link-uri recomandate